1,332 matches
-
ci doar complexă, dramatică, inteligibilă. Era un sentiment aproape estetic... Era însă și o confirmare secretă a unor convingeri profunde. Or, aici se ascunde ceva ușor pervers, ceva ce nu își găsește locul într-o gîndire așezată : bucuria mea era triumfătoare, un fel de „le-am zis-o !”. Împărtășind viziunea autoarei, mă răzbunam parcă, prin delegație, împotriva tuturor acelora care nu înțeleg aceste lucruri, dărîmam prin ea temporalizările acreditate care ne fac vraiște istoria. Pe scurt, eram „deștept”, domnule ! Nu aș
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
adevărul acceptat de toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat! Acum, decizia îți aparține întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un ton triumfător, Luiza, nemaiașteptând vreo posibilă replică din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o caznă nenorocită! Cu sprijinul drogurilor, trebuie s-o scot eu la capăt cumva, și chiar îndrăznesc să fiu foarte încrezător în privința aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase deloc searbădă și efemeră, căci știa el foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
leul. Olimbiada o tratează ca pe o regină. Reușesc să-mi fac rost de câmp vizual. O ia pe gazdă de mână, se așază în genunchi, se apleacă mai mult, alege o piatră, o ridică spre ochii Ninetei și zice triumfătoare: "Ochi de tigru! Vindecă de toate, menține în formă, face minuni la pat, e miraculoasă. Pentru gazdă, gratis și cu dragoste!"... Nineta e emoționată. Și eu. Dacă face bine la pat, înseamnă că ochiul de tigru va repara și sofaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
are și talent de biolog... Intră domnișoara de chimie. Coafura de marchiz chiar o avantaja; pe bune. Eu chiar o stimam. Cu formula aceea complicată a apei, ca întrebare de baraj, am scăpat de multe ori de nota patru. Directorul, triumfător, îi arată partea din podoaba mea capilară care odihnea pe biroul său, ca trofeu. Ea nu schițează nimic. Directorul face alți pași. E marfă de marfă. Îl admir... Zi mă, așa, de curiozitate, ce înseamnă fată mare?... Eu, nimic. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aplecându-se s-o găsească, exclamă iritat: — Naiba să le ia! Naiba! Era un om extenuat, hărțuit de o personalitate care nu era a lui, de curiozități și pofte - un bărbat În pragul unei căderi nervoase. Domnișoara Warren Îl privi triumfătoare. Nu că l-ar fi urât, dar ura orice succes copleșitor, fie că era vorba de a vinde sute de mii de exemplare sau de a atinge patru sute de kilometri pe oră - tot ceea ce făcea din ea o jurnalistă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avea reportajul acestaDar se simți ciudat de lipsită de voință și indecisă, pentru că nu-i mai rămăsese nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din nou, chiar dacă m-aș apăra pe mine și pe ceilalți cu limba unui Înger. Fețe care Îi erau familiare priviră În sus la trecerea lui, dar nu reușiră să-l scoată din concentrare. Mi-e teamă, Își spuse el triumfător, mi-e teamă. 2. — Nu cumva sunteți Însuși Quin Savory? Întrebă Janet Pardoe. — Mă rog, spuse domnul Savory, eu nu cunosc altul. — Nora mare și veselă. — Hora, o corectă domnul Savory scurt. Hora mare și veselă. O prinse cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai certau lângă mașină și În aer se simțea un miros slab de băutură. — Ce naiba? spuse o voce. Nodul de oameni se desfăcu În două și domnișoara Warren Își făcu apariția, trecând printre ei. Fața Îi era roșie, inflamată și triumfătoare. O Înhăță pe Coral de braț: — Ce se Întâmplă? Nu, nu-mi spune acum! Ți-e rău. Te scot eu imediat din tărășenia asta. Soldații se plasaseră Între ea și mașină, iar ofițerul ieși din depozit și li se alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fac parte din echipă. Bine. Menții legătura cu persoana din fața dumitale. Eu sunt extrem de ocupată. La treabă! Fiecare în direcția sa.Campania electorală s-a consumat într-un timp și o atmosferă