1,565 matches
-
scrumbie uscată, doi nasturi, o pană, o călimară. — Și tu? - zise voinicul către Iovănuț. Iovănuț scotoci și el prin traistă și, oarecum încurcat, mai scoase două scrumbii. Episodul 44 FRAȚII STĂNCIULESCU Văzând puținele lucruri scoase de cei doi călugări din traistă, frații Stănciulescu ridicară a mirare din sprâncene. — Nestor! - strigă unul din ei. Calul înălță deștept capul așteptând poruncă. Omul fluieră într-un chip ciudat, ca o mierlă rănită. Calul se uită la stăpân, se uită la călugări și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Calul lăsă capul supus, își întinse botul spre tulpina mărului pădureț, se dezlegă și cu frâul aninat de gât, porni la pas spre călugări. Când ajunse în dreptul lor, se opri, îi privi lung, mai înaintă un pas, se uită în traista lui Metodiu, apoi într-a lui Iovănuț, îi mai mirosi puțin și necheză. — Chiar nu mai au nimic! - spuse uimit unul din frați. — Așa ceva n-am mai pomenit! Mulțumesc, Nestor! Calul se înapoie în iarbă, sub măr, alături de tovarășul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
uimit unul din frați. — Așa ceva n-am mai pomenit! Mulțumesc, Nestor! Calul se înapoie în iarbă, sub măr, alături de tovarășul său. — Preacuvioșiile voastre! - spuse cu bunăvoință unul dintre Stănciulești. Poftiți, rogu-vă, încoace! Nu vă facem nimic! Palizi, drepți, cu traista-n mână, călugării se apropiară de șanț. — Stănciulescu Vasile! - zise unul din voinici, întinzând brațul. — Stănciulescu Demeter! - spuse și celălalt, făcând aceeași mișcare. își strânseră îndelung mâinile, se îmbrățișară cu respect. — Poftiți, ședeți, nu vă sfiiți! - spuse Stănciulescu Demeter, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doi preabuni călugări, Metodiu și Iovănuț își luară rămas bun de la cazacii lui Vasea, strângându-și îndelung mâinile, îmbrățișându-se cu respect, ș-apoi, liniștindu-l încă o dată pe jupan Macek în privința succesului misiunii lor, puseră cei doi dinți în traistă și o apucară teleap-teleap spre castelul Potoțki. Castelul își ridica înfricoșător surii păreți pe geana unui deal, nălucindu-se negru în calea singuraticilor drumeți. Nouri de corbi se învolburau la apus în juru-i; în nopțile fără lună vânturile șuierau dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acel răgaz de concentrare în care-și săpunește îndelung netremurătoarele mâini, povestitorul își drege glasul oleacă răgușit, face o gargară cu substantive calme, la locul lor, însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Veneau în două căruțe cu coviltir, ca și cum ar fî negustori, iar în a treia aveau ascunși sub boarfe zece desagi cu barabule. Gândul lor era să pătrundă în Ieși, să nu precupețească nici un efort pentru a face să pătrundă o traistă cu barabule fierte la Husain Ramza-Pașa, vestindu-l totodată că Barzovie e în târg și că mai are multe barabule de-astea, și-apoi s-aștepte ce-o da Domnul. La trei-patru poște de Cetatea de Scaun, pe dealul numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
antidacoromân. Dar Grecoteiul nu se lasă, nu se lasă: - De unde știi că ne puțeau picioarele? Ți-a spus bunicu-tău, Popescu? Care știa de pe când ne pupa cizmele? Ce spuneam! Ne-românul, străinul-hainul vine pe capul nostru, românesc, desculț și cu traista-n băț (dacă-l avea și pe acela), iar după câțiva ani, uite-l Încălțat și călărindu-l pe biet-Român-săracul! Ba chiar silindu-l să-i pupe cizmele - lui, veneticului, lipitorii-satului! Ce bun, ce bun aș fi fost eu, cuzist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pădure. Iar În pădure, după aluni, te duci numai atunci când alunele Încep a fi bune de mâncat - cel puțin așa-i la noi, la Mana... Cu multe zile Înainte mă pregăteam. De cu seară, mama Îmi prepara „echipamentul”: punea În traistă, mai Întâi, ’dicamentele, cum le ziceau Mănenii: un flacon de spirt, altul cu tinctură de iod, Într-o cutie: „alifie de șerpi” - pe care o vindea, În fiecare primăvară un colportor șchiop și hâd, Însă o cumpărau numai „boerii”, țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lung, luuuun’... ’I alung, aluuuun’ - ai Înțăles, băi’țălu moș’lui? Cum să nu-nțăleagă băi’țălu moș’lui când explica moșu băi’țălului? Înainte de a ne așterne pe lucru, ne omeneam: Moș Iacob făcea focul Într-o poiană; scotea din traista lui cea mare și grea cât un ciuhal: o mână de cartoafe (iar o să-l probozească Mătușa Domnica pentru că stricase cel puțin zece cuiburi - nu erau mai mari decât nucile), patru-cinci ciocălăie de păp’șoi de lapte, ciupit, din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
