9,252 matches
-
want to be forever young, do you really want to live forever, forever and ever... Continuă să fredoneze celebra melodie și se așeză mai bine în scaun. Îl incomoda centura de siguranță, dar o accepta fără să facă nazuri, atâtea tragedii automobilistice ar putea fi evitate dacă șoferii ar conștientiza importanța acestui accesoriu vital, minimalizat constant de niște demenți care ajung, inevitabil, la morgă, cu un bilet legat de degetul mare de la picior, forever young I want to be, so many
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Locul devine pentru noi un punct situat la o distanță de X ore de mers cu mașina din locul nostru central de raportare, și anume televizorul propriu. Să observăm cum reacționează oamenii când li se strică televizorul. Este o adevărată tragedie. Toți sunt dezorientați și agitați. Dezorientarea este determinată de indisponibilitatea acestui punct central de raportare. Centrul universului individual (sau familial) îl constituie propriul televizor. Înainte de 1989 cel mai mare blestem era să ți se strice televizorul (mai ales înainte de Revelion
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
piedestal. Exprima atâta rușine, de parcă înceta să mai respire. Expresia de pe chipul ei sugera momentul în care a fost văzută de un bărbat în deplina ei goliciune. Când s-a răsucit, a roșit toată de plăcerea șocului, de rușinea și tragedia goliciunii ei. Din nefericire, a fost singurul bibelou pe care funcționarul l-a evaluat la cincizeci de yeni. Obiecte. O hartă mare a suburbiilor Parisului. Un titirez din celuloid cu diametrul de aproape treizeci de centimetri. Un trasor special cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și companii în care salariații nu sunt bătrâni cu adevărat, dar organizațiile însele sunt bătrâne. Este cazul, de pildă, al unor instituții publice, tradiționale, în care nu se întâmplă decât rar ceva deosebit și pentru care schimbarea reprezintă o adevărată tragedie. Amintim aici doar dificultățile pe care le întâmpină administrația de stat în reformarea sistemului sanitar și a celui școlar românesc. Inerția, comoditatea și obișnuința sunt stări care aduc stabilitate și confort doar vremelnic. Ceea ce oamenii trebuie să știe este că
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
artiști ai vremii îi pictau portretele, și realiștii și ultramoderniștii... Ea era necesară vremurilor, iar vremurile îi erau ei trebuincioase sub toate formele de manifestare. Privirea ei trează asupra timpului nu-i altera nicicum părerile și bunul gust..." Marea ei tragedie a început în 1935, o dată cu arestarea și condamnarea (efectiv la moarte) a fiului ei și al fostului soț - Gumiliov, executat "spre luare aminte" după răscoala marinarilor din Kronștad. Știau prea bine bolșevicii că omorând fiul ucizi și mama. Pedeapsa fiului
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
imperfecte a omului și încercarea de mântuire prin ameliorarea acestei imperfecțiuni. E nevoie de suferință și luptă, cu sine și cu materia, pentru a fi în stare de a salva în final lumea - materia și spiritul ei, cu incertitudinile lor. Tragedia spiritului e incertitudinea. Dar poate și salvarea. Isus pe cruce strigă: "Tată, de ce m-ai părăsit?" Iar apoi se ridică la ceruri pentru a deveni etern și absolut. Dar în contact permanent cu condiția umană, relativă și incertă. Rămâne în
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
probabil supărată după o zi grea, a postat un mesaj pe Facebook în care spune că-i plac filmele porno pentru că au mereu happy-end. "Îmi plac filmele porno pentru că se termină întotdeauna cu happy end... Nu mai suport dramele sau tragediile în care cineva ori suferă ori moare la sfârșit... Da, da, urâta zi am mai avut azi!", a scris DJ Wanda pe Facebook.
