2,004 matches
-
la data angajării să-l susțină ulterior, pentru a intra în legalitate. Acest lucru a dat doar în parte rezultate, deoarece unii dintre funcționari s-au văzut (re)încadrați într-o clasă inferioară de salarizare, alții au fost reintegrați, dar trimiși să activeze în alte zone din țară, iar o altă categorie de funcționari a preferat să părăsească instituția, considerând examenul doar un motiv de schimbare din funcții a unor persoane. La mijlocul anilor ’30, din punct de vedere al organizării, s-
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
insistențele Legației Germaniei s-au exercitat pe lângă Mișcare[a Legionară - n.a.] în sensul rămânerii lui Carol pe Tron”, ceea ce aruncă o altă lumină asupra evenimentelor din acea perioadă. În această perioadă, mediile germane din România - diplomați, ziariști, oameni de afaceri, trimiși speciali din Germania, servicii de informații etc. - au trimis permanent la Berlin rapoarte referitoare la evoluția situației politice de la București. Pe de altă parte, Corpul Detectivilor a reușit să pătrundă în aceste medii, a cunoscut părerea cercurilor germane și a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
perioada când Corneliu Z. Codreanu urmase studii în Franța, la Grenoble. Pe lângă misticismul ritualului masonic, legionarii au atașat, de-a lungul timpului, acțiuni „izvorâte din terorismul politic al Balcanilor”, după cum menționa, extrem de pertinent, raportul lui Gebauer. În al doilea rând, trimisul Reichului a constatat că în mișcarea legionară „s-au insinuat elemente care, la origine, sunt evrei sau cu soții evreice”, printre aceștia numărându-se soțiile lui Vasile Marin (născută Kaufmann), Ignătescu (născută Cohn) și Radu Gyr. Nu lipsită de interes
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Gyula, iar până la reluarea legăturilor diplomatice dintre București și Budapesta, serviciul de spionaj maghiar utiliza, ca agenți, specialiști în diferite domenii, artiști și sportivi care lucrau sau tranzitau România. În prima zi a lunii februarie 1946, a fost identificat primul trimis al serviciului ungar în România. El era Tibor Forray, care se aflase „în conducerea rețelei informative maghiare”, în calitate de secretar al atașatului militar ungar la București până la 23 august 1944. Activitatea lui Forray în România s-a desfășurat pe o perioadă
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ambele tabere se pregăteau pentru viitorul conflict decisiv. Cu ajutorul americanilor, armata grecească și-a sporit efectivele de la 132.000 la începutul lui 1948 la o cifră finală a tuturor forțelor ei de 232.500 de militari. Au fost de asemenea trimiși ofițeri și consilieri americani ca să-i ajute. Cu toate că fondurile erau alocate pentru economie, cea mai mare parte a ajutorului Statelor Unite era destinată înzestrării cu echipament militar și întăririi armatei. Pînă în septembrie 1948 acestea furnizaseră 140 de avioane, 3.890
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Are multe de făcut, la Roma, chiar, unde alegerea sa nu a entuziasmat aristocrația locală. Trebuie să facă față unei conjurații și, în aprilie 799, este atacat, în Piața San Lorenzo în Lucina, bătut și aruncat în închisoare. Eliberat de trimișii lui Carol, el face apel la acesta ca la singurul protector posibil și merge pînă în Saxonia pentru a-i implora ajutorul și protecția. Reiese limpede că, prin aceasta, Carol a devenit arbitrul lumii occidentale. Prăbușirea Papalității, eclipsa lentă a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
numeroasă și dispuși să-și transmită funcția descendenței lor, devenind astfel potentați ereditari. Pentru a-i supraveghea, pentru a-i împiedica să se organizeze în dinastii locale scăpate de pe orbita puterii, Carol cel Mare întărește instituția celor numiți missi dominici: trimiși ai regelui, aleși dintre cei mai credincioși, călătorind cîte doi sau trei (cel mai adesea un conte și un episcop) și însărcinați să inspecteze domeniile și comitatele, să ancheteze eventualele abuzuri, să prezideze tribunalele și să propună pedepse. Ei sînt
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de a organiza recucerirea Pămîntului Sfînt de la păgîni. Cu cîteva luni mai devreme, cu prilejul altui conciliu ținut la Piacenza, în martie 1095, suveranul pontif primise o solie bizantină venită să-i ceară ajutorul împotriva necredincioșilor, "în numele apărării Sfintei Biserici". Trimisul Basileului nu se sfiește să zugrăvească tabloul în culori și mai sumbre, anume pentru a smulge Papei adeziunea, pe care acesta din urmă, puternic impresionat de cele relatate, i-o și acordă, emoționat, dar și interesat de ideea de a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Da, vorbea ideologul din el. S.B.: Până la urmă, Jijia a fost amenajată și i s-a mutat cursul mai în amonte. La acea ședință, Nagâț a intervenit și a atras atenția că, chiar dacă se înființau cele două șantiere, tot trebuiau trimiși tineri pe șantierele naționale existente. El a adus în atenție următorul caz: "Trebuie să trimitem 25 de elevi de la Liceul "Negruzzi" la Combinatul din Oltenia. Din 4 clase și din cei 88 de băieți, 32 au refuzat categoric să meargă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
