1,605 matches
-
o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Capul de mistreț - trofeu de vânătoare - face aluzie la toponimul comunei Vânători, reprezintă fauna zonei și este simbolul forței și curajului. Frunzele de stejar se referă la istoria, toponimul și eroii comunei, respectiv Regimentul 1 Vânători de Munte al Armatei Române din Primul Război Mondial, reprezentând geografia zonei, apa și pădurile de foioase. Romburile cu bordură, stilizând flacăra, reprezintă bogăția gazului metan din zonă. Coroana murală cu un turn
HOTĂRÂRE nr. 9 din 7 ianuarie 2014 privind aprobarea stemei comunei Vânători, judeţul Mureş. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258021_a_259350]
-
de frunte Petru Maior și fratele său, originari din zonă, au contribuit la dezvoltarea culturală a localității, cât și bogăția în gaz metan. Semnul solar, reprodus după fresca din biserica Petru Maior, evocă personalitatea acestuia și face trimitere la vechiul toponim al comunei, numită odinioară Poarta Câmpiei. Capul de berbec simbolizează una dintre ocupațiile de bază ale locuitorilor, oieritul. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
HOTĂRÂRE nr. 1.092 din 11 decembrie 2013 privind aprobarea stemelor comunelor Brâncoveneşti, Ceauşu de Câmpie, Chibed, Cucerdea şi Iclănzel, judeţul Mureş. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257828_a_259157]
-
pe fond albastru, se află o plută de aur, formată din șase bușteni, cu cârmă, văzută de sus. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Capul de lup face referire la toponimul localității. Pluta face trimitere la ocupația tradițională a locuitorilor. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. Anexa 1.2 Anexa 2.2 DESCRIEREA ȘI SEMNIFICAȚIILE elementelor însumate ale stemei comunei Ruginoasa, județul Neamț
HOTĂRÂRE nr. 98 din 19 februarie 2014 privind aprobarea stemelor comunelor Farcaşa, Ruginoasa şi Taşca, judeţul Neamţ. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/259985_a_261314]
-
Descrierea generală a eșantionului 2.1. Originea (țara, regiunea): 2.2. Anul de recoltare: 2.3. Soiul de viță-de-vie: 2.4. Culoarea strugurilor: 3. Descrierea podgoriei 3.1. Numele și adresa persoanei care cultivă lotul: 3.2. Situarea lotului: - localitate: - toponim: - referința cadastrală: - latitudinea și longitudinea: 3.3. Sol (de exemplu: calcaros, argilos, calcaro-argilos, nisipos): 3.4. Situarea (de exemplu: pantă, zonă plată, expunere la soare): 3.5. Numărul de plante de viță-de-vie la hectar: 3.6. Vârsta aproximativă a viței-de-vie
32004R2120-ro () [Corola-website/Law/293242_a_294571]
-
în vârful scutului se află o creangă de pin cu două conuri, de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Cele cinci flori de tutun "Crăiasa Nopții" fac aluzie la toponimul localității și reprezintă culturile de tutun tradiționale. Cocoșii, simbolul vigilenței, sunt reprezentativi pentru economia zonei bazată pe creșterea și procesarea păsărilor din gospodăriile și fermele locale. Creanga de pin reprezintă plantațiile arboricole ale comunei, atracții turistice și cinegetice, zona "la
HOTĂRÂRE nr. 828 din 9 noiembrie 2016 privind aprobarea stemei comunei Crăieşti, judeţul Mureş. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277747_a_279076]
-
de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii. În câmpia Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte românești înțelese de toată lumea, dar și din toponime antice autohtone, sau date de alte populații care au trecut prin regiune. Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii. În câmpia Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte românești înțelese de toată lumea, dar și din toponime antice autohtone, sau date de alte populații care au trecut prin regiune. Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai putin intenționate care au circulat în anumite perioade. El
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte românești înțelese de toată lumea, dar și din toponime antice autohtone, sau date de alte populații care au trecut prin regiune. Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai putin intenționate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene că Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i; Astfel
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
