9,583 matches
-
se cabră în fotoliu, aveai impresia că va face explozie și va fi propulsat cu putere în tavan. La ce oficiu?, o întrebă și vocea deja îi era plină de ironie. La cel de lângă piață. O urmărea cu respirația tăiată, tremurând de nervi. Ți-ai făcut anume drum pe acolo. Sperai să-l întâlnești pe Adrian. Ea îl fixă indignată, zâmbind. Mojiciile tale nu mă mai supără. Intenționam de mult să trec prin piață ca să-mi cumpăr fructe. El își continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
una singură senzațiile stinse, uitate, ale unui început, să se infiltreze în viața celor doi tineri, îi era așa de bine să balanseze, acum se simțea mamă, acum se simțea tânără, copleșită de beția începutului de viață. Până și Trofin, tremurând de emoție și încântare, îi mărturisi că dorea să le dăruiască tinerilor un impozant album filatelic. După atâția ani de ignorare a pasiunii lui Trofin, ea deschisese curioasă albumul, cu toate piesele chibzuit ticluite, așezate milimetric, cu penseta, îl răsfoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neglijabilă. Îi plăcea să creadă că Trofin este o rezervă sufletească a ei, lăsată acolo, neexplorată, bună de folosit în situații limită. Când veneam aici la tine, de la o scară alăturată ieșea o bătrână, Avea un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de legat. Se odihnește sprijinită de perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
duse în fața oglinzii. Arăta jalnic, cu rochia roșie tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă de culori diferite, cu ciorapi de lână în picioare, lucrați de mama ei, cu porii feței contractați, cu nasul vânăt. Se dezbrăcă, se duse în baie tremurând ca varga, cu dinții clănțănind, își puse casca de plastic pe cap, ca să nu-și ude părul și lăsă jetul de apă fierbinte să-i dezmorțească țesuturile. O clipă realiză că duce cu ea însăși o luptă inutilă și fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vei avea, nu înțelegi? Ovidiu plecase în cele din urmă trântind ușa ca un dement, plecase pentru prima oară cu ținuta răvășită, aproape desfigurat de furie. Carminei nu-i mai rămăsese decât să-și strângă în grabă bagajele. O făcu tremurând din toate încheieturile ca și cum urma să vină seismul și ea trebuia neapărat, în cel mai scurt timp, să dispară. Trânti în geamantan de-a valma crema de față, costumul de baie, fuste, perii, rochii, toate în devălmășie, după cum îi ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să vină la ea acasă, s-o cuprindă în brațe și să-i spună: mi-a fost dor de tine, Carmina. Dar nu el nu spunea vorbe frumoase decât după ce treceau de o culme a exasperării, atunci când o vedea cum tremură toată de enervare și epuizată după atâtea întrebări și răspunsuri, încerca să-i opună rezistență și-l îndepărta, scârbită de toate acele învinuiri aberante, de insinuările lui veninoase. Era nedrept să se întâmple asta când ea nu trăia decât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
riscat, oricum trebuia să mi le cumpăr, n-aveam de unde să știu că înainte cu 3 zile mie îmi vor lipsi din banii de casă tocmai ăștia 400 de euro, dar se va rezolva, cu transpirație și cu mâini care tremură în fața unei discuții, ce bine, am rezolvat-o, acum mă relaxez și eu după un an, în sfârșit... Pinochio, Miau și cu mine stăm, pe pat și pe jos, cald afară, dacă am putea vedea filme, îhî... la ce ? aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și n-am chef să-mi țin iar sufletul în gât: oare ce face Marius în noaptea asta, rămâne cu mine sau pleacă cu iubita lui acasă? vorbesc cu ea în hol și nu mă concentrez decât să nu-mi tremure mâna când duc țigara la gură, ea mă întreabă de măsea, dacă mi-a plombat-o bine mama ei, mi-a plombat-o fără anestezie, unghii în carne, m-a băgat înaintea celorlalți care așteptau la rând, și tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o gaură neagră în care cad, în cap memoria fuge ca pământul de sub picioare, se sparge în fuioare, nori albi subțiri, de ce să te agăți cu degetele? Oh, Doamne, Tatăl nostru care ești în ceruri... lasă-mă, nu mă atinge, genunchii tremură, încheieturile se moaie, cuvintele le citesc ca să le pot recunoaște iar, nu mai știu nimic... știu să citesc! Știu să citesc! Cad în plexul solar dinspre trup cu mâini până la cot, dinspre pulpe cu picioare până la rotulă, merg pe fractura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
