1,231 matches
-
care evidențiază „mântuirea” ca formă supremă de afirmare a eului poetic eminescian: printr-o dramatică luptă a contrariilor, opoziția dintre „mă mântuie, părinte” și „mă-ntunec” izvorăște nu dintr-o credință dogmatică, ci din acel sentiment mioritic care la Eminescu transfigurează moartea în nuntă cosmică. V. a scris și trei „meditații dialogice”, specie mai apropiată de sfera literaturii atât ca mod de abordare a unor idei prin intermediul personajelor dramatice sau narative, cât și prin recursul la tratarea artistică a temei supuse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
evadările imposibile, greața, lupta cu fantomele și obsesiile somniei sunt dominate de vocea auctorială, care mută romanul într-un exercițiu stilistic, concomitent joc de idei: se va transforma Herbert într-o carte? Confesiv și ironic, între a percepe și a transfigura decăderea unui tânăr „născut bătrân”, dependent de universul citadin și de familie, S. trece, după Nicolae Breban, prin câteva teme esențiale: amurgul zeilor, mitul morții și al prieteniei, erosul feminin sacru (Doamna Theresa, „bunica”, este un astfel de personaj). „Visam
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
mărturisește că intenția lucrării nu a fost aceea de a realiza o comparație istorică sau culturală între Europa și America; dimpotrivă, aceasta s-a născut dintr-un soi de fascinație pentru o altă lume și pentru capacitatea ei de a transfigura banalitatea. Perspectiva americană a reprezentat distanța necesară observării destinului european, dincolo de metafizica sa, destin pe care Baudrillard îl așază sub semnul unei "fatalități a modernității noastre, și căreia noi nu-i cunoaștem decât latura deprimată, din care americanii au făcut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ducând la experiențe psihice și la efervescență literară necunoscute înainte de exil. Pierderea lumii originare i-a provocat traume de ordin istoric, existențial, lingvistic și artistic. Ipostazele existențiale, de la stare de dor față de Roma la teama de moarte printre barbari, sunt transfigurate într-o expresie poetică cu tonuri întunecate care reflectă drama interioară și conștiința sa tragică. Ovidiu întoarce elegia, ca specie literară, la valoarea ei originară, etimologică, la vers cu substanță nostalgică, melancolică, funerară. Elegiile sale cresc la intersecția dintre ficțiune
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
suferința tragică. Ovidiu n-avea voluptatea suferinței în sens dostoevskian și nici durerea omului umil din cetatea barbară, ci sentimentul tragic al poetului fulgerat de tiran. Prin creația sa de exil, poetul inaugurează în literatura latină elegia ciclică a surghiunului. Transfigurând trăiri lirice succesive, ca răsfrângeri ale unei emoții prezente, deschide drumul liricii retrospective europene. Exilul care dezbină ființa poetului implică recucerirea fericirii apuse și trăirea înfrângerii dureroase. Momentele principale ale dramei sale sufletești se desfășoară pe fundal cosmic despărțirea de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
contextul vieții literare)", iar "datele critice din Memorii sau din Istoria literaturii sunt întotdeauna cumulate cu cele ale personalității autorului"4. Așadar, scriindu-și Memoriile, Lovinescu descoperă o sursă fertilă de inspirație (amintirile) și un tip de discurs capabil să transfigureze mitic realitatea și să confere vieții demnitatea unui simbol. Mai exact, prozatorul învață de la memorialist cum trebuie confecționată o "istorie" ad usum Delphini, în care să se regăsească și alter-ego-ul auctorial (făptura abstractă a intelectualului cu personalitate scindată, ca Andrei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
francez izbutea, de fapt, miracolul de a transforma romanul într-o formă de artă completă, depășind modelul pur "beletristic", livresc ("bergottismul") sau pe acela realist- mimetic (Marcel învață să "picteze" invizibilul) într-o sinteză superioară, pe fondul unor experiențe revelatoare, transfigurate în limbajul sugestiilor și temelor muzicale (sonata lui Vinteuil, compoziția contrapunctică) și într-un "stil" aluvionar, ce corporalizează scriitura și mărturisește calitatea esențială a viziunii. Apoi, la Proust, filonul autobiografic nu era transpus literar în manieră memorialistică, ci numai ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Ca atare, dorințele vanitosului (romanticului) "nu pot fi în el însuși; le împrumută de la altul" mai exact: de la un "mediator" al cărui prestigiu "se comunică obiectului dorit și atribuie acestuia o valoare iluzorie", dorința triunghiulară fiind, în fapt, "dorința ce transfigurează obiectul său" (vezi și definiția stendhaliană a "cristalizării" amoroase)125. Însă prezența efectivă, reală a unui rival "nu-i necesară în dorința sexuală, pentru a putea califica această dorință drept triunghiulară", și asta deoarece "ființa iubită se dedublează în obiect
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
