43,783 matches
-
copilărie, dar și un roman politic indirect cu care te delectezi în metrou și la care reflectezi acasă (sau invers). O carte care, din păcate pentru literatura română contemporană, are un singur și nedrept dar fatal cusur: rămâne, totuși, o traducere.
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
Liana Tugearu Printre cărțile despre dans recent tipărite, și oricum rare, este și cea a lui Antonio Pita Cárdenes, Gelu Barbu - Ritmul sentimentelor, apărută inițial în anul 2002, în limba spaniolă și tipărită la noi în 2004, în traducerea lui Ioan I. Gostian și cu un cald Cuvânt înainte semnat de Nicolae Manolescu. Pentru toți cei interesați de istoria dansului de la noi și din lumea întreagă, cartea aduce o informație bogată, pe cât de bogată a fost și cariera de
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
Barbu, desfășurată pe parcursul a aproape șaizeci de ani și într-un spațiu larg, care cuprinde mai tot uriașul continent euro-asiatic. Numai că interesul și curiozitatea cititorului trebuie să fie foarte mari, pentru a putea trece peste învelișul total nefericit al traducerii. Nu știm cât de bine stăpânește traducătorul limba spaniolă, dar pe cea română nu o stăpânește de fel. Și mai ales nu posedă sensul cuvintelor. Spicuim la întâmplare: "Locuitorii (Lugojului, n.n.) nu cunoșteau antisemitismul și nici altă intransigență" (p. 44
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
de Litere și Filosofie din București, unde în 1937 îi avea ca profesori pe Tudor Vianu, P. P. Negulescu, D. Gusti, Mircea Florian și pe alții. Intelectual complex, va încerca pe rând sau alternativ sociologia, eseul, folcloristica, poezia, publicistica, proza, traducerile, teatrul, într-un fel de disperare a multilateralității. Rezultatele sale cele mai bune vor fi înregistrate în poezie și în proză. Debutează în 1939 cu placheta de versuri Interior cosmic, urmată în 1940 de volumul de eseuri Imaginea în artă
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
că destinul său public poate fi comparat cu situațiile unor Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Miron Radu Paraschivescu sau Maria Banuș, trecând de la pactizarea vinovată la despărțirea progresivă de recomandările oficiale și câștigând simpatia iubitorilor de cultură necoruptă politic. Beneficiază de traduceri în rusă, armeană, franceză, spaniolă (realizate și difuzate în Moldova și U. R. S. S.), de premii, sărbătoriri, onoruri (medalii, titlul de "scriitor al poporului din Moldova", obținut în 1982). E consacrat în toate formele, inclusiv de un studiu monografic, semnat
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
popularitate mondială. Andersen este extrem de cunoscut dincolo de hotarele țării sale, pe o rază care depășește cu mult arealul european. Handicapul exprimării într-o limbă de circulație restrînsă este compensat de o vastă difuzare (începută încă din timpul vieții autorului) prin intermediul traducerilor în limbi cu arie mai largă de cuprindere: germana - apoi franceza și engleza; iar unda popularității, o dată inițiată, se tot propagă. Din păcate, cunoașterea celebrului Andersen rămîne voalată, chiar distorsionată de filtrele lingvistice. în destule țări (printre care și România
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
destule țări (printre care și România) în care este de mult "un clasic al literaturii pentru copii", el a pătruns prin intermediar (german sau francez) și, în proces, s-a întîmplat să apară confuzii în privința naționalității sale. Problemele inerente oricărei traduceri literare sînt sporite, în cazul lui Andersen, de stilul extrem de personal - și condiționat de specificul limbii daneze. în consecință, transpunerea textelor anderseniene într-o altă limbă se dovedește dificilă și se soldează cu pierderi inevitabile. Multe subtilități se pierd; unele
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
căruia glosează C. D. Zeletin. Pe de o parte un eminent medic, profesor universitar și cercetător, pe de alta un tot atît de eminent om de litere, ilustrînd un spectru larg de manifestări, de la poezie, memorialistică, eseu, aforisme pînă la traduceri, d-sa vine cu o viziune în care suficiența habituală a "științei" cedează pasul unei înfiorate participări la lumea creației, răspunzînd în misterioasa organicitate a vitalului: "Căci ne întrebăm: în ce măsură un ordinator ce dirijează zborul rachetei în haos e superior
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
absolut nouă, absolut modernă și, în același timp, perfect încadrată în tradiție, precum aceea a unui eremit cistercian lucrând pe un laptop. Imensa documentație pe care timp de mai bine de opt ani (minimum, știind noi bine ce înseamnă o traducere!) și-a clădit efortul provine nu numai din sutele, miile de pagini ale bibliotecilor, ci și de pe Internet. În tot acest deceniu de tăcută trudă benedictină, nefârtați de-ai noștri mult mai descurcăreți au jucat leapșa pe furate, au devalizat