Lui DJ Wanda îi plac filmele pentru adulți. Vezi de ce by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72071_a_73396]
-
imigrantă -, nici Fadia Faqir nu se poate despărți de bagajul cultural arab. Acesta dă valoare cărților ei: o limbă literară aleasă, aluzii la poezia arabă și citate din autori celebri, stratificări culturale, un mod "clasic" de a aduce la suprafață tragedia. De altfel, personajul Salma, fugită în Occident deoarece dăduse naștere unui copil ilegitim și urma să fie ucisă pentru "spălarea onoarei", imigranta trăind din croitorie și munci mărunte, se înscrie la Universitate spre a învăța prin literatură limba engleză, într-
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
literare e încă și mai puternic. Aceleași scene sunt povestite la persoana întâi, apoi către de un alt personaj, apoi de un "povestaș" (un rawi, rapsodul care încântă adunările cu istorii și poezii), care transfigurează totul după modelul basmelor arabe. Tragedia prin care trece Maha, beduina supusă umilințelor, căreia îi murise soțul în lupta împotriva englezilor, e transformată de rawi într-o poveste din vremea cruciadelor, o cascadă a fanteziei, cu emiri, nestemate, castele și Činni. Istoria recentă a Iordaniei și
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
ana, Elena Badea Mătușa Angelinei Jolie, Debbie Martin, a decedat, duminică, din cauza unui cancer mamar. Tragedia s-a produs la două săptămâni după ce actrița a suferit o dublă mastectomie, după ce a aflat că este purtătoare a unei gene care îi mărește șansele de a face cancer la sân și ovarian, conform Associated Press. Debbie Martin, sora
Veste tristă pentru Angelina Jolie. Mătușa sa a murit de cancer la sân by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72251_a_73576]
-
exact cuvintele pompate astăzi prin canalele de televiziune românești, trâmbițate de vadimii aciuiți în diverse partide sau redacții. Cei doi naționaliști sârbi promiteau că vor "lupta până la moarte" (ba chiar și după!) în numele unor fantasme ce aveau să ducă la tragedia țării pe care clamau c-o iubesc la nemurire. Nu-și iubeau, de fapt, decât propria nebunie. Ca și la noi în aceste zile, în Belgradul anilor '80 naționaliștii confiscaseră discursul public, proferând amenințări și eliminând posibilitatea dialogului. E binecunoscut
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
lipsesc pe vecie de astfel de sentimente! E limpede, prin urmare, că altceva s-a urmărit prin selectarea acestor creaturi. și anume, să se creeze o psihoză din care să rezulte că evenimentele dramatice din Kosovo sunt doar preludiul marii tragedii pe care-o va trăi România însăși! Încă două-trei repetiții de acest gen, și arbitrajul de la Viena ori cedarea în fața ultimatumului Moscovei, din iunie 1940, vor fi floare la ureche pe lângă autocomploturile naționaliștilor de tub catodic. Nu e doar contraproductiv
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
precedat de un Cuvântu al traducătorului, care, între altele, spunea despre Schiller că au luminat, au anoblat și au entuziasmat pe contemporani și posteritatea dincolo de marginile patriei sale, între multe a sale compuneri, cu condeiu de foc au zugrăvitu în tragedia Wilhelm Tell eliberarea Svițerii și în Jan D' Arc a Franciei de sub domnia străină. În viziunea cititorilor lui Asachi, opera lui Goethe nu răspundea atât de prompt și de adecvat cerințelor momentului, așa cum erau ele percepute de dânșii. Încât atunci când
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
se dovedește cu totul nefast în prezentul trăit. Până la urmă, râsul îi va ieși prin piele, cum se spune în situația unor astfel de răsturnări de sens. Ceea ce se anunța ca o comedie devine, fără nici un fel de anticipare, o tragedie. Desiderius Candid, personajul mărturisitor din roman, se află într-o zi a anilor '50 în fața unui afiș al Universității Populare care anunță o conferință despre literatura științifico-fantastică, vizându-i pe Edgar Poe, Jules Verne și H. G. Wells, iar alături, la
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
clientului să se petreacă. Imaginea este reluată în altă ipostază cu aceleași personaje, numai că Dite alergă atunci cu un sandviș pentru evreii transportați în lagărele de concentrare, fără a reuși să-l paseze. Gagul inițial dobîndește ceva din haloul tragediei fără a se transforma niciodată pe deplin în genul ca atare. Jiri Menzel reușește această extraordinară convertire a mijloacelor pionierilor cinematografiei la timpurile moderne, pentru a face un film de un comic sensibil cu reflexe dramatice păstrîndu-se întotdeauna în latura
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
și "Auzi tot, vezi tot" punctată de palmele peste ceafă ale proprietarului restaurantului, astfel că Jan vede și aude, dar face tot timpul pe prostul, amoralitatea sa fiind prilej pentru a focaliza acel mixtum compositum de derizoriu, farsă, burlesc și tragedie. Ivan Dite trece din hotel în hotel prilej pentru naratorul vîrstnic și înțelepțit de a surprinde o high society trăind din plin într-un cadru luxuriant, în timp ce în culisele cabinetelor politice se pregătește al Doilea Război Mondial. Viața este însă
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
decorație importantă din partea regelui Etiopiei, din greșeală, trece prin brațele unor frumoase femei și devine milionar grație timbrelor pe care le "colecționează" soția sa de la familiile evreiești deportate. Jan Dite reprezintă acel spin doctor prin care fețele medaliei comedia și tragedia istoriei converg în oglindă în una și aceeași imagine.