date de alte populații care au trecut prin regiune. Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai putin intenționate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene că Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i; Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
populații care au trecut prin regiune. Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai putin intenționate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene că Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i; Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul mediu că nume
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
dac "dava", care însemna „cetate”. Alte teorii susțin că numele s-ar trage de la o legiune română care s-a transferat pe locul actualului municipiu de la "Castrum Deva", acum Chester în Marea Britanie. Există argumente de ordin lingvistic care arata ca toponimul "Deva" provine din cuvântul slav "deva", care înseamnă „fecioara”. Prima atestare documentara a cetății Deva datează din anul 1269, fiind menținoată prin cuvintele latine "castro Dewa". Pe hărțile medievale ea apare fie sub numele de "Deva" sau "Dewan". Climă acestui
Deva () [Corola-website/Science/296946_a_298275]
-
între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor "„de Barasu”" și cele ale secuilor de Sebus. "Fr. Killyen", referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ținut întreg. După afimația sa, toate cele trei toponime la care face referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș. În acest caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea. 1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
sa, toate cele trei toponime la care face referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș. În acest caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea. 1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului din Budapesta și în fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care "Ștefan", regele Ungariei, aproba contractul dintre "„Chyel comes, filius Erwin de Calnuk”" și "„Teel, filius Ebl de
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
Rodj" în județul Timiș în veacul al XV-lea." În județul Neamț se afla o pădure și un hidronim "Brașovana". Lângă Vaslui existau o vale și un sat Brașovenița. Lângă Buzău era "Izvorul Brașovului" și "Poiana Brașovului". Lângă Ialomița era toponimul 'Brașovița" "Nicolae Drăganu" atribuia toponimului o etimologie slavonă (slava veche) în baza numelui propriu "Brașa" (cf. Brasevo - Sârbo-Muntenegreanâ și Braskov, Brastice Ceho-Bohemia). Sextil Pușcariu “Dar de la Bratoslav mai avem o forma hipocoristică, "Brașa", care e la baza numelui Brașov, precum
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
veacul al XV-lea." În județul Neamț se afla o pădure și un hidronim "Brașovana". Lângă Vaslui existau o vale și un sat Brașovenița. Lângă Buzău era "Izvorul Brașovului" și "Poiana Brașovului". Lângă Ialomița era toponimul 'Brașovița" "Nicolae Drăganu" atribuia toponimului o etimologie slavonă (slava veche) în baza numelui propriu "Brașa" (cf. Brasevo - Sârbo-Muntenegreanâ și Braskov, Brastice Ceho-Bohemia). Sextil Pușcariu “Dar de la Bratoslav mai avem o forma hipocoristică, "Brașa", care e la baza numelui Brașov, precum a presupus N. Drăganu” . I.
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
din antroponimul "Braso" Profesorul "Pavel Binder", într-un studiu din 1964, explică faptul că cele două numiri, "Corona" și "Brașov", se suprapun în timp: "Corona" desemna cetatea, iar "Brașov" împrejurimile. Aceste afirmații atrag replica lui Alexandru Surdu, care apreciază că toponimul "Brașov" este totuna cu al cetății Brașov. Totodată, el socotește ca fantezistă interpretarea profesorului brașovean F. Philippi, conform căreia cele două denumiri, "Corona" și "Brașov", se pot explica prin legenda regelui maghiar Solomon, care, îngropându-și coroana lângă un copac
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
în cetatea de pe Tâmpa, de unde s-ar fi transmis mai apoi așezării din vale. Etimologic, ei considerau numele "Barasu" ca provenind din slavonul "baras", însemnând „cetate” sau „adevăr”. Totuși, G. Kisch încearcă în 1929 o nouă derivare a celor două toponime, "Corona" și "Brașov", după lucrarea lui F. Philippi: "krun", care ar fi însemnat „ienupăr” sau „brădișor”, de unde numele de "Brașeu" > "Bră(d)șeor". Dacă se acceptă varianta G. Kisch și F. Philippi, atunci trebuie menționat că bradul (arhaic *bradzŭ) este
