1,191 matches
-
de gramatică al lui Louis Meigret (1550). Principala schimbare în fonetismul francezei medii față de cel al francezei vechi este reducerea diftongilor și a triftongilor la câte o vocală. Structura gramaticală se simplifică prin dispariția totală a declinării, ceea ce favorizează stabilizarea topicii propoziției în structura subiect + predicat + complement, și relativa regularizare a conjugării. Dispariția din pronunțare a mai multor desinențe personale duce la generalizarea subiectului exprimat printr-un cuvânt aparte. Totuși, pronumele personal subiect aton poate încă lipsi: "N’a pas longtemps
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
construcția de propoziție interogativa cu subiectul după predicat, pronumele personal subiect conjunct (în afara lui "je") devine accentuat, deoarece ajunge să fie ultima silaba a grupului verbal cuvânt prozodic: "Comprends-tu ?" „Înțelegi?” Între formă pozitivă a verbului la imperativ și complementele sale, topica este tot inversă și, în acest caz, singurul pronume sau ultimul dintre cele două posibile devine accentuat, ba chiar în locul formelor "me" și "te" se folosesc formele "moi", respectiv "țoi": "Fais-le !" „Fă-l!”, " Écoute-moi !" „Ascultă-mă!”, " Lève-toi !" „Scoală-te!”. Pronumele
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
al unui atribut față de celălalt/celelalte. În ceea ce privește propoziția, nu sunt diferențe esențiale între franceză și română în analiza sintactica, deși sunt diferențe de interpretare a părților de propoziție între gramaticile celor două limbi. În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topica, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul de tema și de remă al diferitelor părți ale propoziției și prin care se scoate în evidență una sau alta dintre ele. Privitor la propoziția interogativa, specific pentru franceză este ca o anume
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
avait un énorme tas de neige" „Înaintea casei era o enormă grămadă de zăpadă”. Unele adjective pot sta și înaintea substantivului, și după acesta, cu sensuri diferite în funcție de poziție: Un substantiv poate avea și două sau mai multe atribute adjectivale. Topica în grupul substantival poate fi în aceste cazuri: Ordinea adjectivelor care se succed se caracterizează prin faptul că lângă substantiv se plasează în general un adjectiv clasificator, precis, obiectiv, si nu unul vag sau subiectiv: "une maison blanche pittoresque" „o
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
franceză, în propoziția afirmativa canonica, adică în aceea în care sunt trei părți de propoziție, predicatul constând dintr-un singur cuvânt, nefiind scoasă în evidență niciuna din părțile de propoziție, dar din punct de vedere prozodic toate trei fiind accentuate, topica este subiect + predicat + complement: "Pierre mange une pomme" „Pierre mănâncă un măr”, "Pierre téléphone à să mère" „Pierre îi dă telefon mamei sale”. Într-o asemenea propoziție, din punct de vedere logic, tema (partea din enunț deja cunoscută de destinatarul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
există propoziție fără subiect exprimat prin cuvânt aparte, în afară propoziției imperative. De aceea, daca subiectul nu este exprimat printr-un cuvânt accentuat, atunci este exprimat printr-un pronume neaccentuat. Și complementele pot fi exprimate prin pronume neaccentuate, și atunci topica naturală a propoziției este diferită de cea canonica. Locul acestor pronume este după subiect și direct înaintea predicatului: Predicatul poate avea numai două asemenea complemente. Ordinea acestora unul față de celălalt depinde de felul pronumelor și, în cazul celor personale, de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
prin adverb nu poate fi între verbul auxiliar și participiul trecut, nici dacă adverbul este scurt: "Je l’ai rencontré là-bas" „L-am întâlnit acolo”, "Tu ț’es levé tard ce matin" „Te-ai sculat târziu azi dimineață”. Numai prin topica și prozodie În comunicarea prin limba, rolul de tema și cel de remă al părților de propoziție privite din punct de vedere gramatical depinde de situație și de intențiile vorbitorului sau ale scriitorului. De aceea tema nu este totdeauna subiectul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Pierre, Paul, Mărie și Juliette au trecut la examen” → "Ont été reçus Pierre, Paul, Mărie et Juliette" „Au trecut la examen Pierre, Paul, Mărie și Juliette”. În afara chestiunii temă-remă este de menționat cazul propoziției incidente în limba scrisă. În această topica este predicat + subiect, fie că acesta este un cuvant accentuat sau un pronume personal neaccentuat: "Arrêtez-vous, hurla le gendarme en pointant son arme" „Opriți-vă, urlă jandarmul îndreptându-și armă către ei”, "Qu’allons-nous faire, demanda-t-il ?" „Ce-o să facem, întreba