viitorul Românilor din celelalte provincii: au să cunoască și ei ce-am pătimit noi - ’60, ’61... - Mă gândeam la copil, reia (relua) mama. Dacă nu era copilul, n-aș fi plecat eu de la casa mea și de la rostul meu, cu traista-n băț, printre străini... - Așa-așa! Și te-ai fi trezit și făr-de-băț și făr-de-traistă, taman pe malul Aralului, ținându-i de urât lui frate-tău! Dar dac-ai fi fost mai hâtră decât toți, ai fi ajuns chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ruble în fiecare și din primul grup a luat cinci bilete precizându-mi că doar atât aveam voie să cheltuim a doua zi la Gherasimovka. Restul i-a legat într-o basma înflorată pe care a ascuns-o la fundul traistei în care se găsea toată "averea" pe care reușiseră să o salveze din casa lor. Abia se zărea de ziuă când am plecat la drum. Instinctul ne-a dus pe drumul cel bun ; puteam lesne să ne rătăcim, căci uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sac tot ce era pe modesta noastră masa de Crăciun și să iasă în mare grabă din bordei, târând după ei cel de al doilea evadat, bărbatul pirpiriu, cu mâinile legate la spate. Atârnată de baioneta armei unui militar, era traista cu banii rezervați de Ulitia pentru încă șase ani de detenție. A doua zi am scurmat în pământul înghețat de sub mestecenii de pe colina noastră o singură groapă largă și am împletit din crengi două cruci pe care cu greu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela de porumb, dezolant de goală acum, de-a latul. Mergeau în șir indian, cu traiste mari, roșu cu negru, țesute în casă, agățate pe umăr. Înaintau încet, nepăsătoare, spre șosea era ceva tulburător în acea despărțire, șirul lung de fete, aceste păsări călătoare, ce se întorceau în cuiburile lor de munte și traversau grav câmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pleci, te măriți și gata! Pleci, te măriți și gata! Ce însemna "gata"? Pe ea cuvântul o ducea cu gândul la moarte. Era frig afară, înnourat, se gândi că peronul autogării trebuie să fie plin acum de tinerele muntence cu traistele lor aspre, țesute în casă, roșu cu negru, agățate pe umăr. Trecu vara fără să se petreacă nimic deosebit pentru Carmina. Mici stări de exuberanță, generate de câte o idee, exuberanță ce începea să pâlpâie înainte de a se contura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la revedere. Și va așeza receptorul în furcă, ea o va face, neapărat. Și o să-l șteargă din agendă și pe medicul fanfaron care promitea și nu se ținea de cuvânt. În tot cazul se întorcea din nou acasă cu traista sufletului goală, atârnând moale ca o gușă, bălăbănindu-se într-o parte și în alta. Efectiv nu mai avea la ce se gândi în interiorul său și era așa de abătută... Ea nu era persoana care să se poată hrăni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tâmpiți. Îmi ziceau cu toții, râzând, să mă prefac că înțeleg chiar dacă nu înțelegeam nimic. Îmi spuneau în față că sunt proastă că nu aprob tot ce mi se vâră pe gât chiar dacă nu pricep nici o iotă. Mai am povești în traistă. Ești dispus să mai asculți? — De ce nu? — Într-o bună zi au decis să țină o întrunire politică prelungită și s-a stabilit ca fiecare fată să aducă douăzeci de găluște din orez care să se mănânce seara târziu. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îi avem destul pe copiii noștri pe care să îi hrănim? Bătrânul intră în casă: − Ei, ce mai faceți? îi întrebă. Ați mâncat? − Am mâncat! îi răspunse repede feciorul cel mare. − Păcat spuse bătrânul vă adusesem și eu aici în traistă niște mâncare, să mâncăm împreună. Fișe de lucru din cabinetul de logopedie 40 Citește propozițiile de mai jos tare. Când spui un cuvânt, atinge cu degetul cercul de sub cuvânt pentru a-ți aminti că trebuie să vorbești rar. Culoarea mea
