3,564 matches
-
în mai puțin de cinci minute, numai că tipul de afară e probabil vreun idiot care vorbește prea mult. Gândește-te bine la asta și nu te pripi." Se scursese deja un minut și jumătate și Prescott era leoarcă de transpirație. ― Trei minute ― zise Gosseyn. Prescott protestă: ― Două minute ― rosti Gosseyn implacabil. Zău că n-am spus decât adevărul. De ce aș minți? Tu n-o să poți scăpa multă vreme din plasa noastră. Cât? O săptămână, două săptămâni, trei săptămâni ― mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe un negativ foto ― un oarecare număr de ani; și în calitate de asamblaj electronic în celulele unor tuburi catodice ― poate vreo două sute de ani. Nici una din aceste posibilități luate în calcul nu-l liniștiră și nici nu-i stopară fluxul de transpirație care îi șiroia pe corp în camera caldă, aproape fără aer. "Sunt ca și mort ― gândi el în chinurile agoniei. Am să mor. Da, am să mor". Și chiar în acel moment simți cum îl lasă nervii. O lumină țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în mai puțin de cinci minute, numai că tipul de afară e probabil vreun idiot care vorbește prea mult. Gândește-te bine la asta și nu te pripi." Se scursese deja un minut și jumătate și Prescott era leoarcă de transpirație. ― Trei minute ― zise Gosseyn. Prescott protestă: ― Două minute ― rosti Gosseyn implacabil. Zău că n-am spus decât adevărul. De ce aș minți? Tu n-o să poți scăpa multă vreme din plasa noastră. Cât? O săptămână, două săptămâni, trei săptămâni ― mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
poate că știrile despre România nu te interesau... La biroul domnului Peppin Mirto ușa era întredeschisă, ca să se mai aerisească. Adevărul e că domnul Crețu, care, vrând-nevrând, era acum colegul lui de birou, adusese cu el un ușor damf de transpirație. Peppin se uită la Dan, care se crispase și se întunecase la față, așa că se grăbi să-l lămurească, cu multă amabilitate în glas. — George Lahovary a fost, sunt sigur, un om de caracter. Să vezi, anul ăsta, în ianuarie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Când s-a ajuns cu cercetarea în zona patului, Doru Petru s-a retras în fața frigiderului în colțul opus al patului pe care se afla un fier de călcat, rămânând în nemșicare fără replică, cu fața plină de broboane de transpirație. Dacă unele pete roșii de prin cameră le motiva ca fiind vopsea de pictat, cantitatea mare de sânge găsită în zona patului n-a mai putut fi motivată. Primise deja un joc psihic foarte puternic dar își nega în continuare
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mă zărească nimeni, în circ și, dibuind, am reușit să ajung în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu biciul și mă deșteptam urlând. Când, într-o noapte, tata a apărut în prag îngrijorat, am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai pot să cobor. Și vreau să-ți cer o favoare, domnule sculptor. Să fii dumneata vânătorul pe care-l aștept..." Am bănuit că omul căruia nu izbuteam să-i deslușesc chipul ascundea ceva. Îmi întindea o cursă? Am simțit transpirația curgîndu-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărîndu-mă de ceva, șopîrlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-am uitat la ceas: două fără zece minute. M-am dus la chiuvetă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G. era ca o femeie pe care o violam și pe deasupra mirosea puternic a transpirație ― cum l-o fi suportând Augusta astfel? m-am întrebat ― dar am continuat acest bouche ă bouche cu disperare până am simțit că-și revine. Atunci m-am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încît și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum ― așa se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. "Cîmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta", mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă duc la closet, sperând că acolo trebuia să vină o dâră de aer proaspăt. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de mâna rănită, de cerbi, de Moașa, de bătrâni, nu mai trăiam decât clipa aceea, plină de o bucurie simplă, la care râvnisem mereu. Când am fost tânăr n-am umblat decât pe la baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de trist. Era prima oară când mă simțeam într-o sală somptuoasă de bal, luminată scânteietor, cu o femeie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda aceea de apă noroioasă? Din pricina căldurii care îmi frigea ceafa începusem să transpir și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrînea. Simțeam pe buze, în gură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrînea. Simțeam pe buze, în gură, gustul sărat al transpirației, mă obosea lumina prea multă, prea curată, prea orbitoare, strălucitoare ca în sala cu oglinzi și mi se făcuse sete, am vrut să întind mâna după carafa cu limonadă, stai nebunule, mi-am zis. aici nu ești în fotoliul de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de nimic. Se simți obligat să-mi dea lămuriri: "Domnul Andrei m-a trimis. Zicea că te-a auzit strigînd". I-am răspuns sec: "Se poate". După plecarea lui Aristide, am rămas cu ochii pironiți în tavan. Perna udă de transpirație îmi dădea o senzație neplăcută, o simțeam caldă și lipicioasă în ceafă, dar n-aveam putere să mi-o smulg de sub cap. Mi s-a părut că aud glasul ars de alcool al Soniei întrebînd ironic: Și ce-a pățit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dată îndepărtând ferm din cale un umăr sau un braț. „Scuzați-mă.