1,417 matches
-
văzut ce mare dreptate au avut. Fiind nevoie de asemenea costum, de asemenea coafură și de muzica de jazz, sexul slab vrea să ne convingă de un întreit adevăr: 1. Că plimbările cele mai higienice se fac cătră ora 5. Tovărășia noastră nu-i necesară. Ne putem duce la club; 2. Că economia este mama virtuților domestice și ea începe dela haine; 3. Că e neînțeles cum s-a putut trăi atâta vreme cu păr lung când părul scurt e așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
preistorice strămoșii lor. N-am văzut paseri altele decât rațe sălbatice, zburând prin lucirea amurgului. (Îmi amintesc că n-am văzut câni la Stalingrad. Numai doi, de coloarea năsipului, un fel de ogari, umblau pe malul fluviului, căutând ceva în tovărășie. În schimb multe capre: animalul binefăcător al acestor priveliști sărace cu vegetație de stepă grâne și pălân (pelin). Vântul poartă necontenit puternică mireasmă amară. Cât am umblat în ziua când căutam cu Mihail Andreici Lobacev loc de pescuit, n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pușca în haiducul În muiere cu ciubucul. Cele mai scumpe pere Sunt cele ieftine. Cea mai plăcută înghițitură E cea dintăi. Broasca a văzut cal la potcovar Și a ridicat și ea piciorul de dinapoi spre faur. Afaceri cu drepți Tovărășii cu înțelepți. Vinului îi priește butoiul Nu bețivul. Magar hagiu tot magar rămâne. Ghebosul râde de cămilă. Cel cu peană-n pălărie, Nu te-a fi chemând Ilie? Ba mă cheamă Irimie. Nu-i fi oare Dărândai? Ai găsit ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Administrator, Potrivit hotărârii Dv., în vacanța Paștelor am vorbit la conferințele generale ale învățătorilor în două locuri: la Iași și Folticeni. Subiectul a fost: Învățătorii față de mișcarea cooperativă. Am arătat ce importanță extraordinară au pentru vremurile de față, la noi, tovărășiile sătești: băncile și obștiile. În criza economico-socială prin care trecem, ele sunt singura dezlegare. În popor au prins repede; în câțiva ani s-a strâns în bănci un capital frumos. În acest scurt timp ele au luat și o nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Tudor Arghezi, pentru publicarea pamfletului ”Baroane”. În lovitura de stat din 2 august 1944, Nicolae Ceaușescu nu este implicat, pentru că nu reprezenta în acel moment un factor important al mișcării comuniste, care activa in ilegalitate. Au fost preferați de tovarășii ilegaliști, Emil Bodnăraș, cu numele conspirativ ”inginerul Ceeaușu”, un dezertor din armata română și cel care va ocupa funcția de ministru al Justiției , fără portofoliu, în primul guvern postantonescian, condus de generalul Constantin Sănătescu, Lucrețiu Pătrășcanu. Nicolae Ceaușescu apare în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și în Șarpele I(7) una miraculoasă și poate fi pusă pe seama puterilor mezinului. Și el cel mai mic din nouă frați (cifra sugerează frățietatea desăvârșită), Mircea, poate fi, ca și Moldoveanu, un dublu al eroului, dar și un mystagog. Tovărășia cu coconul cel mai tânăr conduce la o anihilare de tip cosmogonic: „- Ține, vere, tu de vârf,/ Că țiu și eu de mănunchi./ (...)Dar Scorpia ce-mi făcea?/ De necăjită ce era,/ Drept în sus că s-azvărlea,/ Cu gura proțap
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiind cea care distruge principiul răului, prin mijlocirea anima¬lieră. Ființa ivită din miezul pământului, „armăsar sălbatic, care nici nu văzuse soarele” (Voia - Dâmbovița), reprezintă forța în formă primară, invocată de oameni pentru a purifica dimensiunea profană. Bourul aflat în tovărășia eroului are, de asemenea, puteri htoniene, atestate de legendele omenirii. „Vechii perși, de pildă, credeau că pământul se sprijină pe coarnele unui taur (...). Cutremurele de pământ se produceau atunci când, obosit, taurul arunca pământul de pe un corn pe celălalt”. Influența asupra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
La toate petrecerile mari era chemat Anghel Balica, cu taraful lui de cântăreți era cel mai vestit din Fălticeni. Am dansat și eu în tinereța mea foarte mult, că mi-a fost foarte drag să dansez valsuri, mai ales în tovărășia unei domnișoare și doamne foarte frumoase și bune dansatoare, parca nici nu mai eram pe pământ! Și la gazda mea stătea și Costachi Mărzun, care era fratele gazdei și era meșter rotar. Și pentru că era om nătâng și cam suduia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