de neprevăzut. Finalul a fost, pentru doamna Rița, triumfător. N-a mai predat și nici n-a mai primit nimic. Totul a rămas, în colegiul său, ca înnainte. Doar, că, excesiv a mplificat. Toată lumea se bucura. Sigur, sponsorul, tremura, permanent, ca varga bătută de vânturi și de ploi. Însă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îndoială. Îl interesează doar un lucru: puterea. — Bine. Să profităm că yubani-i și selva sunt acum aliații lui. Vezi că vine încoace, zâmbește-i. Alocuțiunea și fotografiile s-au încheiat și candidatul opoziției se apropie zâmbind și cu un aer triumfător. Strânse cu căldură toate mâinile ce i se întinseseră și câteva în plus, pe care el avu grijă să le apuce fără să i se ceară. Jurnaliști, fotografi și cameramani îl urmau credincioși, pentru că făceau parte din suita lui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dintr-o dată întunecate și prăfuite, parcă din altă lume pierdută în îngheț și nepăsare... nu știe cum să plece mai repede de acolo... iar ea este satisfăcută de această situație, ba chiar arată un dispreț, o indiferență și o atitudine triumfătoare pe care el nu le înțelege - ea... cine e ea? Nimeni pentru el, așa pare a fi concluzia... e neașteptat, e de necrezut, de neînțeles... Iluzia realității înlocuită de o nouă iluzie, mult mai neplăcută... unde e iubirea? unde e
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de medicamente, o foarfecă, un pachet de țigări, un ceas de mînă, un perete plin de cărți, un televizor, o mașină de scris tip 1931, un costum de pe vremea cînd mai era instructor la Centrul de librării. Stăpîniți pămîntul! Sunetul triumfător al alămurilor, buchetele de flori, dragostea care a fost, ziua Victoriei! CÎnd venea de la servici se așeza la masă, sorbea din supă și citea ziarul. Pe urmă, la cafea, povestea Întîmplări pasionante despre șeful sectorului carte, pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
hotărîre. Dac-aș putea să-mi amintesc măcar de dumneata, de felul cum Îți vorbeam... A, nu! exclamă ea, și avea un fel de Înverșunare În glas, pe tonul unei declarații de război: Dragul meu! — Așa ne vorbeam! izbucni el, triumfător. Anna dădu din cap, fără să-l slăbească din ochi. — Draga mea... spuse el. Glasul ei, cînd deschise din nou gura, era uscat, ca un tablou vechi de pe care vopseaua conveniențelor Începea să se scorojească. — Mi-ai spus nu o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca să Înțeleg acest adevăr banal. Toți trăiau așa În jurul meu, mă mișcam Într-un mediu eliberat; dar nu simțeam nici o plăcere să provoc ori să seduc. Chiar și sexualitatea a sfârșit prin a mă dezgusta; nu le mai suportam surâsul triumfător În momentul În care Îmi scoteam rochia, aerul stupid În clipa când ejaculau, și mai ales bădărănia după ce actul era consumat. Erau jalnici, nevolnici și aroganți. Până la urmă, e dureros să fii considerată o vită interșanjabilă - chiar dacă eram socotită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a răspuns Gioconda, arătându-mă. — Ce? Unde? a gâfâit polițistul. — Undeva În zona bujiilor. Sau poate s-a pitit În filtrul de ulei, a răspuns, cu oarecare umor, Gioconda. Da? Și pe-asta cine-a pus-o aici? am Întrebat triumfător, ridicând șapca albastră, care stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți joc de mine? Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
penițelor, bîzîiala unei muște ce se muta pe bancă au devenit dramatice. Sîcîitoare, o întrebare sfredeli cugetul micului delincvent: „Oare e corect ce fac?” Și, ca într-un final de simfonie în care pîrîitul tubelor și zbierătul trompetelor se dezlănțuie triumfător, în personaj are loc o transformare. Roșu și transpirat, e se scoală trepidînd în picioare ca să predea profesorului coala albă. Recunoscînd că n-a învățat, mărturisește că a avut intenția să copieze. Față de colegi își luă atunci în mod solemn
