1,412 matches
-
al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg. - singular Spec - specificator V - verb VSO - topica verb + subiect + obiect SEMNE FOLOSITE LA EXEMPLE * - exemplul este agramatical ? - exemplul este destul de acceptabil ?? - exemplul este foarte puțin acceptabil % - exemplul este acceptat doar de o parte dintre vorbitori # - exemplul nu este interpretabil (nu are sens), dar este corect gramatical: #o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
A, dar în contexte cu discontinuitate, în care verbul-predicat și substantivul colectiv nu sunt într-o relație directă subiect-predicat. În (37), verbul și nominalul colectiv nu sunt în aceeași propoziție, iar în (38), colectivul este avansat într-o poziție de topic: (37) Am chemat poliția, au văzut pe unde au sărit gardul, dar de consemnat nu s-a consemnat nicăieri. (http://porumbel.net/2010/hotii-au-furat-22-de-porumbei/) (38) Și poliția, au făcut și ei apoi ceva, adică au arestat pă 2 acolo numai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Acordul se face la plural: (76) a. Studenții au venit o parte. b. Studenții au venit fiecare. (77) Studenții fiecare au făcut / *a făcut un eseu despre romanul preferat. Din poziția de subiect, substantivul poate avansa într-o poziție de topic. Dacă cuantificatorul îi ia locul de subiect, acordul se poate face formal (la singular) sau semantic (la plural): (78) Studenții care s-au înscris la opțional, fiecare au făcut / a făcut un eseu despre romanul preferat. 2. Sintagmele statistice Sintagmele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
descuiată. Analiza prezintă dezavantajul că trebuie să presupunem două structuri sintactice diferite pentru enunțuri asemănătoare "la suprafață", doar pentru a explica acordul. O altă analiză pentru (152)a ar putea fi aceea că sintagma calificativă avansează într-o poziție de topic, ieșind din sfera acordului. Această analiză este susținută de faptul că, uneori, se face o pauză între sintagma calificativă și restul enunțului. Utilizarea la persoana I este nu este dictată de acord, ci este utilizarea obișnuită a verbului la persoana
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prin verb nu se aplică în engleză. Acordul unidirecțional la stânga este acordul în configurația Spec,IP. Spre deosebire de engleză, în română subiectul nu este neapărat într-o poziție de Spec,IP preverbal. Subiectul poate sta în diverse poziții (Spec,Focus, Spec,Topic). Spre deosebire de engleză, în română, acordul nu se face neapărat cu nominalul din Spec,IP. 3.3.2. Ipoteza topicalizării Această ipoteză a fost utilizată destul de frecvent în literatura de specialitate, pentru structurile specificaționale (cf. Heycock, 2009). Conform acestei ipoteze, N1
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Spec,IP. 3.3.2. Ipoteza topicalizării Această ipoteză a fost utilizată destul de frecvent în literatura de specialitate, pentru structurile specificaționale (cf. Heycock, 2009). Conform acestei ipoteze, N1 nu se ridică în poziția de subiect, ci într-o poziție de topic. Aceasta este deasupra proiecției GFlex, astfel încât nominalul iese din sfera acordului. Verbul-predicat nu are acces la acest nominal situat prea sus, astfel încât caută alt nominal care să fie disponibil pentru relația de acord, iar acesta este nominalul postverbal. Se explică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de ce acordul se face cu N2 în limbi ca româna sau italiana. Dar de ce este diferită situația din limba engleză? Este de presupus că propozițiile specificaționale din engleză au aceeași structură, deci N1 ar fi tot într-o poziție de topic. Diferența de acord se poate explica prin ipoteza că, atunci când N1 se ridică din poziția sa pentru a avansa în poziția de topic, la momentul trecerii sale prin poziția de subiect (Spec,GFlex) se face acordul cu verbul copulativ. Ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
că propozițiile specificaționale din engleză au aceeași structură, deci N1 ar fi tot într-o poziție de topic. Diferența de acord se poate explica prin ipoteza că, atunci când N1 se ridică din poziția sa pentru a avansa în poziția de topic, la momentul trecerii sale prin poziția de subiect (Spec,GFlex) se face acordul cu verbul copulativ. Ulterior, N1 este ridicat mai departe, în poziția de Spec,GTopic. Contrastul dintre limbi ar rezulta astfel din diferența între momentele în care se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Spec,GTopic. Contrastul dintre limbi ar rezulta astfel din diferența între momentele în care se face acordul în engleză și română (sau italiană). Conform acestei ipoteze, în română, acordul se face mai târziu, după ce N1 a ajuns în poziția de topic. În legătură cu structurile specificaționale ar trebui discutată și influența articulării asupra acordului. În enunțul (36), ambele nominale au articol definit. Poziția celor două nominale este interschimbabilă. În (36)a, termenul cu rol de variabilă / necunoscută este pe primul loc (mic-dejunul), iar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este / *sunt mic-dejunul meu preferat.88 Cum s-ar putea explica acest contrast? În (37)a, putem considera că N1 este subiect, deci este normal ca acordul să se facă la singular - spre deosebire de (36)a, în care N1 este un topic. În (37)b, N1 este într-o poziție de focus, deci este un termen predicativ, nu un subiect; prin urmare, el nu declanșează acordul. Trebuie să presupunem structuri sintactice diferite pentru două perechi de propoziții destul de asemănătoare semantic - (36)a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
