1,398 matches
-
nu reușesc să apreciez faptul că, aici, între Dumnezeu și credincioși, se interpune tehnologia. Nu mi se pare că, pentru a regăsi temeiurile valorilor creștine, e necesar să ne întoarcem în cavernele unde se refugiau, din pricina persecuțiilor, primii creștini, dar trufia de a discuta cu Dumnezeu prin megafon nu e o formă de progres, orice mi s-ar spune. Dacă modesta capelă pe care am văzut-o înainte aducea, într-o lume supercivilizată tehnic, ceva din nostalgia "bunului sălbatec", la "catedrala
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Casa mătușilor avea să devină și casa ei. Cum aveau s-o privească în ochi după acea observație deplasată a mătușii Magdalena, când toate mătușile, fiind de față, nu numai că tăcuseră mâlc, exprimându-și prin tăcere aprobarea lor, dar trufia lucise, iarăși în chip neplăcut, pe buza lor inferioară, în timp ce fețele împietrite nici măcar nu și le întorseseră una către cealaltă? La moartea tatălui lui Tiberiu, fata mătușii Rozalia, verișoara Dora, povestise, cu o pasiune total deplasată, pretinzând că avusese un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ar fi zburat? medita Alan. Să fie lansată, descătușată. Cum ar fi dacă săgeții care caută tendonul lui Ahile i s-ar cere să caute gaura mărginită de tendoane? Este important să înțelegeți în acest moment că Alan suferea de trufie, pur și simplu. Considerând că voyeurismul, cătușele, sodomia și alte perversiuni sexuale relativ inofensive nu erau nici mai mult, nici mai puțin decât o expresie a insensibilității la ironie din partea celor care le practicau, Alan își pierduse controlul. Propria sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aplaude răzleț, dând astfel tonul întregii săli, ce izbucni în răgete de bucurie. Frenezia dură minute în șir, fără să o poată opri cineva, în vreme ce individul pipernicit și ofticos ce îmi reținuse atenția de la bun început privea asistența cu o trufie de neînchipuit, frecându-și mâinile. Cât despre mine și Maro, trebuie să spun că râdeam în hohote, ținându-ne cu mâinile de burți. - Exact, punctă Euripide, pleoscăind. Mă bucur nespus că l-ați recunoscut pe distinsul și inegalabilul Bobby Giordano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să fie însoțit de rugăciune și milostenie. Când postim nu trebuie să ne lăudăm cu asta, să o spunem în gura mare, eventual la toată lumea. Căci binefacerile lui se vor împuțina astfel și riscăm să cădem în păcatul mândriei, al trufiei. Postul de miercuri e fixat întru amintirea vânzării Mântuitorului nostru Iisus Hrisots de către Iuda iar cel de vineri pentru rememorarea veșnică a Răstignirii Sale. Un preot din Iași spunea la predica de după slujbă “că cine nu postește miercurea este și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
că fusese nevoită să caute, în rătăcirile ei, protecția contelui Roland și a lui Sacripant. Ea și-a imputat deasemeni ca pe o slăbiciune până și dorința ce o avusese, la un momentdat ,de a se uni cu Rinaldo și trufia sa urcă atât de sus, încât ajunse la convingerea că nici un muritor nu era vrednic să aspire la mâna ei. Cuprinsă de milă la vedera tânărului rănit și mișcată până la lacrimi când a aflat prin ce împrejurări ajunsese în această
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Redeveniră mofluzi. Și își frânseră mâinile de ciudă. Spre marea lui satisfacție. Pe care le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o trufie fără margini. Se puse chiar să-i dădăcească aidoma unui atotcunoscător pe niște învățăcei cu caș la gură. Nu mai constituia o anchetă. Se transformă într-o dispută. În care el era protagonistul. Le dădea lecții. Își bătea joc de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
istoriei (1930), a promovat, schimbat, transformat, împărțit, natjocorit și suspendat dictatorial partidele existente după ce făcuse și experiența unui partid personal cu un patriarh culpabil moral și ceva mai înainte cu un savant istoric egolatru, ahtiat de reclama celebrității, plin de trufia care de atâtea ori i-a întunecat mintea colosală, curbându-i verticalitatea, încât regele sforar, arghirofil și versat, din fragedă tinerețe, în ale trădării mișmașuri, a putut lichida viața politică și declara neagra dictatură care i-a facilitat lungul șir
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
medievale există în literatura lui Dimitrie Cantemir și a lui Ion Budai-Deleanu. Unul dintre sistemele de reprezentare a viciilor sau păcatelor majore a fost cel al arborelui răului. La baza acestei reprezentări stă ideea că toate viciile se nasc din trufie și se despart dintr-un trunchi comun în ramuri cu frunze și fructe rele, pe care artistul le face înclinate în jos, în timp ce, în arborele binelui, acestea au tendința de a se ridica. Această temă iconografică s-a diversificat în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
un trunchi comun în ramuri cu frunze și fructe rele, pe care artistul le face înclinate în jos, în timp ce, în arborele binelui, acestea au tendința de a se ridica. Această temă iconografică s-a diversificat în mai multe variante. Uneori trufia se află la rădăcina arborelui, iar în vârf stăpânește Cel Rău; alteori, ramurile au terminații cu capete de dragon din care iese câte un personaj reprezentând un viciu. Un alt sistem iconografic medieval a asociat animalele cu diverse păcate: astfel
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
