14,503 matches
-
Dayuezhi din vremea respectivă (care cuprinde Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură și regiunea aflată în partea de nord-est a Afganistanului), Imperiul Part (ce s-a aflat în zona unde este teritoriul iranian de astăzi), Peninsula Arabică, și care în cele din urmă, traversa Imperiul Roman. Traseul nordic pornea tot din localitatea Dunhuang, mergea de-a lungul munților Tianshan, trecând prin statele Dayuan și Kangju (ce se aflau în centrul Asiei), apoi se îndrepta spre sud-vest unde se întâlnea cu traseul sudic. În afară de itinerariile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se îndrepta spre sud-vest unde se întâlnea cu traseul sudic. În afară de itinerariile celebre, Drumul mătăsii mai avea două trasee mai puțin cunoscute. Unul este Drumul mătăsii de sud-vest ce pornea din provincia Sichuan, din sud-vestul Chinei, trecea prin provincia Yunnan, traversând fluviul Irrawaddy, apoi se îndrepta spre localitatea Mogaung din nordul Myanmarului și traversa fluviul Chindwin. Continua de-a lungul fluviului Gange și trecea prin regiunea nord-vestică a Indiei, în cele din urmă ajungând în Podișul Iranian. Acest Drum al mătăsii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Drumul mătăsii mai avea două trasee mai puțin cunoscute. Unul este Drumul mătăsii de sud-vest ce pornea din provincia Sichuan, din sud-vestul Chinei, trecea prin provincia Yunnan, traversând fluviul Irrawaddy, apoi se îndrepta spre localitatea Mogaung din nordul Myanmarului și traversa fluviul Chindwin. Continua de-a lungul fluviului Gange și trecea prin regiunea nord-vestică a Indiei, în cele din urmă ajungând în Podișul Iranian. Acest Drum al mătăsii este mai vechi decât cel pomenit mai sus. În anul 1986, arheologii au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
partea de vest cu trecătoarea Jiayu, ce se află în orașul Jiayuguan, provincia Gansu. Lucrările construcției acesteia s-au încheiat în anul 1372, în timpul domniei împăratului Hongwu din dinastia Ming. A primit acest nume datorită Muntelui Jianyu pe care îl traversează. Trecătoarea "Femeia" din ținutul Pingding, în provincia Shanxi din vestul țării traversează un masiv muntos foarte abrupt și de o mare importanță strategică. Locul este prielnic apărării, făcând dificile atacurile inamicilor așa că este considerată și "Poarta provinciei Shanxi". În trecut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
provincia Gansu. Lucrările construcției acesteia s-au încheiat în anul 1372, în timpul domniei împăratului Hongwu din dinastia Ming. A primit acest nume datorită Muntelui Jianyu pe care îl traversează. Trecătoarea "Femeia" din ținutul Pingding, în provincia Shanxi din vestul țării traversează un masiv muntos foarte abrupt și de o mare importanță strategică. Locul este prielnic apărării, făcând dificile atacurile inamicilor așa că este considerată și "Poarta provinciei Shanxi". În trecut, trecătoarea se numea "Weize", dar în primii ani ai dinastiei Tang, cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ținutul Pianguan din provincia Shanxi. Numele mai neobișnuit se datorează faptului că partea de est a trecătorii este mai înaltă decât cea din vest, așa s-a ales cu un nume cât se poate de evident. Trecătoarea "Poarta Gâștii Sălbatice'' traversează un defileu din ținutul Daixian, provincia Shanxi, mărginit de ambele părți de pereți stâncoși abrupți. Se spune că și gâștele sălbatice aveau dificultăți în a traversa în zbor crestele acestora, așa că s-au învățat să intre prin trecătoare, care a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a ales cu un nume cât se poate de evident. Trecătoarea "Poarta Gâștii Sălbatice'' traversează un defileu din ținutul Daixian, provincia Shanxi, mărginit de ambele părți de pereți stâncoși abrupți. Se spune că și gâștele sălbatice aveau dificultăți în a traversa în zbor crestele acestora, așa că s-au învățat să intre prin trecătoare, care a devenit astfel, "Poarta Gâștii Sălbatice''. Poarta Gâștii Sălbatice (Foto: Yang Ying) De ce chinezii se mai numesc și ,,moștenitori ai dragonului''? Chinezii se consideră drept moștenitori ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Suiming. Acolo se găsește sămânța focului. Poți pleca acolo, să o împrumuți". Când s-a trezit, tânărul și-a amintit ce i-a spus zeul în vis și a decis să plece în statul Suiming după sămânța de foc. A traversat munți înalți, ape și păduri și a învins tot felul de greutăți, până când a ajuns la destinație. În acel loc, lumina soarelui nu ajungea, ziua nu se deosebea de noapte, peste tot era un întuneric desăvârșit. Dar unde se afla
