1,221 matches
-
pe care omul le are la dispoziție în fața intemperiilor vieții (inclusiv ale traumelor de tot felul) este una dintre ele. Sublimarea, așa cum a demonstrat-o încă Freud, este mecanismul privilegiat de care putem beneficia în asemenea situații pentru a ne transfigura și domina tenebrele interioare. Există forme uzuale și elevate de sublimare. Primele sunt accesibile oricărei persoane. Printre acestea, așa cum reiterează savantul vienez în lucrarea sa, Angoasă în civilizație (1991), munca, profesia se plasează în vârful ierarhiei, deoarece ea poate deveni
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
prin care timpul care trece, clipa și sentimentul diafan al prezenței ființei au fost captate și transformate în forțe productive, în surse de frumos și de sensibilitate. Ceea ce fiecare avea, un prezent și o prezență amenințate de dispariție, se putea transfigura ca să devină o capacitate de creație. Prin această intuiție subterană a timpului care face operă, vocabularul arheologiei și orizontul ei imaginar au infiltrat percepțiile estetice, inspirând o viziune a forțelor creatoare. Și în acest sens, temele arheologiei au funcționat ca
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Am stat și cu Georgescu-Bârlad, șeful Partidului Liberal Bârlad din județul Tutova. O personalitate! Avea 79 de ani la vremea aceea și avea o memorie impresionantă: povestea cu lux de amănunte ani, persoane. Când vorbea pe subiecte istorice parcă se transfigura integrându-se în timpul respectiv și printre personalitățile istorice ale neamului nostru, cele despre care vorbea. A fost condamnat pe viață ca fost șef de partid, un tip foarte periculos pentru noua orânduire.A murit în detenție, dar nu la Iași
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de țigan împuțit, te omor! De ce ai dat în el, mă?" și i-am pus secerea aia zimțată după gât. Vă dați seama că ăla a crezut că eu îi tai capul. În astfel de momente probabil eram și eu transfigurat la față: erau momente când îmi pierdeam măsura, controlul asupra a ceea ce urmează să fac deși, în același timp, aveam totuși puterea să mă abțin. Mă rog, am făcut din nou izolare, tacâmul complet. Eram la Salcia. Șoșoiu m-a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Astfel Itaca cea unică devine multiplă. Experiența timpului a pulverizat singularitatea ei într-o miriadă de imagini variate, schimbătoare, strălucitoare care luminează drumul călătorului. Acest loc paradigmatic al ospitalității a fost metamorfozat de către timp, deformat de către amintire, reconstruit de imaginație, transfigurat de dorință. Itaca, capăt și țintă ale căutării ospitaliere, a revelat ospitalitatea timpului, adică puterea sa de întâmpina, păstra și hrăni înalta dorință a unei primiri definitive. Arhitecturi ale dorinței Economia libidinală a ospitalității este inseparabilă de plăcerile senzuale pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de mitografiere, Cotruș s-a fixat asupra lui Horia, imagine simbolică a trecutului național. S-a simțit martir și profet printr-o extrapolare a propriilor sale afecte asupra Craiului neîncoronat al Apusenilor, dar și receptînd vibrațiile eroice ale figurii acestuia, transfigurate de folclor. Vorbind despre Horia, vorbea, grație unui transfer simpatetic, despre sine însuși: "de jos,/ te-ai ridicat drept, pietros, viforos, pentru moți,/ pentru cei săraci și goi, pentru toți.../ și-ai despicat în două istoria,/ țăran de cremene/ cum
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
s-a părut nuvela Înșelătorul, bazată pe simetria rivalităților în dragoste. Două cupluri se întâlnesc frecvent, iar unul dintre bărbați e foarte mândru de cucerirea secretă a nevestei celuilalt, pe care îl crede neputincios și îl consideră ridicol, până ce descoperă, transfigurat de gelozie, că disprețuitul său prieten era amantul soției sale. Împăcarea dintre ei e numai aparentă, mai încrâncenată însă sub fals împăciuitorul îndemn "să bem pentru coarnele noastre". Includerea acestor "nuvele regăsite" în sfera operei integrale a lui Gib I.