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
Șchei învolburat și mare Este un fapt istoric, că în secolul IX imperiul bulgarilor turci cuprindea și sudul Transilvaniei (vezi importanța minelor de sare de aici). Cuvântul de origine turcă veche „aszó” s-a păstrat până astăzi în foarte multe toponime din Ardeal și Ungaria (fostul Regat al Ungariei) unde au trăit populații de origine turcă (avari, bulgari turci, pecenegi, cumani). Exemple: Aceste nume, ca și o mare parte a toponimelor din Ardeal sunt transcrieri fonetice ale fostelor denumiri maghiare (cu
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
veche „aszó” s-a păstrat până astăzi în foarte multe toponime din Ardeal și Ungaria (fostul Regat al Ungariei) unde au trăit populații de origine turcă (avari, bulgari turci, pecenegi, cumani). Exemple: Aceste nume, ca și o mare parte a toponimelor din Ardeal sunt transcrieri fonetice ale fostelor denumiri maghiare (cu înțeles concret, pe când denumirile românești nu poartă nici un înțeles). În 1353 stema Brașovului consta dintr-o coroană cu fleuroane în formă de crin, însoțită de o floare de crin. Din
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
tipologii în care se poate încadra numele Zalău. La fel ca denumirea de Sălaj ("Țara Silvaniei", din latină) și denumirea Zalău provine dintr-o limbă veche. Gheorghe Chendre-Roman, autorul operei "Dicționar etimologic al localităților din județul Sălaj", susține că ambele toponime, atât Zalău cât și Sălaj, conduc ca formare spre radicalul din limba latină "sil", care derivă din "silva", iar apoi a urmat un proces de maghiarizare a cuvântului. Teoria lui Chendre se bazează pe faptul că în momentul când au
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
Zalău cât și Sălaj, conduc ca formare spre radicalul din limba latină "sil", care derivă din "silva", iar apoi a urmat un proces de maghiarizare a cuvântului. Teoria lui Chendre se bazează pe faptul că în momentul când au apărut toponimele Sălaj și Zalău ținutul era acoperit de păduri și este posibil să fi existat și plantații mari de viță de vie. Astfel, toponimul "silva", care a condus apoi spre numele de Zalău și Sălaj, s-a format ca și multe
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
de maghiarizare a cuvântului. Teoria lui Chendre se bazează pe faptul că în momentul când au apărut toponimele Sălaj și Zalău ținutul era acoperit de păduri și este posibil să fi existat și plantații mari de viță de vie. Astfel, toponimul "silva", care a condus apoi spre numele de Zalău și Sălaj, s-a format ca și multe alte toponime din județ care prezintă o caracteristică a locului, ca de exemplu Făgetu (zonă cu foarte mulți fagi), Plopiș (zonă cu mulți
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
și Zalău ținutul era acoperit de păduri și este posibil să fi existat și plantații mari de viță de vie. Astfel, toponimul "silva", care a condus apoi spre numele de Zalău și Sălaj, s-a format ca și multe alte toponime din județ care prezintă o caracteristică a locului, ca de exemplu Făgetu (zonă cu foarte mulți fagi), Plopiș (zonă cu mulți plopi), Pădureni, Păduriș, Cerișa (zonă cu mulți cireși), Brusturi, Lazuri, Măgura, Muncel și altele. Onufrie Vințeler presupune că la
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
județ care prezintă o caracteristică a locului, ca de exemplu Făgetu (zonă cu foarte mulți fagi), Plopiș (zonă cu mulți plopi), Pădureni, Păduriș, Cerișa (zonă cu mulți cireși), Brusturi, Lazuri, Măgura, Muncel și altele. Onufrie Vințeler presupune că la originea toponimului Zalău stă un apelativ de origine slavă și oferă trei ipoteze. Prima arată că Zalău s-a format din "zalaj", din limba rusă, care are sensul de depresiune între două movile. A doua ipoteză arată că toponimul s-a format
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
că la originea toponimului Zalău stă un apelativ de origine slavă și oferă trei ipoteze. Prima arată că Zalău s-a format din "zalaj", din limba rusă, care are sensul de depresiune între două movile. A doua ipoteză arată că toponimul s-a format din "zola", întâlnit în limbele slave cu sensul de sol după arderea pădurii. Istoricul arată că în Zalău au avut loc numeroase defrișări de păduri prin metoda arderii. A treia ipoteză arată că toponimul vine din "zalov
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]