1,625 matches
-
și mine, copiilor le e greu să doarmă În nopțile astea calde. Ben s-a trezit În țipete pe la 5, când eu eram prinsă Într-un vis groaznic. Până și visele sunt diferite vara: vise febrile care te fac să transpiri gânduri pe care le-ai prefera nedezgropate. În fine, când m-am dus În camera lui, lucea de transpirație, bietul de el, Îmi aluneca printre mâini ca un pui de focă. L-am dus În baie, l-am uscat - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
efectul i s-a evaporat, spaima s-a strecurat pe ușa terasei și mi s-a furișat sub cearșafurile fine ale lui Julie. Singurătatea mă învălui ca fumul ce se-nălța dintr-una din lumânările ei aromate. Am început să transpir, fruntea mi s-a năclăit de sudoare, trupul îmi ardea în timp ce aveam revelația grețoasă că o inimă frântă rămâne o inimă frântă, indiferent cine a decorat camera de oaspeți în care zaci. Trebuie s-o previn pe Julie că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
momentan sunt adeptă a protecției animalelor - dar, știi, cred că-mi demonstrează intenția lui clară de-a salva legătura noastră. Și eu vreau să fim din nou împreună. Dar, evident, n-o să-i spun asta imediat. Las’, mai întâi, să transpire puțin. Întotdeauna am spus, ce-i scris, aia se-ntâmplă, și n-ai ce-i face. Oare ce se-ntâmplase cu Daphne? Ce să mai vorbim de soț, când ea e cuprinsă de depresie și numai dacă aude că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe terenuri, supravegheați ca Întotdeauna cu dăruire de Bobby Crawford. Rachetele de tenis ale lui Frank erau În dulapul cu echipament; mă tenta să ies pe teren să-l provoc pe Crawford la un set. Mă putea Învinge fără să transpire, dar eram curios să știu cu cît. Ar Începe cu niște ași mușcători, apoi o minge Înaltă ar ținti spre capul meu, dar după aceea și-ar domoli jocul, pierzînd cîteva puncte ca să mă tragă și mai adînc În rivalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
putut jura că Bobo îi captase expresiile feței într-un tablou invizibil. Se întoarse în cameră, scoțând din geantă, cu băgare de sea mă, un caiet studențesc mototolit. Rămase trează toată noaptea, citind din caiet și răsfoindu-l cu mâini transpirate de emoție. în zori, intră înapoi în cameră. Domnul Ionescu conti nua să doarmă, întins pe spate, mișcându și ușor ochii pe sub pleoa pele închise. Clara se duse lângă el și îi atinse ușor brațul. Dom nul Ionescu deschise ochii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nepăsător, să îl acopere altcineva și făcându-i, parcă, în ciudă, prin fixitatea privirii. Ca un mai înțelept ce era, Vladimir cedă primul, acoperindu-l cu un colț de plapumă peste pieptul rece și scofâlcit: Să stai așa, învelit, ca să transpiri! porunci el acestui pacient cu bizară, trufașă și plină de neobrăzată comportare. Dintr-odată, aprigă, aspră, barbară, intoleranța față de ingratitudine și față de lipsa de respect îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
picioarele descărnate, fostul coleg de serviciu, actualul răposat, insul asistat de generozitatea lui Bibi Bleotu, parcă așteptase să fie descoperit așa, in rigor mortis. Mult se mirară, a doua zi, Bleotu, șoferul său stenahorisit, precum și Svetlana și ceilalți, cum de transpirase mortul atât de tare, de-i erau ude membrele descărnate, pielea pământie de pe ele și murdăria veche a cămășoiului, pe care, probabil, într-un acces de fierbințeală, îl lepădase de pe umeri-i slabi, îmbrăcându-l pe dos. Estimp, în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin Liban. Întrebarea e: mergem pe uscat, pe la turci, pe la libanezi și facem autostopul cu vreo mașină? Ori o croim, direct, în zbor de pasăre și facem, pe mare, autostopul cu vreun vapor sau cu un iaht. Nae, care deja transpirase de atâta chibzuială, de atâtea eforturi abstracte, necăjindu-se, îl înduplecă să statornicească, de fiecare dată, la fa-ța locului, funcție de situație, măi! Apoi, bucuros că găsise o chichiță, prin care avea să-l depășească pe Vladimir, Calaican anunță orgolios: Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care le-ai avut le-ai pierdut. Băga-ți-ai picioarele de fraier moral și inhibat! Și băga-ți-ai și pula-ntre bucile alea la care te tot holbezi. I-e cald și fetei, uită-te cum i-a transpirat fundul! Într-adevăr, un triunghi umed Înnegrește griul pantalonilor. Când oprim, văd același triunghi și pe tricoul roz. Cristina scutură cu două degete gulerul, Își suflă În sân. Poartă sutien, oare cum or fi sânii ei? Încerc să-mi Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