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
duceau. Auzise odată că în munții Kunlun trăia o zeiță pe nume Xi Wangmu, care avea un leac miraculos. Cine lua această licoare, se putea înălța la cer. Astfel, Houyi plecă la drum în căutarea leacului magic. A trebuit să traverseze munți înalți și ape adânci, învingând tot felul de greutăți. Din păcate, a primit de la zeița Xi Wangmu doar o cantitate mică din acel leac, suficientă doar pentru o singură persoană. Houyi nu voia să ajungă singur în lumea cerească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tigru, ceea ce este fără îndoială, cea mai însemnată ispravă. Yan Ying îi dădu atunci o piersică. Gongsun Jie zâmbi. Alt războinic, Gu Yezi, zise cu nerăbdare că el a ucis o broască țestoasă uriașă, salvând de asemenea viața regelui, în timp ce traversau Fluviul Galben și, prin urmare, i se cuvine a doua piersică. Suveranul socoti că are dreptate și îi oferi a doua piersică. Al treilea oștean, Tian Kaiqiang, se aprinse de furie și îi reaminti regelui că el a învins în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a demonstrat capacitatea de comandant militar excepțional. "Bătălia de la Jingxing" este una exemplară, din multele purtate de el. În octombrie anul 204 î.e.n., sub comanda lui Han Xin, armata statului Han cu un efectiv de 10.000 de ostași, a traversat Munții Taihang, ca să atace statul Zhao dependent de statul Chu. Armata statului Zhao cu un efectiv de 200.000 de ostași, sub comanda regelui și a comandantului-șef Chen Yu, s-a comasat în trecătoarea Jingxing a Munților Taihang, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au trimis împăratului Fu Jian o scrisoare în care i-au cerut să-și retragă armata, pentru a lăsa loc ostașilor din cele două tabere să ducă, acolo, pe mal, bătălia decisivă. Crezând că inamicul putea fi atacat ușor atunci când traversa râul, Fu Jian a acceptat propunerea și a dat armatei sale ordin să se retragă. Ce s-a întâmplat apoi a depășit orice așteptări. Trupele sale din spate, formate în majoritatea din ostași de diferite etnii recrutați cu forța, au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a întâmplat apoi a depășit orice așteptări. Trupele sale din spate, formate în majoritatea din ostași de diferite etnii recrutați cu forța, au crezut că avangarda a pierdut bătălia și au început să fugă. Armata statului Jin de Est a traversat râul Feishui și a pornit atacul. Unii ostași ai lui Fu Jian au strigat cu voce tare: "Suntem pierduți! Suntem pierduți!" Oastea lui Fu Jian a intrat în panică. Înspăimântați, ostașii au început să se calce în picioare. Fu Jian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
azi în neștire la meciul de ketchup comentat la căști în aramaică și latină, numit Patimile lui Hristos. Cum am mai spus, filmul nu e violent, e grotesc. Nu e antisemit, e protâmpit. Nici o unitate de sublim cinematografic nu îl traversează. Nici privit ca film comercial, de serie B, nu e mare lucru de capul lui - în materie de trucuri sângeroase, sunt altele mult mai reușite. Și atunci, ce caută lumea la el? Oricât ar părea de paradoxal, succesul internațional al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu un prieten din blocul de alături, într-o după-amiază, n-avea nici zece ani, se plictisea, strada era pustie, se duseseră la grădiniță, unde fratele ăluia onora grupa mare. Mâncau biscuiți ca să-și găsească o ocupație, asta până au traversat curtea școlii, când s-au săturat de gustul ăla făinos și fără nici un Dumnezeu și s-au gândit să-i arunce. Erau pe maidanul plin de buruieni de sub ferestrele laboratorului de biologie, ocoleau bălțile fără să le prea ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cumplit, a murit înainte să vină Salvarea. De fapt, C37 nu e un bloc obișnuit nici astăzi. Există, se pare, o legătură între blocul ăsta și Al-Qaeda, iar firul pleacă de pe aleea Parva, chiar din dreptul Școlii generale nr. 57, traversează țara și continentul, trece Atlanticul, se întinde, atinge țărmul nord-american, ocolește Long Islands și Statuia Libertății, cotește