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
Diana Moțoc Născut la Barcelona în 1952, Quim Monzó este unul dintre cei mai solizi reprezentanți ai prozei catalane contemporane și cel mai cunoscut dintre ei (mărturie stau sutele de mii de exemplare vândute din cărțile lui, premiile obținute, traducerile din opera sa, în nu mai puțin de optsprezece limbi). Dacă ideea de generație nu i-ar displăcea profund - “Ziua în care am fost citat ca făcând parte dintr-o generație, am avut impresia că am fost arestat de poliție
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
la etichetarea musulmanilor: “Neamul lui Allah, pe pamînt valah” (EZ 16.02.2003); “supușii lui Allah” (EZ 20.02.2004); “sărbătoare care, alături de Ramadan, este foarte importantă pentru închinătorii lui Alah” (vlg 1999). În prezentările mai detaliate nu lipsește însă traducerea care apropie și unifică. În citatul următor termenii deosebirii (muezin, minaret, geamie) apar alături de alegerea cuvîntului care subliniază asemănarea - Dumnezeu: “«Dumnezeu e mare. Mărturisesc că nu există altă divinitate decît Dumnezeu. Mohammad este trimisul său. Veniți la rugăciune. Veniți la
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
scriitură este doar una din sursele farmecului nebănuit care se degajă la lectura romanului Muzica înghițită. Cititorii români au acum șansa să se convingă de veracitatea afirmației, căci romanul lui Christian Haller a apărut zilele acestea la Editura Polirom, în traducerea Norei Iuga. L-am întîlnit pe autor la Akademie Schloss Solitude, lîngă Stuttgart, unde venise să asiste la lansarea volumului de versuri al Norei Iuga, Autobuzul cu cocoșați, în traducerea germană a lui Ernest Wichner. Am avut șansa de a
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
Christian Haller a apărut zilele acestea la Editura Polirom, în traducerea Norei Iuga. L-am întîlnit pe autor la Akademie Schloss Solitude, lîngă Stuttgart, unde venise să asiste la lansarea volumului de versuri al Norei Iuga, Autobuzul cu cocoșați, în traducerea germană a lui Ernest Wichner. Am avut șansa de a fi stat de vorbă cu Christian Haller, în fața microfonului, în ambianța luminoasă, încărcată de spiritualitate și melancolie, a Castelului Solitude, transformat pentru artiștii bursieri într-un loc de creație, confruntări
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
reverberează. Pentru ca cititorului contemporan pulsațiile să-i devină perceptibile, trebuie, în primul rând, să-i fie cunoscută (cu detalii suplimentare, istorice și dialectale) limba elegiacilor greci, de la Kallinos la târzii alexandrini. Chiar și când acest lucru nu se poate întâmpla, traducerea foarte exactă a fragmentelor excerptate, a poemelor în alte cazuri, dublată în câteva rânduri de variante libere, respectând însă tiparele metrice, îl ajută pe lectorul nespecialist să acceadă la ritmul, interior ca și exterior, al primei poezii europene autoreferențiale, „subiective
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
lectorul nespecialist să acceadă la ritmul, interior ca și exterior, al primei poezii europene autoreferențiale, „subiective” în sensul unui dezinhibat autocentrism. Mai mult, fiecare vers și aproape fiecare cuvânt, reluat în forma lui originară și însoțit de o nouă, multiplă traducere - în funcție de context -, este explicat de autoare pe îndelete, cu proverbiala răbdare a dascălului clasicist, dar fără pedanterii savante, și plasat în rețeaua unităților semantice pe care o configurează un număr limitat de distihuri. Nu ne îndoim că oricare cititor, inclusiv
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
cu proverbiala răbdare a dascălului clasicist, dar fără pedanterii savante, și plasat în rețeaua unităților semantice pe care o configurează un număr limitat de distihuri. Nu ne îndoim că oricare cititor, inclusiv specialist, are nevoie de așa ceva. Amatorul - pentru că simpla traducere, fie și cea mai exactă gramatical, așteaptă, provocator, un comentariu completiv. Pe care, într-o formă sau alta de el aleasă, traducătorul i-o propune, lăsând oricui libertatea de a merge imaginar mai departe și chiar de a vedea altfel
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
traduși în românește poeți francezi de către Virgil Ierunca (Pierre Jean Jouve în nr. 5 și 6, Pierre Emmanuel în nr. 6, Rene Char în nr. 7, Henri Michaux, Raymond Queneau și Francis Ponge în nr. 8), dar sunt preluate și traduceri ale lui Lucian Blaga din germană (din Holderlin în nr. 1, din Stefan George în nr. 3). E vorba de un program de intermedieri, urmărit sistematic, ceea ce asigură coloana vertebrală a revistei. Se observă foarte bine elementele de continuitate, susținătoare