calul peste drumurile pustii. Strânge căpăstrul și încruntă sprâncenele și se vede că-i om rău, după cum își roade mustața și după cum sparge zările tot una cu calul în spume. La ,,Moara cu noroc”, banii curg valuri și mâinile care tremură și-i pipăie nu mai sunt curate și aspre, căci între galbeni și om se strecoară o umbră de sânge. Ne-am obișnuit să vorbim despre dragoste cu vorbele lui Eminescu. Ne-am obișnuit să vorbim despre copilărie cu vorbele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sclipesc în depărtare. Diamante de rouă scapără în mii de luminițe. Cel mai harnic locuitor al bălții s-a trezit. El este cocostârcul și e încă somnoros. Profită de răcoarea dimineții și foamea nu-l doboară. Observă o broscuță care tremură de frică, pentru că cocostârcul e un uriaș care abia așteaptă să o înghită. Dar ele e mărinimos și nu o mănâncă. Așteaptă să se trezească și celelalte viețuitoare, să aibă de unde alege. Viața începe din nou! Răsărit de soare Auzisem
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
călători neobosiți ai văzduhului, cern necontenit lacrimile lor. Retras în împărăția norilor, ochiul diafan al soarelui aruncă peste lume privirea-i speriată ca de pe alt tărâm, iar ultima lui rază de-abia mai sclipește în cea din urmă frunză care tremură căzând încet. Noaptea, când liniștea este mai puternică si când totul se îngroapă în bezna nesfârșită, iar plopii își lasă în jos crengile rupându-se încet, toamna se simte tot mai mult. De sub faldurile de întuneric și de flori, de sub
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
stea ca din cer coboară vultur cu aripile de foc. Stele sclipeau sfinte și-n cale-i făceau loc. Era prima zi de toamnă. Delia Arhiri, clasa a V-a A Se apropie toamna O primă frunză s-a desprins tremurând temător din teiul din fața casei și solzii frunzelor mărunte sau zburlit pe ramuri, semn că toamna harnică a venit din nou la noi cu alaiul ei de bogăție și belșug. Pe cerul fumuriu de toamnă se zăreau rânduiți în unghi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bucurie toamna, ca pe o sărbătoare a belșugului. Ea și-a lăsat vălul de brumă argintie și prin frunzele ruginii ale viilor, dar și prin lanurile pustii. Odată cu toamna, a pătruns cu sfială și vântul hoinar care a făcut să tremure podoaba zdrențuită a porumbului și să se aplece crengile pline de roade a nucilor bătrâni. Ea s-a ivit pe culmi ca ,,Zână a melopeelor Spaima florilor și Doamna curcubitaceelor.” Toamna își continuă drumul mai departe fluturându-și haina iluzorie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
freacă, și iar îl spală, că de la o vreme îți vine să pleci în lume și să nu te mai oprești până-n deșertul Sahara. Pe la ferestre se prelinge din cer o lumină lichidă care se sleiește încet-încet pe geamuri și tremură ca o perdea groasă de gelatină. Văzduhul e plin de cocori. Rânduiți în unghi, cocorii își încep pribegia. Desigur, vama nu se deschide numai pentru cocori. În țările calde mai pleacă sticleții, graurii, rândunelele și alte cântări ale codrilor. Nopțile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
corăbii ale călătoarelor. Porumbeii par niște ceșcuțe de porțelan pe farfurioare albe. S-au dus berzele, rândunelele... S-a dus septembrie, măturând stolurile de frunze de pe mormântul uitat. Octombrie își arde torțele arămii în valuri nesfârșite. Copacii au început să tremure când vântul s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Dar același octombrie mi-a picurat în suflet ochii adânci ai amintirilor de altădată. Privirea mea rătăcește peste tulpinile florilor rămase fără frunze ce stau strâmbe asemenea crucilor de lemn