repetarea articolului definit nu atrage neapărat introducerea unui nou referent în discurs: (188) a. *colegul și prieten Ion b. *coleg și prietenul Ion Dacă adjectivul care determină o sintagmă coordonată este antepus acestuia, el trebuie să preia determinantul regentului. În topica sintagmă coordonată + adjectiv, sunt două posibilități de acord: la singular, cu cel mai apropiat conjunct, sau la plural, cu întreaga sintagmă coordonată (vezi infra, 3.2.1.). În schimb, dacă adjectivul este antepus, sunt gramaticale doar exemplele în care acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
face doar cu primul nominal, pentru acești vorbitori adjectivul pare să se refere doar la acesta, nu la întreaga sintagmă coordonată. Și în domeniul verbal se întâlnesc situații în care acordul se face doar cu cel mai apropiat conjunct (în topica țintă - controlor): (195) La Paris va pleca președintele României, Traian Băsescu, și premierul Emil Boc. Unele dintre analize propuse pentru acordul la singular în ordinea V-S pot fi aplicate și la acordul dintre adjectiv + articol definit și sintagma coordonată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
stilistice, de emfază ori focus: (13) a. (Moi) je porte la table. - cliticul je este suficient pentru a exprima subiectul, pronumele moi are rol emfatic. b. Credo che il tuo libro, loro lo apprezzerebbero molto. (italiana standard) - cliticul dublează un topic care a fost mutat la periferia stângă a propoziției. Existența unor restricții contextuale (semantice sau pragmatice) arată că elementul clitic are valoare pronominală. Dacă elementul clitic își pierde valoarea stilistică sau semantică, cu timpul, prin utilizarea îndelungată și frecventă, el
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Derivation and Interpretation, Amsterdam, John Benjamins. Picallo, M. C., 1991, "Nominals and Nominalizations in Catalan", în Probus, 3. Picallo, M. C., 2002, "Abstract agreement and clausal arguments", în Syntax, 5, 2, p. 116-147. Polinsky, Maria, 2001, Information Structure and Syntax: Topic, Discourse-Linking, and Agreement, ms., internet. Postal, P., 1969, "On the So-Called 'Pronouns' in English", în D. Reibel, S. Shane (eds), Modern Studies in English, Englewood Cliffs, NJ, Prentice-Hall, p. 201-224. Preminger, Omer, 2009, "Breaking Agreements: Distinguishing Agreement and Clitic Doubling
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
transsubstanțiază materia prin/în verb, existența își recapătă sensurile genuine „tari”. Ființă și limbă, existență și sens se nasc simultan și osmotic, consubstanțial și coextensiv. Limba însăși a acestei poezii (mai ales ca lexic, dar și ca sintaxă și ca topică) își recucerește forța aurorală, proaspătă și virilă (nici urmă de pioșenie moleșită în entuziasmul poetului). De aici izbitoarea impresie de simplitate și totodată de noutate a vocabularului său poetic. Cuvintele obștești sunt curățate de zgura obnubilantă și de fatuitatea vlăguitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
authors 378 EDITORIAL Est-Vest probleme vechi în haine noi (The East and the West-old issues în new clothes) Angelo CHIELLI Sabin DRĂGULIN Abstract: The relation between the east and the west continues to be a main cultural, political and social topic. When we refer at this antinomy we think about a spațial opposition, a metaphor and a cultural and a civilizațional cleavage. This spațial opposition which we can find în literature, arts, religions, ideologies, politics or mentalities, turns în metaphors and
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Chicago, Illinois, UȘA), Center for Advanced Holocaust Studies (Washington DC, S.U.A) etc. Mr. Muraru is the recipient of a 2008-2011 Doctoral Scholarship within the POSDRU program financed by European Commission; He held lectures and conferences on recent history topic or the history of mentalities în many academic centers or prestigious universities: Columbia University (New York, UȘA), Diplomatic Academy (Vienna, Austria), University of Central Florida (Orlando, UȘA), École Normale Supérieure (Paris, France), American Southern Political Science Association (New Orleans, UȘA), Center
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