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
tema: "J’adore le chocolat" „Îmi place foarte mult ciocolată” → "Le chocolat, j’adore" „Ciocolată îmi place foarte mult” (cu accentul cel mai puternic pe predicat). În exemplele de până aici, modificarea propoziției canonice în necanonica implică numai schimbări de topica și prozodice (de accentuare și de înălțime a vocalei accentuate). Acest procedeu este mai puțin frecvent în franceză decât în română, deoarece topica acestui tip de propziție este mai puțin liberă în franceză. Cu construcții implicând cuvinte suplimentare În franceză
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
puternic pe predicat). În exemplele de până aici, modificarea propoziției canonice în necanonica implică numai schimbări de topica și prozodice (de accentuare și de înălțime a vocalei accentuate). Acest procedeu este mai puțin frecvent în franceză decât în română, deoarece topica acestui tip de propziție este mai puțin liberă în franceză. Cu construcții implicând cuvinte suplimentare În franceză, propoziția necanonica diferă de cele mai multe ori de cea canonica nu numai prin trăsături de topica și prozodice, ci concomitent cu acestea prin construcții
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
puțin frecvent în franceză decât în română, deoarece topica acestui tip de propziție este mai puțin liberă în franceză. Cu construcții implicând cuvinte suplimentare În franceză, propoziția necanonica diferă de cele mai multe ori de cea canonica nu numai prin trăsături de topica și prozodice, ci concomitent cu acestea prin construcții realizate cu unele cuvinte suplimentare. În una din aceste construcții, ultima vocală accentuată din tema are o înălțime mai mare decât ultima vocală accentuată a remei, iar tema este reluată în remă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
care) avea dreptate”. Dacă predicatul este nominal, la scoaterea în evidență a subiectului, "qui" este facultativ: "C’est Paris qui est la capitale de la France" sau "C’est Paris la capitale de la France" „Parisul este capitala Franței” (nu alt oraș). Topica celei de-a doua formulări se poate schimba, păstrându-se înțelesul de scoatere în evidență: "La capitale de la France, c’est Paris" „Capitala Franței este Parisul” (nu alt oraș). De menționat că, dacă "C’est Paris" este accentuat mai slab
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Să mergem în parc!” Spre deosebire de celelalte moduri personale, în cazul formei pozitive a imperativului, complementele exprimate prin pronume neaccentuate stau după predicat (în scris cu cratima între cuvinte), iar pronumele personal de persoana I singular complement indirect ia forma "moi". Topica cu pronume personale: Topica cu pronume personal și cu pronume adverbial: Dacă predicatul la imperativ pozitiv are și alt fel de complement, acesta se plasează după pronumele atașate de predicat: "Parle-moi franchement !" „Vorbește sincer cu mine!” Ordinul și interdicția la adresa
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Spre deosebire de celelalte moduri personale, în cazul formei pozitive a imperativului, complementele exprimate prin pronume neaccentuate stau după predicat (în scris cu cratima între cuvinte), iar pronumele personal de persoana I singular complement indirect ia forma "moi". Topica cu pronume personale: Topica cu pronume personal și cu pronume adverbial: Dacă predicatul la imperativ pozitiv are și alt fel de complement, acesta se plasează după pronumele atașate de predicat: "Parle-moi franchement !" „Vorbește sincer cu mine!” Ordinul și interdicția la adresa subiectului de persoana a
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
intre!” Specificitățile frazei franceze în comparație cu cea din română se manifestă mai ales in frază cu propoziție subordonată și privesc următoarele aspecte: folosirea modului verbal în propoziția subordonată, folosirea unei propoziții subordonate vs. a unui grup verbal cu verbul la infinitiv, topica propozițiilor, construcțiile în vorbirea indirectă și concordanță timpurilor verbale din propozițiile frazei. Modul verbal al predicatului subordonatei depinde în general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un cuvânt
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
trei biserici; prima pe care am vrut s-o vizităm era închisă din păcate”. După cum se vede în exemplele de mai sus, locul subordonatei atributive este imediat dupa cuvântul pe care îl determină, de aceea principala poate continua după ea. Topica în atributiva este cel mai adesea subiect + predicat, dar este posibilă și inversarea acestora: În cele mai multe tipuri de propoziții circumstanțiale, predicatul poate fi nu numai la un singur mod. În schimb în cea de scop, dat fiind că aceasta nu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]