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-a B O zi din viața unei frunze Se născuse dintr-un mugur firav, într-o dimineață caldă, odată cu începutul primăverii. O botezase cea dintâi rază de soare care semăna cu o zână cu păr de aur, făcând-o să tremure de fericire atunci când o atinsese. Prima zi din viața ei i se păruse foarte scurtă, iar răcoarea dimineții următoare să tremure ușor. Dar raza coborî iarăși și ziua toată, frunza își scăldă fața în aerul înmiresmat al primăverii. Crescuse acum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
O botezase cea dintâi rază de soare care semăna cu o zână cu păr de aur, făcând-o să tremure de fericire atunci când o atinsese. Prima zi din viața ei i se păruse foarte scurtă, iar răcoarea dimineții următoare să tremure ușor. Dar raza coborî iarăși și ziua toată, frunza își scăldă fața în aerul înmiresmat al primăverii. Crescuse acum ceva mai mare, era mai verde, mai frumoasă și adulmeca mireasma florilor. Ciripitul unei vrăbii o speriè. Într-o altă zi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cristalin și în curând pretutindeni va domni liniștea. Așadar frăgarul își dezvăluie identitatea: un falnic stejar care își poartă pe brațe miliarde de păsări, insecte și câteva mici animale, asemenea unui dud în care atârnă în același număr fructele sale. Tremurând în sfială, frăgarul își deschise sufletul și vorbi întregii vieți din codru încercând a opri plecarea. Ecoul cuprinde răspunsurile glasurilor ei și din depărtări negații permanente invadau atmosfera. Privighetoarea se așeză pe unul dintre brațele vânjoase ale templului și începu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse ramurile groase împodobite cu nea imaculată. Pârtia se întindea netedă până în depărtări, scârțâind din greu sub tălpicii nărăvași care prinseră a zbura... Alexandru Căciulă, clasa a III-a C Iarna Decembrie a sosit cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sate după drum lung, ducând în brațele înghețate de gerul aspru câte o bucată de lemn ca să încălzească școala. Sunt multe școli aproape îngropate iarna sub zăpadă, goale și întunecate ca niște peșteri, unde copiii se sufocă din cauza fumului sau tremură de frig, privind cu groază fulgii albi care cad fără încetare și se așează fără răgaz în troiene peste căsuțele lor neștiute de nimeni și amenințate de avalanșe. Voi sărbătoriți iarna, copii! Gândiți-vă însă și la miile de ființe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
avea în credințele cele vechi dorul de a-i face pe războinici destoinici, de a le insufla curajul și bărbăția în luptă. Soarele se duce încet la culcare. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. Luceferi nenumărați, răsar în fundul apei și tremură pe valuri. Sub tainica mângâiere a lunii, Dunărea intră victorioasă între pădurile de sălcii ale Deltei și se duce tăcută la culcare, acolo, în marea cea adâncă și mare. Mihaela Pascu, clasa a VII-a C Înserare Seara se lasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
căldură apare. Patria sunt eu, ești tu, sunt părinții, frații, surorile, vecinii, alături de care ți-ai petrecut anii copilăriei: omul făuritor al atâtor minuni! Patria reprezintă copilăria cu numeroasele ei zburdălnicii, întâmplări, peripeții, colorate de zâmbete gingașe, pure, de glasuri tremurând timide, la întâlnirea cu viața, sau glasuri vesele fericite reprezintă adolescența cu vise, cu idealuri, cu planuri pentru viitor, reprezintă maturitatea, severitatea; reprezintă bătrânețea cu flori albe ninse pe la tâmple. Patria este leagănul alb și proaspăt mirositor a viață nouă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu care să domine lumea. Dar timpul fiindu-mi limitat, m-am apucat imediat de construcție. Orele treceau și eu eram doar cu o schemă în față, făcând tot felul de calcule, din care nu reieșea nimic. Mâinile începeau să tremure și tâmplele îmi zvâcneau, de parcă ar fi vrut să-mi zboară creierii. După un timp mi s-a făcut foame, dar n-am părăsit masa de lucru. Trecuseră 36 de ore și tot ce reușisem era un mecanism care acționa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]