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
Gheorghe Grigurcu Examinarea creației lui Bacovia are loc pe volume, căutînd a scoate în relief particularitățile fiecăruia, convergente în compunerea tabloului general. Dacă punctul de pornire îl reprezintă temele simboliste comune, poetul român are puterea de-a le transfigura, de-a le trece "în viziune eschatologică, transcendentală". Poetica bacoviană e bizuită pe înțelegerea creației ca suprimare a vitalului, ca artificiu: "Lumea, la atingerea ei, se artificializează - ca florile care, plasate în cavou, alături de amorul întors cu fața în jos
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
spre plenitudine vitală și că un mod de creație artistică. "Joacă" lui Don Quijote este serioasă, nobilă, creatoare. Extrapolând puțin, am putea spune ca, datorită ei, cavalerul este un mutant nu numai valoric, ci și existențial. Banalul, anodinul Alonso Quijano se transfigurează în extraordinarul și magnificul Don Quijote. Așa cum am anunțat, aceasta depășire se efectuează cu sprijinul unor autori moderni a Huizinga, Harold Bloom, la care trebuie adăugat J. Volkelt și R. Caillois a pe care criticul român îi ia în seamă și
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
care, în aspirația ei spre absolut, trebuie să opteze între două principii: intelectual și senzual, între contemplația " apolinică" și trăirea "dionisiacă". Poezia, declara Ion Barbu, le împacă pe amândouă într-un proces unic, într-o sinteză în care Gândirea se transfigurează luând forme concrete de " sunet, linie, culoare ". Ideea devine "muzică a formei în zbor, Euritmie", deci intuiție a esenței lumii. Aspirația spre cunoaștere are, în prima perioadă, un caracter cam abstract, de unde și, frecvent, răceala versurilor. Încercarea de concretizare se
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
trei Ipostasuri (Persoane) ale Sfintei Treimi, care s-a coborât pe pământ și s-a întrupat ca om, și-a jertfit viața și a luat asupra lui păcatele oamenilor pentru a îi mântui de păcat, iar prin învierea sa a transfigurat și îndumnezeit (θεοσισ) trupul omenesc luat. Astfel, definitorie pentru înțelegerea în ortodoxie a venirii lui Hristos în trup este formula Sf. Atanasie cel Mare: "Dumnezeu a devenit om pentru ca și omul să poată deveni dumnezeu". Prin vorbă și faptă, Hristos
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
de la Bistrița arată că, pentru români, cultura nu poate fi despărțită de cult și, de fapt, cultul este rădăcina cea mai adâncă a culturii noastre. În jurul Bisericii s-a plămădit și s-a binecuvântat, s-a consolidat și s-a transfigurat cultura noastră și istoria. De aceea, Mănăstirea Bistrița este taină și simbol pentru istoria neamului nostru. Este taină și simbol al statorniciei noastre în credința, a îmbinării dintre cult și cultură, a legăturii dintre istorie și veșnicie. Cu toate că Mănăstirea Bistrița
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945. Creația sa este profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate postromantică și uneori simbolistă, în care transfigurează natura aspră a ținutului natal, valorile naționale, copilăria ca vârstă a fragilității, exuberanța tinereții și iubirii, durerea solitară, meditația asupra morții. ""... pentru poezia ei, care, inspirată de emoții puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure
Gabriela Mistral () [Corola-website/Science/299374_a_300703]
-
Mozart devenea tot mai populară de-a lungul anilor, muzica lui Salieri era uitată; imputări ulterioare au câștigat credibilitate și au întinat reputația lui Salieri. La începutul secolului al XIX-lea naționalismul crescând a dat naștere unei tendințe de a transfigura geniul austriac al lui Mozart în timp ce italianului Salieri i s-a atribuit rolul rivalului său diabolic. "Singspiel Szenen aus Mozarts Leben LoWV28" (1832) a lui Albert Lortzing folosește clișeul intrigantului Salieri care încearcă să frâneze cariera lui Mozart. Trebuie spus
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
incendierea faimosului Pavilion de Aur al templului budist Rokuon-ji din Kyoto. Incendierea monumentului național de către un ministrant budist suferind de tulburări psihice, fapt autentic, petrecut în iulie 1950, a constituit însă numai punctul de plecare al romanului, pentru că Mishima a transfigurat artistic evenimentul, pentru a crea o lume care-și are propria realitate. "Templul de aur" a fost publicat pentru prima dată în anul 1956 în Japonia, fiind tradus din japoneză de Angela Hondru; cartea a apărut în 1985, la Editura
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
senator de Hunedoara din partea PSD. Critica literară a relevat „structura nobilă” a creației poetice păunesciene încă de la debutul din 1965, cu «Ultrasentimente», volum ce a impus, după cum certifică Aurel Martin, «un poet de netăgăduit talent, înzestrat cu harul de a transfigura realitatea cotidiană și, într-un fel, de a demistifica, stabilind (ca orice artist autentic) relații noi între fenomene sau între om și lumea înconjurătoare, răsturând, dacă e cazul, înțelesuri vechi, propunând în locu-le altele inedite, și umplând cu eul său