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
cerea mintea mea pot fi și de un cu totul alt tip. Nu e nevoie să te străduiești să scrii cărți o viață întreagă, precum Cărtărescu, să te spetești la filme până îți vâră lumea un Palme d’Or în traistă, precum Cristian Mungiu, ori să te străduiești să cânți pe mari scene ale lumii, precum Mariana Nicolesco. E de ajuns să te folosești cu inteligență de anumite părți ale corpului, iar presa te va răsfăța mult mai mult decât pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ș-ai dumitale... Apoi oamenii cum se cade îndată se înțeleg, răspunse Ion Băieșu, celălalt gospodar, un român îndesat și vârtos, cu mustața ca pana corbului, cu ochii verzi, iuți la privire. Dumitrache Hazu își cercetă în car sumanul și traista, după aceea se îndreptă, nalt, și-și pipăi în chimir punga plină de parale: două hârtii de câte douăzeci și celelalte carboave. —Apoi de-acu mergem, zise el. Ion Băieșu, vorbind cu boii lui, chemându-i pe nume: Duman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Domnului! Se sculă de la locul lui și scoase îndărătul trăsurii capul. —Măi bădișorule! rosti el cu un glas foarte dulceag. Pe aici e drumul la Hârlău?... Românul se oprise în drum, cu căciula roșcată pe ochi, cu sumanul și cu traista în băț, pe umăr. Era un om năcăjit, cu obrazul ars, cu fruntea încrețită. Răspunse săltându-și în sus căciula cu mâna stângă: — Pe aici, tot înainte... Este loc bun pe lângă pădure... tot pe margine... pe lângă curțile cucoanei Roza... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dimineață, ninsoarea stătu. Și încă pe-ntuneric, moș Calistru auzi la ușă pe Boghean dupăind și scuturându-și opincile. Baba trase zăvorul de la tindă, apoi cu capul plecat și cu barizul peste gură, se întoarse la vatră ca să așeze în traistă merinde de drum, la lumina gazorniței. Când intră flăcăul, moș Calistru se încingea strâns cu cureaua peste cojocel. C-un zâmbet de înțeles arătă din cap spre mohorâta mătușă Varvara, apoi trase pe mânici și sumanul nou de noaten. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coadă de iepure, se întoarse spre icoane și-și făcu cruce. Apoi își îndesă căciula în cap și-și potrivi cornul la șold. — Măi babă, noi ne ducem, zise el. Să te găsim sănătoasă. Mătușa Varvara oftă și-i întinse traista. —Să vii sănătos. Ea mai avea ceva de spus, dar își strânse buzele și-și plecă fruntea. Cei doi vânători ieșiră în întunericul rece de afară și moș Calistru chemă cânii. —Nea, Lipa! nea, Cața! Copoii săriră îndată chelălăind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în râpa Lupăriei, bătrânul se puse gemând la pământ, pe patul de frunze. Măi băiete, grăi el zâmbind trudit, frumos îi codru, ca o tinereță - da’ de acu îmi pare că mă las de el. Tu trage de ici, din traistă, garafa, și dă-mi o leacă de putere. După ce bău un gât bun de rachiu, moș Calistru se lăsă într-o rână și privi pe ușa colibei, în văi, coama înflorită alb a codrului de brad. Era încă lumină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Fără ușă, Fără scară, Fără geam sau cutie poștală, Fără scaune, masă... Prințul va ști de-acolo să iasă. P Pelicanul - năzdrăvanul Prinde pește cu toptanul Și-l adună într-un loc, Lângă cioc, mai jos de cioc, Într-o traistă-ncăpătoare, S-aibă puii de mâncare. Puii lacomi se servesc Pân‟ce traista o golesc. Și din pelicanii mici Iată-i pelicani voinici! R Roata pune-n mișcare Lumea cea mare. Oamenii toți Și-au făcut roți, La trăsuri, la
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
va ști de-acolo să iasă. P Pelicanul - năzdrăvanul Prinde pește cu toptanul Și-l adună într-un loc, Lângă cioc, mai jos de cioc, Într-o traistă-ncăpătoare, S-aibă puii de mâncare. Puii lacomi se servesc Pân‟ce traista o golesc. Și din pelicanii mici Iată-i pelicani voinici! R Roata pune-n mișcare Lumea cea mare. Oamenii toți Și-au făcut roți, La trăsuri, la mașini, la care, La biciclete, la tractoare; Și toate Merg ca pe roate
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]