burgheziei naționale, pentru formarea mișcărilor de masă care urmăreau ca scop realizarea unității țării, redobândirea prerogativelor independenței și suveranității naționale, deziderate care s-au manifestat cu pregnanță în politica externă. Cele șapte condiții dezirabile, prezentate înaintea Conferinței de la Paris de trimișii Chinei au fost respinse și "transferate în atenția Consiliului Administrativ al Ligii Națiunilor, atunci când aceasta își va intra în atribuții"14. Acestea au fost următoarele: renunțarea la sferele de influență ale puterilor străine pe teritoriul Chinei; retragerea armatelor și poliției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
acest scop ar mai fi necesară încheierea unui acord preliminar sub forma unui tratat de amiciție"24. Tot în cursul anului 1939, Lone Liang a făcut cunoscut reprezentantului român la Praga că a fost desemnat a reprezenta Republica China "în calitate de Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar pe lângă M.S. Regele"25, cerând totodată și agrementul. Acordarea agrementului și prezentarea, la 18 octombrie 1939, a scrisorilor de acreditare de către Lone Liang, reprezentantul guvernului Republicii China, a marcat deschiderea primei legații a Chinei la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
totodată și agrementul. Acordarea agrementului și prezentarea, la 18 octombrie 1939, a scrisorilor de acreditare de către Lone Liang, reprezentantul guvernului Republicii China, a marcat deschiderea primei legații a Chinei la București. Cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare, Lone Liang, primul trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Chinei în România, a declarat că "de multă vreme poporul chinez a manifestat un viu interes și o caldă simpatie față de poporul român, lucru ce a contribuit la cauza păcii și înțelegerii internaționale"26. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
23 martie 1954, la New Delhi a fost semnat Acordul comercial și de plăți între România și India. Misiunea diplomatică a României în capitala Indiei, New Delhi, la nivel de legație a fost deschisă la 7 aprilie 1955, când primul trimis extraordinar și plenipotențiar român în India, Mihai Magheru, și-a prezentat scrisorile de acreditare. Ridicarea la nivel de ambasadă a relațiilor diplomatice româno-indiene a avut loc la 11 noiembrie 1958, ambasadorul rezident în India, Nicolae Cioroiu, prezentând scrisorile de acreditare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
dispusă să stabilească relații comerciale, să încheie cu Japonia convenții de comerț, extrădare etc., care ar facilita dezvoltarea raporturilor lor și relațiile de prietenie dintre cele două țări37. Referitor la înființarea Legației române la Tokio, M.A.E. preferă ca trimisul japonez să aibă reședința permanentă la București; partea română ar fi acceptat ca ministrul Japoniei, acreditat pe lângă o mare putere, să fie concomitent numit și în România, dar în situația când acreditarea era în țări care nu erau superioare României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1920 (22 octombrie), când M. Mavrocordat a fost trimis de la Viena la Tokio. La data de 12 martie 1922, s-a înființat și prima Legație a Japoniei la București, care a funcționat, fără întrerupere timp de 20 de ani. Primul trimis extraordinar japonez a subliniat, cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare, dorința Japoniei de a strânge mai mult legăturile de prietenie cu România, care există atât de fericit între cele două națiuni. Dar la 1 aprilie 1922, Ministerul Afacerilor Străine al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
anul 1966, au continuat schimburile parlamentare, când Kanichi Nishimura, deputat în Camera Reprezentanților, a vizitat România, în luna august, la invitația I.R.R.C.S., precum și alte vizite. Între 8-11 octombrie 1966, Shojiko Kawashima, vicepreședinte al Partidului Liberal Democrat, a vizitat România, în calitate de trimis al primului-ministru japonez; au fost purtate discuții pe probleme economice. În 1967, vizita ministrului afacerilor externe Corneliu Mănescu a constituit evenimentul esențial al anului în relațiile cu Japonia (31 mai-7 iunie 1967). A fost efectuat, cu acel prilej, un schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cu consecințe dezastruoase pentru prestigiul britanicilor. Amir a decedat în anul 1863 și după moartea sa conflictul dintre Rusia și Britania pentru supremație a revenit în actualitate. În anul 1878, în timpul războiului ruso-turc, când flota engleză era în Malta, un trimis al Rusiei a apărut la Kabul. Britanicii au decis să trimită și ei un reprezentant, dar au fost refuzați de afgani și trimisul englez a intrat în Kabul. În