său din Calea Victoriei se decisese să apeleze la neamurile lui de la orânduirea capitalei și să convoace un miting muncitoresc, cu convingerea că efectele vor fi similare cu exercițiul din 1968. În seara respectivă, el făcuse și o consultare democratică cu "tovarășii din teritoriu". A doua zi, pe 21 decembrie 1989, în drum spre stația de metrou, deși era numai orele 7,15, mi se părea cam multă lume pe străzi. M-am hotărât să merg două stații cu troleibuzul, să apelez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Uzina Mecanică Nicolina și ulterior, în anii '80, o parte distinctă a Combinatului de Utilaj Greu. Societatea socialistă inocula oamenilor un nou tip de mesaj: individualismul egoist, tipic Occidentului decadent, trebuia repede înlocuit cu un sistem care se baza pe tovărășie și pe făurirea binelui comun. Asemenea idealuri - cum observa Peter Molloy - au apărut, mai întâi, în rândul vârstnicilor, dar revendicau participarea entuziastă a celor tineri. Ei trebuiau să aibă conștiința comunității de clasă și idealuri comune. Astfel, tinerii erau primii
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
e să stea și s-aștepte să-nceapă timpul fără marfă. Un junky În sevraj nu are scăpare În relația cu timpul exterior și nu are nici unde să se ducă. Nu poate decît s-aștepte. Cole vorbea despre Yokohama. - Tovărășia aia bună Între Henry și Charly. Dacă Îți bagi Henry și Charly, Îi simți mirosul cînd Îți intră. McCarthy gemea cavernos de pe podea. - Omule, spunea el, nu mai vorbi de marfă! În dimineața următoare am fost scoși și aliniați. În fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
instalați pe mare, într o casă din Westminster. Interiorul, plin de picturi frumoase, Raeburna, Romney, portretul doamnei Playfair de Sargent. Dânsa foarte elegantă și frumoasă, deși în vârstă, mai ales pentru mine, tânără pe atunci. Ne plimbară peste tot în tovărășia d-rului Pozzi, venit în aceleași condiții ca noi, vizitarăm principalele colecții private din Londra, parcurile și grădinile vestite ale aristocrației, clienta prietenului nostru, castelul Hatfield House al ducelui de Salisbury; loje din cele mai bune din Covent Garden, cu numele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Academia bârlădeană, o mișcare culturală ce devenise de masă, iau parte la excursii de agrement și la șezători literare cu caracter patriotic în localitățile rurale din prejma Bârladului, la Epureni, Crâng, Pochidia, Adam. Într-o fotografie, la „Dealu Mare”, în tovărășia fraților Nițulescu, Toma Chiricuță, G. Tutoveanu, Ruxandra și Alexandru Vlahuță, autorul Poemelor cu îngeri de mai târziu, medicul de campanie Voiculescu, «este văzut stând în picioare, cu mâinile încrucișate, privind abătut, ca și ceilalți, către persoana nevăzută, către cel care
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în camera sa de lucru. Astupase până și soba cu cărți, se supusese unui regim sever de austeritate, a trăit până la sfârșitul zilelor fără de foc, indiferent de asprimea iernilor. Lăsa încăperea în dezordine, ducea o viață de pustnic, rămas în tovărășia plantelor și a viețuitoarelor de cameră - un șoricel, un păianjen, o broască țestoasă etc. - pe care le ocrotea cu mare grijă, parcă cu afecțiune. Alexandru Oproescu care l-a cunoscut în intimitate (V. Voiculescu în intimitate, ipostaze inedite, în vol
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sonete, medicul-poet își Era toamna anului 1954. Înfășurat în paltonu-i uzat la mâneci și la coate, bătrânul poet V. Voiculescu urca agale Dealul Spirii, îngândurat, dar și încărcat de gândul bucuriei pe care o va trăi peste câteva minute în tovărășia muzicii. Pășește cu timiditate în încăpere, își agață pălăria și paltonul în cuier, din buzunarul căruia nu uită să scoată câteva bucăți mici de hârtie și un creion. Apoi se îndreaptă timid, în vârful picioarelor, aidoma unui școlar, către locul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
voie, tainele codrului adânc, aerul liber dătător de sanatate, atingerea cu natura în tot ce are ea mai dulce și mai aspru, mai frumos și mai înfiorător, uitarea de sine, viața primitivă care ne amintește traiul străbunilor, egalitatea complectă între tovarășii de pușcă și petrecerea lor în comun într-o intimitate frățească unde sălășluiește numai voia bună, toate aceste sunt elemente care compun nobila și bărbăteasca pasiune a vânatului. Nu e vânător care să nu fie iubitor de natură. Alecsandri a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de la sora dv., coana Ruxanda, și am venit să vă spun că vă poftește la masă. Tablou! În grădina bătrânului Ștefan Dăscălescu, părintele acestor doi frați, am organizat o tragere la țintă cu pistolul, unde mă exercitam foarte des în tovărășie cu fiul său Iorgu, un trăgaci de frunte, și cu colegul meu de la