MOARE Mi-a povestit Leac cum s-a Întâmplat. Fiindcă eu, după ce-am vărsat sângele senatorului, am luat-o la fugă, am ținut-o așa până la Clara acasă. M-am vârât În pat și am Început să tremur, să transpir. Câteva ceasuri, cam până la ziuă, n-am știut de mine. O febră ca-n romanele rusești, cu delir, m-a copleșit, m-a Înmuiat. Când mi-am mai venit În fire, așternuturile erau leoarcă, eu eram pe jumătate gol, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și spumant. Apoi, În bucătărie, am Început să apăs butoane, presimțind protestele Clarei, dar nesimțindu-mă. Doar muzică, veselie mare. 3 SudEst, Pops, Activ, Pepe și mă-sa, e din ce În ce mai rău, mi-e din ce În ce mai scârbă, un junghi Îmi străbate umerii, transpir din nou. Știu că e și cocaina de vină, dar cât o să dau vina numai pe ea?! Mă Întorc În baie, până să mă dezbrac Îmi sună mobilul. E Leac. Andreea a murit În noaptea aceea. Ultima priză din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să porți Crucea de Fier oferită de către aliații noștri pentru comportament meritoriu pe câmpul de luptă. Mă uimiți. Acest lucru se știa doar într-un cerc restrâns de persoane, care nu aveau nici cel mai mic interes ca povestea să transpire afară. Evenimentul s-a petrecut atunci când datorită excelentei impresii lăsată nemților ai fost recomandat pentru a fi trimis la un curs special, în Germania, continuă cu un zâmbet enigmatic colonelul Pietrosu. Ai respins propunerea, sub motiv că ești mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe teritoriu românesc, oficial un stat aliat. Totul se poate transforma într-un uriaș scandal diplomatic, care evident nu garantează reîntoarcerea domnișoarei Hagiaturian. Într-un fel sau altul. Totuși, nu vă gândiți la faptul că de undeva, ceva poate să transpire? Știți cum se spune...nu există secrete printre spioni și informații care nu pot fi divulgate. Totuși ar fi cam greu de dovedit amestecul germanilor în răpire, toată acțiunea a fost desfășurată de interlopi români care habar nu au de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este adevărat. Cunosc însă pe cineva care ne poate da un răspuns. Cum așa? Unul dintre informatorii mei mă poate ajuta în această chestiune. Vă promit că diseară voi ști mai multe. Manfred se ridică în picioare, tamponându-și fruntea transpirată cu o batistă. Marius se scoală la rândul lui. Domnule, vă sunt recunoscător pentru ajutorul oferit. Veștile aduse nu sunt deloc liniștitoare, dar oricum este mai bine decât nimic. În definitiv, care este adevăratul motiv pentru care mi-ați spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ridică cu greutate și sprijină copilul de perete. După o examinare rapidă își dă seama, ușurat, că nu este rănit, numai leșinat. Își scoate casca și vede cefarul găurit. Instantaneu, simte cum gura devine la fel de uscată precum nisipul iar palmele transpiră abundent. Încearcă să își spună că totul este în regulă, salvase copilul și asta e tot ce contează, dar panica se propagă din celulă în celulă, se înfășoară în jurul lui ca un șarpe uriaș, îl strânge de gât, îl sufocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ăla avea un aer cam ciudat. Gosseyn aprobă în sinea sa, gândind că îngrijitorul fusese într-adevăr cam respingător. Probabil - presupuse el - slujba omului era o sinecură; în timp ce o intensificare a activității ar fi însemnat că trebuie să înceapă să transpire pentru salariul său. Omul va trebui să fie supravegheat... deși nu prea era clar ce fel de acțiune dușmănoasă putea întreprinde o asemenea persoană... dacă nu-și băgau alții nasul. Gosseyn își dădu seama că zâmbea acru din cauza direcției în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