deoarece "ființa iubită se dedublează în obiect și subiect sub privirea amantului"126. Pe scurt: cel ce iubește la modul romantic (cu ochii, adică) e un fel de "voyeur" ce "se leagă de un mediator pe care dorința sa îl transfigurează", și, chiar dacă e încredințat "că-și cucerește personalitatea dorind această ființă", "în realitate o pierde", căci "fiecare este victima aceleiași iluzii"127. Apoi, cum erotismul (inhibiția sexuală) stă la originea procesului creator în genere, înseamnă că obiectul pasiunii desemnează, de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prejudecata "inefabilului" sufletesc, pernicioasele presupoziții metafizice. Măcar în această privință, criticul învinge "poetul" (romantic) din Lovinescu. Rezumând cele prezentate mai sus, putem spune că poezia lirică (formă de creativitate în care temperamentul "moldovenesc" își găsește expresia sa cea mai potrivită) transfigurează realitatea și surprinde, cu ajutorul sugestiei, momentul genezic, auroral, ce anticipează totodată fenomenul devenirii, al "trecerii" inexorabile. Dar cum erotismul și creativitatea sunt fenomene interdependente, e limpede că poetul liric (Eminescu, în cazul de față) va fi sensibil mai mult la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
anihilare a personalității "tendință" observabilă mai cu seamă în comportamentul sexual "deviant" specific decadenței, adică în sadomasochism 172. În acest sens, "decadența" a fost definită, metaforic, și ca o "boală a ochiului" ("disease of the eye") ce intensifică dorința sexuală, transfigurând-o, totodată, estetic 173. N-are rost să mai amintesc numele "bolii" cu pricina. Cert e că polarizarea sadism-masochism prescrie în mod predilect femeii o înclinație sadică, iar bărbatului (voyeur incurabil), una masochistă 174. Și dacă tot am adus vorba
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Întâmplări cu scriitori (I-II, 1979-1982), Întâmplări cu scriitori și alte năluciri (1985), Întâmplări vesele cu scriitori triști (2003). I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1972, 1975, 1977). În poezie M. ilustrează cu mijloace proprii orientarea ardelenească, transfigurând universul rural, apoteozând trecutul, strămoșii, părinții, îndeosebi mama, sanctificând eroii neamului, creând un tărâm de lume mitică. Trecând printre crucile din „cimitirul bătrân”, poetul îi salută pe cei duși: „Bună dimineața, Grigorie! Bună dimineața, Filoftei! / - Bună dimineața, Ieronime”. El aude
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
sexual propriu-zis, dar și simbolul vieții și fecundității. Homo religiosus din Orient poate oricând să-l proslăvească, făcând abstracție de banala sa funcție biologică. Piatra de la Mecca sau icoana creștină sunt în același timp obiecte, dar și hierofanii, adică realități transfigurate de prezența sacrului. Magicianul practică, printre altele, bilocația, anulând astfel legile convenționale ale universului fizic. Spulberă ireversibilitatea timpului și unicitatea topos-ului. În cazul său, lanțul cazualității științifice este răsturnat: "după" poate precede "înainte" și atunci toate comentariile și explicațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Brumă ca o livrescă și rafinată soteriologie. Salvarea de blestemul Dealului este chiar asumarea și trăirea lui. Aurel Brumă este un creator temerar. El ia pe cont propriu o fabuloasă mitologie a Dealului și o personalizează exemplar. O pătimește, o transfigurează edificator prin minunata sa scriitură. Invocă, realmente curajos, o primă ipostază a Dealului din vis. Și-l asumă "aproape testamentar" (p. 115) ca un portal spre alte lumi. Prin simbolismul dealului din trecut intuiești realitatea unui straniu viitor. Trimiterile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pe ochi vălul opac cu care cultura burgheză o legase. (Ă). Lucrul acesta se Întâmplă și cu Petru Dumitriu În momentul În care apărea Euridice. Tumultului luptei din jurul său scriitorul Îi răspunde cu o carte În care, cu ajutorul motivelor mitologice transfigurate de o imaginație Înclinată către fantastic așternea deasupra vieții o pâclă grea, densă, de nestrăbătut (Ă). În anul 1947 Petru Dumitriu venea cu o carte În care sub masca mitologică se ascundea și putreziciunea lui Gide și James Joyce și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe care o Îmbrățișează romanul e cea mai bogată În evenimente semnificative. Tocmai bogăția acestor evenimente l-a copleșit pe autor, care reduce În felul acesta narațiunea la o prezentare grăbită, reportericească a evenimentelor nude, fără nici o preocupare de a transfigura materialul În mod artistic. (Ă). În finalul romanului aflăm cu surprindere că În lagăr a stat - cât timp? - și tov. Chivu Stoica. Paginile care vorbesc, apoi, despre prezența tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej sunt infim de puține. (Ă). Ar mai fi să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