pe străzi și bulevarde, se strecoară prin obositorul trafic newyorkez și ajunge la Turnurile Gemene. A scris în ziare, s-a dat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lacuri, mări, grădina zoologică), să se poarte cuviincios acasă și pe stradă (săru’mâna și buna ziua), să cedeze locul din autobuz, troleu, tramvai la bătrâni, să-i ajute să treacă strada, să nu le spună moși și babe, să traverseze numai la culoarea verde a semaforului, să fie mici gospodari, să planteze flori în grădină, să ude florile din ghiveci, să nu rupă flori, să șteargă praful, să ajute la cozonaci, la reparatul prizelor și, în general, pe mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fantomatice. A doua zi, tovarășa Cană Jeana m-a urecheat destul de rău fiindcă nu-mi făcusem tema. Puțin îmi păsa mie. Auzisem că venea vacanța cu trenul din Franța. Ceea ce nu aflasem încă era că în vacanța aia trebuia să traversez definitiv Valea Ialomiței, să ajung pe Lunca Siretului și să rămân pentru o vreme la Uca. Se făcuse timpul să învăț o expresie nouă: ne mutăm. Sfârșit 2 ...uruitul motorului, brrruuuummmmm, primul uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu știu ce șobolănel pus de ciordeală e de partea ei ? Avea În mînă un buchet uriaș de trandafiri galbeni și, după al cincisprezecelea „nenorocit”, l-a plesnit drept peste față cu florile, care au zburat În toate direcțiile, apoi ea a traversat În fugă strada și a coborît la metrou. Am strigat pe mutește „Bine ți-a făcut, japiță ce ești!” Individul a rămas așa un timp, legănîndu-se Încet ca bătut de vînt, printre toți trandafirii ăia Împrăștiați pe trotuar, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
picături grele. Și la un moment dat, după miezul nopții, cînd am pornit către Grădina Publică, ploaia cădea În rafale violente, deși asfaltul de sub mașini era Încă uscat și cald. Doar intersecțiile prezentau anumite probleme, fiind spații deschise ce trebuiau traversate În fugă. CÎnd ajungeam la una, zăboveam Îndelung - Încă nu-l uitasem pe bietul Peewee - și aproape se crăpa de ziuă cînd am traversat În fine părculețul din apropiere și m-am avîntat, În fine, În Grădina Publică. Iarba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mașini era Încă uscat și cald. Doar intersecțiile prezentau anumite probleme, fiind spații deschise ce trebuiau traversate În fugă. CÎnd ajungeam la una, zăboveam Îndelung - Încă nu-l uitasem pe bietul Peewee - și aproape se crăpa de ziuă cînd am traversat În fine părculețul din apropiere și m-am avîntat, În fine, În Grădina Publică. Iarba de aici era moale și mirosea dulce și plăcut. Era prima mea iarbă, și am mîncat cîteva fire, să văd cum e. Ploaia stătuse, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
totul se legăna și mă durea cumplit. Zgrepțănînd la pliurile din material grosolan cu picioarele din față, am reușit să-mi scot capul din strînsoare afară, la aer proaspăt. În timp ce trăgeam cu nesaț aerul În piept, am văzut un cer traversat de cabluri electrice, abia ițindu-se deasupra clădirilor. Am mai tras de un alt pliu, l-am strîns bine cu lăbuța și am văzut mașinile pe lîngă care treceam și care treceau pe lîngă noi pe partea opusă a carosabilului. Răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
luceau mici diamante de sudoare, pe care le-am băut, una cîte una. Erau sărate. Știam din cărți că ăsta e și gustul lacrimilor. S-a ridicat În fund, aruncîndu-mă cît colo pe pat. — A expirat timpul, a zis. A traversat camera și s-a dus În colțul În care Își aruncase rochia. S-a aplecat și am văzut că Își trage pe ea niște pantaloni negri. Ce s-a Întîmplat cu rochia ? N-a răspuns. Pantalonilor negri le-a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă Rowe pe picolo, gîfÎind sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zise Rowe. E un curaj neobișnuit pentru un croitor... deși țin minte o poveste cu un croitor care a omorît un uriaș. Omul ăsta era mai degrabă un uriaș decît un croitor. Nu pricep de unde avea atîta curaj. În timp ce taxiul traversa parcul măturat de rafale de ploaie, domnul Prentice Îi spuse, pe neașteptate: — Mila e o pacoste. Se spune că dragostea e o pasiune. Ei bine, mila e cea mai groaznică dintre pasiuni, pentru că nu-i supraviețuim, așa cum supraviețuim bunăoară dragostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]