foștilor mei colegi de facultate, care mă invitau sâmbătă seara când în Buzești, când pe Ștefan Furtună: „Hai, băi Alecule, să dăm și noi o bucă cinstită!“. Îi ghiceam trântiți prin paturi râncede, prinși în apăsarea unor corpuri aproape nevăzute, transpirând ca pachetele de carne macră în geamul măcelăriei. Păreau că se distrează, în ei pulsau toată viața și moartea vremurilor de altădată, țâșnind prin vârful sexului direct între pulpele ude ale țigăncilor. Pulsa acolo o plăcere brută, virilă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pielea cădea moale ca varul de pe case. Nimeni n-avea să-și mai aducă aminte de nimic: nici izmenele peticite ale lui Țurel, nici trandafirii cărnoși din strada Vitejescu, nici gustul de țuică în ploaie, sub vârful Moldoveanu, nici îmbrățișările transpirate cu Mihnea și Cezar pe terenul de fotbal, nici pâinea pe cartelă, în jumătăți negre și îmbietoare, nici bărbații cu parpalace trei numere mai mari, patrulând la Șosea și pe bulevarde, și nici măcar buldozerele răvășind imaginea orașului pe retină, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o musculatură atrofiată, bucuriile scad, mai pâlpâie puțin, apoi dispar cu totul. Se duce naibii curajul, dacă l-ai avut vreodată. Nu-i suficient să ieși seara și să tragi aer adânc în piept; nu mai e ca prima oară. Transpiri și noaptea, în somn. Iar singura tranziție pe care-o cunoșteam era cea din Leordina în Rodna Veche sau din 2 Mai în Mangalia, în așteptarea personalului care să ne ducă acasă. Mi-am întins săpunul cu blândețe, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unii, el ar fi autorul cavalerilor de pe Primăria Parisului.“ „Oho!“, am zis, fără să-i fi observat vreodată. Nu știam nici că Parisul are-o primărie, darămite că sunt cavaleri pe ea. „Nu-i rău deloc. Ce altceva a mai transpirat despre el?“ „Mai nimic. Doar că, prin anii ’70, la prima renovare a clădirii din Episcop Radu, au venit niște muncitori de la ICRAL și-au aruncat din mansardă mulajele mai multor cavaleri, în diferite poziții. Asta tot de la chiriaș am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lansau întrebări dure, elaborate, de detaliu. Pe unele dintre ele mi le mai aminteam: ce-obiect îi oferă Fred Vasilescu d-nei T. sau ce-i face Petru Anicet Anișoarei cu prosopul. Plutea o aură liniștită, de teroare, în sală. Studenții transpirau, obrajii li se colorau în alb-vișniu, ochii li se dilatau. Unii izbucneau în plâns. „Fiziologia groazei la Rebreanu“, „Începuturile nuvelei românești“, „Forme fixe în poezia lui Eminescu“. Subiectele se succedau năpraznice, exacte, alese cu cap. Mă simțeam bine de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la locul potrivit, stătea așa din cauza țâțelor. Mai sus și mai jos, observai totul: gâtul gros, ochii negri, părul negru-albit, strâns cu-o agrafă metalică la spate; picioarele strâmbe, gleznele umflate, șlapii de plastic gri, rupți la baretă. Tanti Leana transpira des. Când se întorcea cu spatele, să ia o pâine din raft, halatul i se lipea de fund. Nu nimereai o ocazie mai bună. Leana se ridica pe vârfuri, corpul se ducea în față, materialul și el; prindeai vreo două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoțând cu-o pensetă firul de-argint din hârtiile de 500 și 1000 de lei. Nimic nu părea în neregulă. La sfârșit, când peste podeaua depozitului se așternuse o jumătate de metru de corespondență violată și funcționara mea era deja transpirată de spaimă și-emoție, îi desfăceam nasturii mici și albi de la cămașă, trăgeam fermoarul metalic al fustei și, după ce-mi abandonam la rândul meu ținuta de șef și legitimația de control, o pătrundeam puternic, ierarhic, fără favoritisme. Rolurile tradiționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă puteam lipsi de halatele albe și termometrele lungi, sticloase, strivite cu ruj pe mercur. Cât despre treaba cu pompierul, pe lângă faptul că nu pricepeam ce farmec are să dai buzna în costumul roșu de-astronaut (la noi, oricum, arăta căcăniu), transpirat și greu de-o tonă, mai apărea ceva: mă umfla râsul doar la auzul cuvântului. Când venise odată echipa de instalatori să-mi tragă prin casă țevile centralei, unul din băieți mă rugase să aduc pompierul. Cuminte, l-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
foi pașoptiste de propășire, scăpase o indiscreție: din amfiteatrul Bălcescu, s-ar fi trecut direct în etajul bibliotecii, mișcând un perete de lemn. Peretele era aparent, dacă știai unde să pui mâna, culisa cu totul, ca-n romanele polițiste. Nu transpirase nimic, povestea nu exista, nici decanul n-ar fi știut de ea. L-am tras pe Mihnea după mine, luminând discret culoarul. Apoi am apăsat clanța și-am pășit în amfiteatru. Amfiteatrele nu se încuiau niciodată, nu-și putea imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]