anul 1879, englezii au reușit, după întreprinderea multor infiltrări și incursiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a revenit în actualitate. În anul 1878, în timpul războiului ruso-turc, când flota engleză era în Malta, un trimis al Rusiei a apărut la Kabul. Britanicii au decis să trimită și ei un reprezentant, dar au fost refuzați de afgani și trimisul englez a intrat în Kabul. În anul 1879, englezii au reușit, după întreprinderea multor infiltrări și incursiuni armate, să stabilească un rezident britanic la Kabul (oraș care devenise, din nou capitală și care ca rezident deținea și controlul asupra politicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la nivel de legație. Evenimentul diplomatic a fost consemnat prin remiterea domnitorului României, Carol I, a scrisorilor de acreditare de către baronul D. F. Stuart, în calitate de ministru rezident, act solemn ce a oficializat recunoașterea independenței României de către Rusia. Cu rangul de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar a fost numit la Petersburg generalul Iancu Ghica (la 3o septembrie/12 octombrie 1878), prezentându-și scrisorile de acreditare la 29 noiembrie/11 decembrie același an. În anul 1879, la 16/28 ianuarie a avut loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
rang de ministru, fiind primit la 15 octombrie 1878 (stil vechi) de domnitorul României, Carol I, Rusia recunoscând astfel independența României; la 29 noiembrie 1878, Ion Ghica a depus scrisorile de acreditare împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei, în calitate de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Petersburg. Ulterior, reprezentanțele diplomatice ale celor două țări au fost ridicate la rangul de ambasadă. Și după anul 1900, schimburile comerciale româno-ruse au rămas aproape nesemnificative; la finele anului 1912, Rusia deținea 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
suedez la Viena, și maiorul Conte de Frolich. În audiența la rege a fost prezentată scrisoarea de mulțumire din partea regelui Suediei și Norvegiei pentru primirea călduroasă făcută fiului său în România și pentru notificarea independenței României, la 15 mai 1879; trimișii suedezi au plecat la București 85. Reprezentarea diplomatică și consulară a României în Suedia și Norvegia a fost reglementată la 14 februarie 1879. Consulatul general de la Stockholm și cel de la Oslo au fost printre primele reprezentanțe consulare, aparținând categoriei a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și dorința de a continua orientarea pozitivă, cele două părți și-au acordat reciproc, pentru importurile produselor celuilalt stat, tratamentul națiunii celei mai favorizate. Documentul a fost semnat din partea română de Alexandru Beldiman, iar pentru Suedia de către Eric de Trolle, trimiși extraordinari și plenipotențiari al României și, respectiv, al Suediei la Berlin. Convențiile au fost în vigoare până în anul 1922. În cadrul contactelor oficiale româno-suedeze, prima vizită în România a fost aceea a regelui Oscar al II-lea, după recunoașterea independenței României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în perioada interbelică, contribuind la dezvoltarea relațiilor româno-venezuelene. Ministrul afacerilor externe al Venezuelei, Pedro Itriago Chacin, informa, la 14 iulie 1924, pe omologul său român, I. Gh. Duca, de inițiativa guvernului venezuelean de a acredita pe Simion Planas Suarez în calitate de trimis special al Venezuelei pe lângă guvernul român. Acesta, anunțându-și sosirea la București prin nota sa din 1 octombrie 1924, menționa că a fost însărcinat "cu agreabila misiune de a transmite poporului român și guvernului român simpatia și prietenia poporului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a decis să acrediteze la București un reprezentant în persoana lui Cesar Marmol Cuervo pentru a studia condițiile și perspectivele dezvoltării lor". La 7 mai 1931, guvernul român sublinia că acceptă cu plăcere misiunea venezueleană și va acorda toate facilitățile trimisului special. C. M. Cuervo a funcționat în România până la 22 iulie 1939, când a fost înlocuit de Bigott Tinoco Pedro. Legăturile economice și comerciale nu au înregistrat creșterea așteptată, din cauza distanței geografice, a dificultăților de navigație și transporturi între continente, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Petrescu. Între ele se află studii apărute în volumele editate de Asociația ambasadorilor și diplomaților de carieră, precum și volumul aflat în pregătire de apariție la Editura Junimea. Volumul amintit prezintă pe larg cunoașterea pe care a dobândit-o autorul, ca trimis al statului român, într-un mare număr de țări, situate pe toate cele cinci continente. În toate cazurile, autorul face ample incursiuni în istoria țărilor respective, precum și a dezvoltării lor contemporane. De aceea, privit m ansamblu, volumul Memoriile unui diplomat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]