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. În opinia lui Norman Manea, decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții, istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează, transfigurează, «îmbogățește» amintirile din copilărie, cum să nu recunoaștem, la Creangă, sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?” Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova, o societate relativ mai înstărită, datorită
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
măiestriei cu care Vitoria încearcă să descopere adevărul, cât mai ales prin rezonanța acestor întâmplări în mijlocul naturii singuratice. „Căci așa cum balada populară a ridicat un incident sângeros din viața păstorilor la înălțimea eternă a poeziei, tot astfel Mihail Sadoveanu a transfigurat balada într-un poem de atitudine și de largi perspective, expresie armonioasă a geniului său liric și narativ”, scria Perpessicius. Criticul Cornel Regman îl considera „cartea cea mai răscolitoare, și artisticește cea care concentrează toate darurile de rapsod ale scriitorului
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
specific lui N. Stanescu: mitul Cuvântului. Născute din iubire, cuvintele devin „obiecte cosmice", capată materialitate și chiar putere de stihie („ Vârtejul lor putea fi aproape zărit"). În fața acestui miracol, poetul îngenunchează (ca într-un ritual); căzute din lumea imponderabilă, cuvintele transfigurează realul prin forța lor primară (metafora ierbii înclinate „ca pe sub laba unui leu alergând"). În secvența a treia, cuvintele care se rotesc alcătuiesc plasma originară din care s-a născut Universul: „Cuvintele se roteau, se roteau între noi, înainte și
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
și în "Memoriile" lui Mircea ELIADE și în "Jurnalul" Monicăi LOVINESCU. În perioada dinainte de a pleca din țară, lucrările sale se situează în sfera stilistica a picturii moderne românești și în coordonatele unui realism - deosebit de senzual în cazul nudurilor - întotdeauna transfigurat de tehnicile modernismului eliberator de convenții, în cazul portretelor și peisajelor. După mutarea în Italia paletă să se deschide mult, câștigând printr-o factura liberă și o cromatică vie, putin mimetica. Un alt subiect predilect al artistei, după portret, îl
Nina Batalli () [Corola-website/Science/318956_a_320285]
-
cu un pamflet, "Mai puțină ingratitudine", cu referire la pensia mizerabilă a văduvei lui Coșbuc. 1921 - Publică în "Ziarul științelor și al călătoriilor", sub pseudonimul Mitroi Th. Ștefan, articolul "Note de drum", povestind o experiență de viață ce va fi transfigurată în "Jocul cu moartea". Debutează cu poezie în "Adevărul literar artistic" și în suplimentul literar al ziarului "România nouă", condus de Ion Minulescu și Alfred Moșoiu. Colaborează și la "Săgetătorul" (Mihail Sorbul) și "Universul literar". 1920-1922 - Urmează liceul, în particular
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
treaz sentiment al ordinei, stă voință (la Grigore Alexandrescu, Heliade, mai ales) de a împăca elementele în «sfadă»." Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei românești o configurație dialogică. Pe de-o parte revolta și idealurile, transfigurate în așa zisele "universuri compensative": revoltă, erotică, sentimente ale individualului raportat la lume, tipic romantice, construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine, Victor Hugo etc), iar pe de altă parte tentația de a imprima acestei mișcări de emancipare o
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
și 21 iunie), care reușește să păstreze intacte sursele vitale, farmecul și seducția povestirii eterne. Aproape nimic din ce este viu, asadar veșnic amenințat de moarte, nu lipsește din această carte. Un erotism secret pătrunde frenetic în natură lucrurilor. Fantasticul transfigurează banalul. Tragicul se consumă în grotesc.” (Stelian Țurlea) ”Opera lui George Balaita nu poate fi judecată exclusiv după cât s-a publicat, ci doar dupa întregul sau scris, cel văzut, dar mai cu seamă cel nevăzut, acela căruia are superstiția de
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
Crăciun în campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent. În „Dicționar onomastic românesc”, „Crăciun” este un substantiv, personificat în folclor ca Moș Crăciun. Romulus Vulcănescu prezintă legenda personajului: „Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moș este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soția lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primește într-ascuns și moșește pe Isus, faptă pentru care
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
istorice concrete. Saga islandezilor au un caracter hibrid, fiind un amestec de istoriografie și ficțiune în proporții variabile, putând fi considerate precursoare ale romanelor istorice. Ele pornesc întotdeauna de la evenimente istorice concrete, atestate și de izvoare neliterare, pe care le transfigurează și le prezintă cu mijloace specific literare.
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]