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
formă de salvare printr-un eroism negativ, întors?! Spune Cioran: "De cînd mă știu, am îmbrățișat doar cauze pierdute - menite a fi pierdute, vreau să spun. Ce tainică complicitate cu eșecul în toate înflăcărările mele! E firesc să fi suportat tragedia țării mele [...]" (I, 181). De reținut, oricum, că atunci cînd vorbește despre eșec, despre propria-i atractivitate către eșec, Cioran invocă destinul țării sale. Un destin numit tragedie. În fine, pusă pe seama eredității, conștiința eșecului înseamnă deopotrivă o conștiință a
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
complicitate cu eșecul în toate înflăcărările mele! E firesc să fi suportat tragedia țării mele [...]" (I, 181). De reținut, oricum, că atunci cînd vorbește despre eșec, despre propria-i atractivitate către eșec, Cioran invocă destinul țării sale. Un destin numit tragedie. În fine, pusă pe seama eredității, conștiința eșecului înseamnă deopotrivă o conștiință a predestinării, a imposibilității de a decide. Iată: "Predestinarea mă fascinează la fel de mult ca, altădată, Nenorocirea. În realitate, e unul și același cuvînt. Să nu poți fi altul decît
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
unită, când tot mai mulți dintre noi vorbesc un fel de porco-limbă, în care nu doar că argumentele sunt în-locuite de grohăituri, dar până și cuvintele de le-gătură sunt rostite într-un mod care le face de nerecunoscut. Din nefericire, tragedia se amplifică ceas de ceas, cu apariția fiecărui nou "formator de opinie" pe canalele de televiziune. Nu-mi pot alunga gândul că cineva, un demon meschin, își bate joc de noi. Priviți-i și ascultați-i pe Adrian Ursu, Victor
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
o noapte de unire în contra mizeriei trece între scene comice, precum despăducherea la groapa cu var, și suferind-distinse, ca niște cearcăne - poeziile lui Eminescu așezate la capul fetei, pînă "intrase în țara viitoare." Un amestec de opulență și foame face tragedia, atîtă cîtă e, atenuată de poză, a mărturisirilor. Proprietăreasa-cerșetoare, contrabandistă, la colț de stradă, de țigări din vremea bună, are, ascunsă, o mică avere: mantouri și rochii de la balurile de-altădată. Este deja '39, cînd Stelaru își înscenează moartea la
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
v-ați ascunselea în care rînd pe rînd moartea îi găsește pe jucători oriunde s-ar ascunde, după un copac, într-o cameră a motelului Del Rio sau într-un spital din Mexic. Totul se petrece cu simplitatea absurdistă a tragediei, iar regizorii ne lasă singuri cu deșertul, cu spațiile tranzitorii de ascundere și cu acel zgomot de fond al unei mări care nu există, cu tăcerea și grațioasa înaintare a morții descălțată politicos la ușă. Pe scurt, vînătorul Llewelyn Moss
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
care vechii greci i-o dau, de Moira, implacabilul Anton cu butelia sa de oxigen la nu știu cîte atmosfere, ci de spațiul interstițial dintre personaje, de tot acest spațiu gol în care personajele intră ca pe o scenă de tragedie. Mi-a amintit de un maestru al tăcerilor prelungite, al expresiilor laconice și al spațiilor vide, de Michelangelo Antonioni, de atracția regizorului italian pentru deșert și piețe pustii. Cu un mare rafinament, frații Coen au creat o atmosferă de film
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
că o serie de opere inspirate de revoluție dezvăluie acest impas. Citez și alte exemple alături de Condiția umană: Înfrângere de Fadeev, povestirile lui Isaac Babel, romanele lui Ignatio Silone, Orwell, unde e înfățișată căderea în ratare cu un patetism al tragediei. Astfel e intuită o traiectorie a secolului, de la utopie la realitate, de la iluzie la grava prăbușire. De observat și faptul că ele nu-și propun să indice perpectiva viitorului, în ce privește ziua de mâine, totul e tulbure, vag, neprecis. Această deplasare
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
comunistă. Am pornit de la fapte istorice, scrise în Biblie, și am spus că suntem ca-n vremea romanilor care veniseră să dărâme cetatea Ierusalimului și singura salvare era ca supraviețuitorii să părăsească cetatea și să spună lumii întregi întreaga lor tragedie, dar să nu dispere, pentru că cetatea va fi reîntemeiată cu voia lui Dumnezeu. Am fost întrerupt, iar procurorul a interpretat în felul lui și m-a acuzat că eu i-aș îndemna pe oameni să fugă din sate și orașe
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]