Curte, Theodor Botez, un sucevean cu care copilărisem împreună. La tir, Iorgu Dăscălescu ne bătea pe toți. Pe o poartă mare care ne servea de țintă, însemnăsem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care se tipăresc și astăzi sub auspiciile Academiei Române și sunt un neprețuit tezaur pentru istoria patriei noastre. CETATEA NEAMȚULUI Mult îmi plăcea odinioară pe când eram tânăr să mă preumblu într-un car cu boi prin locuri frumoase, bineînțeles, și în tovărășie cu prietini buni de petrecere. Era ceva în afară de obicei și mi se părea că fac cine știe ce voinicie, renunțând la îndemânări și alegând tocmai mijlocul cel mai puțin lesnicios de a călători. Carul cu boi, dacă în adevăr lasă de dorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eu eram foarte departe de a ne gândi să-i stricăm fericirea casnică. Dar această boală mai rea decât toate vine câteodată așa din senin. Astfel, dânsul n-a mai vroit nici în ruptul capului să călătorească mai departe în tovărășie cu noi după itinerarul ce ne propusesem. El a declarat că rămâne încă câteva zile la Chamonix, pentru ca femeia lui să-și recâștige puterile și că de acolo pleacă în Italia. Bietul om! Nu am idee ce viață conjugală va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
toți niște ființe asexuate. Ne jucam. Atunci nu contează dacă el, ea ți-e prieten, prietenă, pur și simplu se întâmplă să se afle prin preajmă și vă faceți de lucru împreună. Cu cât crești, selectezi cu mai mare grijă „tovarășii de drum“. Până la cinci-șase ani, toți suntem la fel. Apoi intervine ceva care ne separă. Prudență, neîncredere. Ne jucam în nisipul umed, așezat pe o folie murdară de ciment, și deodată ființa de lângă mine a adunat în căușul palmelor o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
epocă ce nu se va mai Întoarce și cu o lume apusă pentru totdeauna. [...] ...Mai târziu, după trecerea războiului, continuând pe calea apucată a publicisticii și tiparului, printr-o participare mai activă la Întreprinderi de editură și de tipografie, În tovărășia plăcută a câtorva oameni de gândire și de condei, m-am găsit, prin 1919, cel mai aferat și mai aplicat spre realizări de ordin, oricum, mai Îngust decât ale prietenilor mei de pe atunci, cu vocații, ambițiuni sau veleități altfel afirmate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din inima acestor afaceri - și ale fiului său, Dodu cel bâlbâit și cu școala neterminată, dar nărăvit de tânăr la fel de fel de afaceri, ca șabăsgoi, adică interpus al evreilor excluși de la importul de ceasornice pe vremea persecuțiilor rasiale, sau În tovărășie discretă la comerțul de benzină cu taică-său, generalul Ion Manolescu, preșe dintele Caselor Naționale și Îndrumă torul viitoarelor generații de români prin cartea sa intitulată (țineți-vă râsul!) Omul de nădejde! Generalul Manolescu Își măritase fata frumoasă cu unul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din preajma lui Titu Maiorescu, aparținând generației, strălucită În multe privinți, a fraților Constantin și Mișu Antoniade; sufe rind Încă de stân găcii și timidități, greu suportate și Înlăturate; nedeprins sau neîncrezător În trucurile prestidigitatorilor intelectualicești; capabil de intuiții faste, de tovărășii și colaborări fructuoase, dar, până la urmă, de oportunisme și compromisuri care au sfârșit În deziluzii politice și În retragerea prematură lângă plăcerile căminului, cu nevastă și copil. Era singurul din cercul nostru cu care mă Înțelegeam În aspirațiile mele altfel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și sfidând-o, ca de altfel Întreaga ordine socială, dar căreia (curios, nu este așa?) aveam, Încă de pe atunci, la douăzeci și doi de ani, să-i dăruiesc totuși o bună parte, cea mai mare, din devotamen tul meu pentru tovărășia plăcută a femeilor -, Însurătoarea mea se datorește Întâmplării, decisivă pentru Întreaga mea viață, că mi-a ieșit În cale, pe negândite, viitoarea mea soție, și asta după zece ani de când, copil Încă, la unsprezece ani, Îi scriam pe furiș: Si
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-mi spună fata la primul colț Întunecos de stradă, să-mi câștig singură existența, cu prețul chiar, oricât de infam, al trupului meu, decât să sufăr umilințele rude lor mele care au plecat astă-seară la teatru, lăsându-mă În tovărășia slugilor.“ Departe de a fi fost frumoasă sau ispititoare, o bănuială de enigmă mă Îndemnase s-o chem afară din grupul gălăgios de fete, În care ea mi apăruse oarecum străină și Îndepărtată de grup și de Îndeletnicirile lui, dovadă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]