și obiect.............................................................................................. 79 4.1. Se poate formula o definiție universală a subiectului?.. ........................ 79 4.1.1. În căutarea unei definiții universale a subiectului....................... 79 4.1.2. Nu toate limbile au subiect.......................................................... 81 4.2. Subiect vs pivot, agent, topic................................................................. 82 4.3. Un subiect sau mai multe tipuri de subiect?.......................................... 84 4.4. (A)simetriile subiect/obiect................................................................... 85 5. Tranzitivitatea................................................................................................. 86 5.1. Se poate formula o definiție universală a tranzitivității?...................... 86 5.2. Tranzitivitate vs alte concepte............................................................... 88
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și cele din vestul Europei sunt VSO; între aceste două areale sunt limbi SVO (Siewierska 1998: 6). Dryer (1998: 283), analizând limbile eurasiene actuale, ajunge la o generalizare geografică și mai largă: limbile din Europa (cu o excepție, basca) au topică VO, iar cele din Asia, cu excepția sud-estului extrem, au topică OV. (b) Baza teoretică a descrierii făcute de Dixon, în afara oricărui model teoretic, este considerarea constituenților S, A și O ca fiind primitive sintactico-semantice universale (Dixon 1994: 6). Nominalul aflat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
areale sunt limbi SVO (Siewierska 1998: 6). Dryer (1998: 283), analizând limbile eurasiene actuale, ajunge la o generalizare geografică și mai largă: limbile din Europa (cu o excepție, basca) au topică VO, iar cele din Asia, cu excepția sud-estului extrem, au topică OV. (b) Baza teoretică a descrierii făcute de Dixon, în afara oricărui model teoretic, este considerarea constituenților S, A și O ca fiind primitive sintactico-semantice universale (Dixon 1994: 6). Nominalul aflat în poziția A se identifică cu Agentul (pentru verbele de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranzitiv este facultativă, depinzând de tematizarea agentului: agenții noi, nedefiniți, nu sunt marcați cu ergativ, numai agenții "cunoscuți" primesc ergativul. Cazul ergativ este deci legat de topicalitate. Grupurile nominale nontopice nu necesită, de obicei, o marcare specială pentru a fi topice. Agenții de persoanele 1 și 2 reprezintă totdeauna informație cunoscută, deci marcarea lor este superfluă. Concluzia studiului este că fenomenul disocierii persoanelor în limbile ergative poate fi atribuit caracterului specific/definit al pronumelor în dialog. Fenomenul partiției personale a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arătat (Manning 1996: 35) că ergativitatea sintactică oferă o motivație puternică pentru un nivel separat, structura argumentală, și că aceasta demonstrează disocierea clară a relațiilor gramaticale de structura argumentală. Din punct de vedere diacronic, pivotul este derivat prin gramaticalizare din topic sau din focus. 3.3. Ergativitatea la nivel discursiv/informațional Fenomenul ergativității a fost puțin studiat la nivelul organizării discursului, însă acest tip de studiu poate oferi date importante despre justificările pragmatice și rațiunea de a (co)exista a sistemelor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
justificările pragmatice și rațiunea de a (co)exista a sistemelor gramaticale acuzative și ergative. Există cel puțin două accepții diferite ale ergativității discursive: în accepția cea mai frecventă, ergativitatea discursivă este un fenomen esențial pragmatic-informațional, care are în vedere introducerea topicului, numărul de propoziții dintre prima mențiune a topicului și următoarea sa apariție, numărul propozițiilor în care se poate propaga topicul (Dixon 1987: 5), dar există și opinia că ergativitatea discursivă este un fenomen textual și discursiv amplu, care apare, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a sistemelor gramaticale acuzative și ergative. Există cel puțin două accepții diferite ale ergativității discursive: în accepția cea mai frecventă, ergativitatea discursivă este un fenomen esențial pragmatic-informațional, care are în vedere introducerea topicului, numărul de propoziții dintre prima mențiune a topicului și următoarea sa apariție, numărul propozițiilor în care se poate propaga topicul (Dixon 1987: 5), dar există și opinia că ergativitatea discursivă este un fenomen textual și discursiv amplu, care apare, în măsură mai mare sau mai mică, în orice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ale ergativității discursive: în accepția cea mai frecventă, ergativitatea discursivă este un fenomen esențial pragmatic-informațional, care are în vedere introducerea topicului, numărul de propoziții dintre prima mențiune a topicului și următoarea sa apariție, numărul propozițiilor în care se poate propaga topicul (Dixon 1987: 5), dar există și opinia că ergativitatea discursivă este un fenomen textual și discursiv amplu, care apare, în măsură mai mare sau mai mică, în orice tip de text. Du Bois (1987), analizând un corpus de texte narative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]