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
vertebrală a revistei. Se observă foarte bine elementele de continuitate, susținătoare ale consecvenței tematice și ale perseverenței pe anumite direcții culturale, asigurând personalitatea revistei. O pecete originală este dată și de heideggerianismul evident al celor doi redactori, relevat îndeosebi prin traducerile lui Constantin Amăriuței, prin relatarea unei întâlniri miraculoase cu filosoful (în nr. 3) și prin asumarea influenței lui în modul de a gândi. Revistele culturale din exil își declarau apartenența ca pe o mândrie și ca pe un militantism necesar
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
În martie 1990, toată lumea își amintește, orașul Tîrgu-Mureș ajunsese în pragul războiului civil. La originea acelei confruntări între cetățenii de etnie maghiară și cei de origine română ai orașului au stat și o serie de malentendu-uri ivite ca urmare a traducerii defectuoase în limba română a unor termeni din comunicatele oficiale ale UDMR. Ceea ce la vremea respectivă părea o glumă de un gust îndoielnic (ajunsese o regulă ca fiecare comunicat lansat de UDMR să inflameze presa, clasa politică și opinia publică
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
glumă de un gust îndoielnic (ajunsese o regulă ca fiecare comunicat lansat de UDMR să inflameze presa, clasa politică și opinia publică românești, după care liderii Uniunii apăreau în mass-media și clamau cu inocență că ideile le fuseseră răstălmăcite din cauza traducerii defectuoase), devine astăzi un lucru pe deplin explicabil. Termeni aparent sinonimi în limbi diferite din vocabularul politic pot indica realități contrare de la țară la țară, în funcție de condițiile concrete care au marcat evoluția fiecărei societăți. Există chiar o disciplină științifică, istoria
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
Nicola din țara Srenului, din localitatea Neradin. S-a terminat această carte în anul 7038 (1530), luna mai, 28, în localitatea Păuliș, la porunca popei Mircea... Această carte este a Mănăstirii Ostrov...” Urmează, pe aceeași pagină, criptograma autorului, care, în traducere, este următoarea: “Nicola diac am scris această carte”. De la Păuliș, acest manuscris trece în posesia Mănăstirii Ostrov (Călimănești), de unde este adus în Șcheii Brașovului, cu siguranță înainte de 1562, de către (probabil!) popa Toma, fostul copil de casă al banului Craiovei, cunoscut
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
indélébile leș moeurs, leș coutumes, où une modernité tardive a créé des génies culturels mélangés à des monstruosités socials, l’espace poétique roumain est aussi contradictoire que la culture dont îl émane.” Revista cuprinde trei secțiuni: Figures de la modernité adună traduceri din Paul Celan, Gellu Naum, Dimov, Doinaș, Nichita, Mazilescu și Daniel Turcea, precum și o scurtă introducere în modernismul și neomodernismul românesc, semnată de Mircea A. Diaconu. Figures contemporaines, care se deschide cu un concis și aplicat (foarte reușit, de altfel
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
Ioan Es. Pop și Ioana Nicolae. Leș poètes roumains en France, Maria Maïlat, Dinu Flamand, Horia Bădescu, Sebastian Reichmann și... Basarab Nicolescu, închid rotund această antologie. Grupajele de poeme sunt însoțite de fotografia autorilor și scurte prezentări la obiect, iar traducerile sunt realizate de traducători români (Letiția Ilea, Sanda Stolojan, Anca Vasiliu ș.a) sau francezi (Odile Serre, Alain Păruit, Fabrice Lehoux ș.a.), dar și de autorii înșiși atunci cand poemele nu sunt scrise direct în franceză cum este acest % al lui
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
edituri de anvergură din Occident astfel încât publicațiile lor să ajungă pe piața occidentală. IM: Credeți că este vorba doar de o chestiune de profitabilitate? Sau este posibil ca această deficiență de comunicare să se datoreze și unei anumite pierderi prin traducere, unei anumite inaccesibilități culturale? DD: Asta desigur are un rol de jucat în ceea ce privește literatura română. Eu mă gândeam când am răspuns la întrebarea dumneavoastră la cărțile de istorie, mai ales la studiile de istorie, la analize, ca de exemplu cea
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
istorie, la analize, ca de exemplu cea a lui Lucian Boia, apărută recent în limba engleză la o editură londoneză, o carte, într-adevăr, foarte originală, care s-a bucurat de succes. Cu scriitorii, însă, se pierde destul de mult în traducere, dar asta nu înseamnă că anumiți autori români nu merită să fie cunoscuți, sau mai bine cunoscuți, în Occident. Mă gândesc de exemplu la cazul lui Bacovia, un poet care a folosit un limbaj cu spectru foarte redus, dar care
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]