“ Părul său era gri-argintiu, pieptul îi era dezgolit; nu era mai tânăr decât prim-ministrul. Această înaintare anevoioasă prin mulțime îl epuiza, gulerul cămășii i se umezea de transpirație. Arăta de parcă ar fi încercat să prindă trenul. Acum se apropia de rândurile din față și încă avansa. Gardianul în haine civile din rândul al treilea fu primul care îl observă, șoptind imediat un mesaj în microfonul din mânecă. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fie auzit de pe scenă dacă ar fi țipat. Îl privi pe prim-ministru, care ajunsese acum la punctul culminant al discursului său. —Kobi! strigă, folosind o poreclă de mult uitată. Kobi! Ochii îi erau bulbucați și fața îi șiroia de transpirație. Agenți de securitate din toate părțile închideau acum cercul, doi de fiecare parte, împreună cu cel care se apropia din spate. Erau gata să se năpustească asupra lui, după cum fuseseră antrenați, când un al șaselea agent, aflat în dreapta scenei, surprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-a adaptat destul de repede. Acum era Omul Washingtonului, care iese din casă imediat după ora șase. Deschizând pe jumătate un ochi aproape lipit de pernă, Maggie văzu că era în pantaloni scurți și maiou de alergat, ambele îmbibate de transpirație. Ea dormea încă, în timp ce el își făcuse deja tura de alergare în parcul Rock Creek. Haide! strigă el din baie. Mi-am lăsat liberă ziua asta ca să mobilăm apartamentul. Crate și Barrel; Bed Bath & Beyond; și, la urmă, Macy’s.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Profesore. Cumpărătorii ăștia verifică singuri astfel de obiecte. Nu pot să mint. M-ar ruina. —Înțeleg, Afif. Dar eu sunt cercetător. Asta mă interesează pe mine din punct de vedere istoric. Restul sunt foarte banale. Era conștient de picăturile de transpirație de pe buza superioară. Nu era sigur cât va mai putea continua așa. —Haide, profesore. Nu vreau să mă rog de tine. Doar știi în ce stare ne-au adus anii ăștia. Câștigăm doar o mică parte din cât scoteam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de cumpărături? — Da, de ce nu? Nu e o listă rea. Guttman se ridică în picioare, strecurând cât putu de natural, tăblița, în buzunarul hainei. Îi strânse mâna lui Afif, dându-și seama în momentul contactului că palma îi mustea de transpirație. — Te simți bine, profesore? Vrei un pahar cu apă? Guttman îl asigură că nu avea nimic, doar că trebuia să ajungă la următoarea întâlnire. Își luă la revedere și se îndreptă în viteză spre ieșire. În timp ce urca scările pieței, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Kishon și iată-l acum mort, aproape sigur ucis. Avusese o încredere imediată și oarbă în Uri. Poate că greșise. La urma urmei, se mai înșelase în privința oamenilor până atunci. I se făcu greață, iar palmele îi deveniră lipicioase de transpirație când se uită la el. Se gândi la bărbatul care o înhățase în dimineața aceea și care o strânsese de acolo. Nu reușise să-i vadă fața sau să-i recunoască vocea. Accentul era foarte ciudat; poate, se gândea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sănătate. Dar iată-l. În clipa aceea, ochii lui Maggie se deschiseră larg. Uri se opri din vorbit și se uitară pur și simplu la ecranul calculatorului, David Rosen fiind la fel de uluit ca și cei doi. Shimon Guttman, acum cu transpirația curgându-i pe frunte, scoase de undeva de dedesubt, un obiect pe care îl arătă la cameră. Maro și cam de aceeași mărime cu o casetă audio. Maggie se chinuia să-și dea seama la ce se uita. Dar chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cred că mă voi întoarce în cealaltă cameră. — Șterge-o, umflatule! îl îndemnă Liz. Consumi tot aerul de-aici. — Opriți-vă, fetelor, țipă Dorian la Frieda și Betty care se luptau și ale căror maiouri începuseră să se umezească de transpirație. Se înjurau și gâfâiau, trăgând de scaun în jurul camerei, trântindu-se una pe alta de pereți și de chiuvetă. — Gata, potoliți-vă! țipă Liz la prietenele ei. Oamenii aceștia or să creadă că sunteți niște necioplite. Luă și ea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bănuit prima dată că erați bolnav? — Începusem să mă trezesc noaptea. Transpirat, scăldat în sudoare. — Aveați febră? — Așa am crezut. — Ați consultat un doctor? — Nu de la început, zise el. Am crezut că aveam gripă sau ceva de genul acesta. Dar transpirația nu înceta. După o lună, am început să mă simt foarte slăbit. Atunci m-am dus la doctor. — Și ce v-a spus doctorul? — A spus că aveam o excrescență în abdomen. Și mi-a recomandat cel mai eminent specialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întâlnire în seara aia. — Fratele tău? Care frate? Nimeni n-ar trebui să ... Nu te agita, Marty, spuse Raza. Fratele meu vine aici, din când în când. Știe ce e de făcut. Lucrează la Pompele Funebre Hilldale. Marty își șterse transpirația de pe frunte. — Iisuse. De când se întâmplă chestia asta? — Cam de un an. — Un an! — Numai noaptea, Marty. Numai noaptea, târziu. Poartă halatul meu, seamănă cu mine ... Arătăm la fel. Stai puțin, zise Marty. Cine i-a dat fetei proba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fi făcut să se simtă nesigur, dacă n-ar fi fost Greta, cercetătoarea austriacă din laboratorul de microbiologie. Greta era grasă, avea ochelari și un păr scurt, băiețesc, dar se regula în draci, până-și pierdeau amândoi răsuflarea, acoperiți de transpirație. Mașina opri lângă noua lui casă. Rick își verifică cheile, în buzunar. — Vrei să urc? întrebă Lisa, indiferentă. Avea niște ochi albaștri frumoși, cu gene lungi. Niște buze cărnoase frumoase. Așa că Rick își zise, la naiba de ce nu? — Sigur, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]