strigăt atît de plângăreț și de nepămîntesc îaidoma gemetelor abia articulate ale fantomelor inocenților masacrați de Irod), încît oameni se treziră din visare și, vreme de cîteva secunde rămaseră cu urechea la pîndă, acolo unde ședeau sau stăteau în picioare, transfigurați ca sclavul roman dintr-o statuie celebră; ascultînd strigătele acelea, membrii creștini ai echipajului - sau partea lui civilizată - spuneau că trebuie să fie niște sirene și tremurau de frică, dar harponiștii păgîni rămaseră netulburați. Omul cărunt de pe insula Man - care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vicisitudini inerente �nvierii unui stat distrus cu aproape o jum? țațe de mileniu �n urm? �. Iorga explică limpede c? reu? ita lui Mazar? k avea la baz? un singur secret: credin? a profund? �n omenire ? i �n oameni. �Moartea lui va deveni o transfigura? ie, o cale suprem? de �n? l?are dincolo de limitele str�mte ale vie? îi�, �ncheia Iorga. Mare? alul Ludendorff a murit c�teva luni mai ț�rziu. Iorga, care ură tot ceea ce reprezenta Ludendorff, scria: �Moartea unui p? g�n: cea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ima �? i aminte? te c? erau opt, sub comanda inginerului Traian Boeru). Boeru l? a informat c? l?au ucis pe Iorga ? i pe Madgearu. A?a cum �? i amintea Sima, ucigă? îi p? reau s? fie �ntr? o stare de transfigura? ie. Un fel de calm că de pe cel? lalt ț? r�m se oglindea pe chipurile lor. Boeru s? a exprimat �n termeni mistici �n leg? tur? cu r? zbunarea C? pitanului, cu tr? darea lui Iorga ? i a lui Madgearu ? i cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
și sonoritățile profunde de glas ce dereglează până și difuzoarele Hi-Fi din dotarea studioului. În umbra scamatorului, Alexa Visarion. Dacă maestrul Valentin, echilibristul pe sârmă, vine de la Paris, atunci Ștefan Iordache descinde direct de la Comedia Franceză, alt actor de rasă, transfigurat de teama morții și spaima creației. Stranie această siluetă distinsă și elegantă, care prin simplă prezență creează în jurul ei un câmp gravitațional de nostalgii infinite. Ca și Mallarmé "seamănă tenebre". Și le seamănă bine și cu folos societarul Teatrului Mic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nici filme, ci caut imaginile scenice sau filmice ale frământărilor pe care le trăiesc și care rod în mine. Sau care interesează societatea la un moment dat? Orice semnificație are valoare numai atunci când se referă la realitate, când selectează și transfigurează esența realității. Este necesar să analizăm și în același timp să universalizăm omul și timpul în care trăim. Arta nu este nici educație, nici delectare facilă. Ea este o stare a conștiinței, un semn distinct de identitate. V-aș ruga
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noastră de a monta un Strindberg. Așadar care sunt proiectele dumneavoastră? Voi încerca să continui acest drum deschis de Radu Penciulescu prin spectacolele: Baltagul, Richard al II-lea, Tango... Teatrul Mic trebuie să fie un teatru de substanță, încercând să transfigureze textul de idee într-un limbaj scenic viu; reprezentațiile noastre, ca și în celelalte stagiuni (împlinite!) ale teatrului, le-am dori spectacole de meditație...Va trebui să găsim dimensiuni viabile, penetrante ale teatrului, să-l facem cât mai atractiv și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe care omul le are la dispoziție în fața intemperiilor vieții (inclusiv ale traumelor de tot felul) este una dintre ele. Sublimarea, așa cum a demonstrat-o încă Freud, este mecanismul privilegiat de care putem beneficia în asemenea situații pentru a ne transfigura și domina tenebrele interioare. Există forme uzuale și elevate de sublimare. Primele sunt accesibile oricărei persoane. Printre acestea, așa cum reiterează savantul vienez în lucrarea sa, Angoasă în civilizație (1991), munca, profesia se plasează în vârful ierarhiei, deoarece ea poate deveni
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de-abia atunci începe să vadă excepțional. Ei, bine, ceea ce este interesant este tocmai faptul că, deși autorul profită de calitățile expresive ale pictorului și ale scriitorului, în această carte el face, de fapt, cu totul altceva. Aici, nu mai transfigurează, nu mai alunecă în fantastic, nu mai supune lumea metamorfozelor imaginației sale, ci pur și simplu observă. Observă și relatează. Observă și relatează cam tot ce s-a întîmplat important în lume, în țară și în urbe din 1990 încoace
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
astea? în ce secol se petreceau? unde-i edenul balcanic? pe străzile inundate de lumea pestriță? în piețele plesnind de bubuitul glasurilor? în balcoane, în ganguri? pe acoperișuri? cine mai are mînă să picteze această maree nepictural revărsată, s-o transfigureze? cine mai poate sta liniștit în atelierul lui din Sofia, din Atena, din Belgrad, din București, acum cînd Balcanii, din zonă a... păcii, s-au transformat într-o superbă zonă a violentei căutări a identității? Și totuși... ... într-un fund
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]