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cu promptitudine, mama fetei mi-a adus la gazdă un pește. Atît de tare m-am fîstîcit încît n-am reușit s-o conving că nu primesc plocoane. Mi-a pus peștele pe masă și a plecat cu un aer triumfător. Îmi dădeam seama că, dacă asemenea moravuri ar fi lăsate în voie, ele mi-ar fi și mie de folos. Asta însă însemna să fiu la fel ca dînșii. Am dat peștele unui țigan, ceea ce se află de îndată. La
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
oamenilor muzica Înălțătoare și Îngrozitoare a pămîntului sălbatic - semn al victoriei și regăsirii -, intonînd o prevestire ciudată și amară de dragoste și moarte. Căci există viață pe tărîmul nopții. Un val Întunecat se unduiește În inimile oamenilor. Sălbatic, ciudat și triumfător, străbătînd pămîntul nesfîrșit cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți de veghe, iar cuvintele rostite de toate graiurile Întunecate și necunoscute sînt scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
hrănesc florile, n-o să-mi mai trebuiască flori! Vreau să mă bucur de ce-i al meu aici și acum! Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! răspunse italianul. — Exact cum Îi spuneam unui tip zilele trecute, Încheie discuția triumfător tînărul, nu se știe niciodată. Nu, domnule! Nu se știe niciodată ce te-așteaptă. Azi ești aici, iar mîine nu mai ești... ce dracu’! spuse el. Să profităm de toate! Toți căzură de acord că are dreptate și Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dacă ai să te Întorci la mine? Vino, sora mea, În ceasurile de veghe ale nopții, vino În miezul tainic și tăcut al Întunericului, vino așa cum ai venit mereu și adu-mi iarăși acea putere de neînvins, nădejdea veșnică, bucuria triumfătoare și Încrederea ce va zdrobi iarăși tăriile pămîntului. Vino, pășind peste cîmpiile nopții, prieten drag, vino pe armăsarii fratelui tău, Somnul, ca să ascultăm din nou tăcerea pămîntului și a Întunericului, să ascultăm cum bat inimile celor care dorm pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ridică impunător un deget. Iau catîrul și muncesc cu el la cîmp patru ore. E un catîr bun și harnic și-n timpul ăsta Își scoate de două ori banii. Bun! declară el din nou, se oprește și-l privește triumfător pe Joe, adversarul său, Înainte de a-și continua pledoaria. Foarte bine, foarte bine! spune Joe calm cu un aer resemnat. Am auzit. Aștept să spui mai departe. Deocamdată n-ai zis nimic, n-ai dovedit nimic. — Bun! continuă Jim rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
semn imprecis cu mîna spre răsărit, care are nevoie de un catîr bun, vede catîrul meu și vrea să-l cumpere! Aici Jim mai face o pauză, se Întoarce și privește către toți cei care-l ascultă cu un aer triumfător. — Am auzit. Zi mai departe! rostește Joc cu glasul calm și monoton. — CÎte parale-ți dă? Întreabă cineva. Nu, nu, nu, stai puțin! Ajungem și la asta, spune Jim făcînd un gest prin care cere să fie liniște. Omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
coșmar, decât de vis. Cred că mulți creatori de modă au luat legătura cu scenariștii filmelor SF și de groază, pentru a le realiza. Tot felul de chestii, puse, prinse sau eventual lipite pe coafurile doamnelor și deasupra tuturor, trona triumfător pălăria tip veioză cu abajur, a reginei Danemarcei, înaltă cât o veioză respectabilă de salon, de culoare turcoaz și având chiar cordonul de băgat în priză, să fie dotarea completă. Merită să remarc și transmisia inedită a postului românesc Antena
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Siegfried se înțepeni în măruntaiele Pepitei și-l buși sperma pe nas. Imediat după asta războinicul căzu în genunchi și-și dete duhul. Trupul gelatinos se scurse dintre buzele Pepitei ca o anacondă decapitată. La rândul ei, Pepita îl privi triumfătoare și-i întoarse spatele, după ce-i bolborosise în față: treaba ta! C VIII Apăsă butonul computerului și, până să se lumineze ecranul, căută la radio City FM. Camera se umplu de acordurile psihedelice ale celor de la Deep Purple, Sweet Child
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]