înghețată de ianuarie, cu nori albi diafani, cu muntele Soracte acoperit de zăpadă -, durerea neputincioasă provocată de moartea prietenului nevinovat se transformă în alarmă. Un senator strigase în Curie: „Tatius Sabinus și-a pregătit conspirația fiindcă a fost inspirat de trufia Agrippinei și de violența fiului ei, Nero. Suntem la un pas de războiul civil“. Îngrozitoarea acuzație se răspândi în tot orașul. Înainte de sfârșitul acelei scurte zile de iarnă, au înțeles că erau pierduți. Fără nici o explicație, Agrippina îl trimise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Zamolxe Lupeni, 26 octombrie 2012 Opozabil "erga omnes" din fâșii colorate de hârtie rămase pe fund de fioc colbuit printre amintiri "să țesem frumos" ceea ce a mai rămas din destrămarea uitării călătoriți prea grăbit din copilărie ne înveșmântăm în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre abis mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
veche și roasă, apoi păru că vorbește despre altceva. - Marea, trebuie s-o iubești, dar mai trebuie și să păstrezi distanța, nu trebuie să te crezi mai puternic decît ea. Pasiunea prea puternică te Împiedică să fii umil, or păcatul trufiei, marea nu știe să-l ierte. Așa e ea... Se ridică brusc, Îi dădu liniștit o sărutare sonoră și două pălmuțe pe spate. - Dacă n-a avut loc căsătoria voastră, e poate semnul că omul ăsta nu ți-era sortit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui. Și lui Gwenaëlle, Philippe, Ronan... În picioare Într-un colț, Marie Îi observa pe Gwen și pe bătrînul castelan care se Încrucișau fără să-și arunce nici măcar o privire. Același sînge curgea prin venele lor. Aceeași carne, chinuită de trufie, cimentată de ură. Ce păcat. Nu era singura care trăgea cu coada ochiului la Gwen. Deși clipa Îndemna la reculegere, numeroși fură cei care pîndiră reacția amantei lui Loïc, dar se obosiră de pomană. Susținută de Philippe, a cărui fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cumplit, Arthus Îl adora pe fiul lui mai mare. Erwan l-a acuzat de trădare față de mama sa, de cruzime și de iresponsabilitate față de Yvonne, l-a făcut laș și mincinos. Să-și vadă fiul disprețuindu-l era ceva ce trufia lui Arthus de Kersaint nu putea suporta. Tăcu o clipă. Marie se aplecă spre ea și, cu blîndețe, o Încurajă să meargă mai departe. Jeanne Își contemplă fata cu o expresie Îndepărtată, apoi dădu din cap. - Erwan cerea ca Arthus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sîntem monștrii din Lands’en. Avuseseră același gînd, În aceeași clipă, ea fu cea care-i dădu glas Într-un suflu abia auzit. - Cu toate astea, te-am iubit... Dar nici unul, nici celălalt nu crezuseră În acea dragoste. Prea multă trufie fusese la mijloc. Pentru Arthus, frumoasa furnizoare de pîine care-l subjugase nu umbla decît după averea lui, după titlul lui, iar sarcina ei nu putea fi decît o capcană sordidă. Yvonne, la rîndul ei, se detesta că fusese nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nici tu nu crezi ce spui. - Am treabă. Și se urcă În mașina de teren. În clipa În care demara, Marie deschise portiera și urcă dintr-un salt. El Îi aruncă o privire furioasă pe care ea o ignoră cu trufie. Vehiculul țîșni la drum. Rulară cîteva minute Într-o tăcere grea s-o tai cu cuțitul. Insuportabilă. El a fost primul căruia Îi cedară nervii. - Presupun că te vei mărita cu eroul zilei, zise el accentuînd voit ultimele cuvinte. Coti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grabă, după ce Îl salutase pe Dante cu un semn scurt din cap. În preajmă, vociferările și zgomotele străzii Își recăpătaseră intensitatea, dar poetul nu auzea nimic. Se tot găndea la cuvintele lui Augustino, la aluziile lui obscure, la acuzația de trufie pe care o Îndreptase Împotriva mortului. La urma urmei, știa prea puține despre Ambrogio, În afară de faptul că fusese un mare artist. Cine Îl putea cunoaște mai bine decât un tovarăș de breaslă? Figura Înaltă, cu trăsături cabaline a lui Iacopo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aplauze Îi Însoți replica. Se părea că tocmai teza lui convinsese micul auditoriu. Magistrul făcu și el un semn de aplauze laudative, ca și când ar fi dorit să Își manifeste aprecierea, fără Însă a răsădi În elevii săi sămânța primejdioasă a trufiei. Studenții Își luau rămas bun, după ce adresaseră ceremonioase formule de salut la adresa magistrului. Abia atunci Cecco d’Ascoli păru să observe prezența lui Dante, care rămăsese lângă ușă. Coborî grabnic de pe estrada pe care era ridicată catedra, deschizându-și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceva important, domnu' Precup? Important? Precup Își privi mustrător musafirul peste ochelarii aburiți, căzuți pe vârful nasului. Vital, domnu' Gheretă! Vei vedea Îndată. Gheretă se aplecă cu sfioșenie asupra carnețelului cam slinos pe care Dionisie Precup Îl Împinse nu fără trufie spre capătul opus al mesei, dar nu zări altceva decât cifre pe două coloane Într-o aliniere severă, dincolo de care nu putea domni decât hazardul sau o logică obscură. Cifrele de la bază le Însumau pe cele de sus și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încă nedumerit În fața acestei contradicții cu care călătoreau de două ore. Parcă am face revelionul la același cazan, șuieră bărbatul de lângă geam, privind cu dispreț viermuiala din jur. Oameni sunt și ei, interveni din nou doamna În vârstă, nemulțumită de trufia domnului de lângă geam. Antipatic de la Început. Vor să ajungă și ei undeva. La părinți, la rude, la prieteni... Sunt atâtea posibilități... Și dumneavoastră doriți același lucru. Domnul de lângă geam deschise din nou Magazinul și se cufundă Într-o lectură ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
îți cer să sacrifici vanitățile mărunte, că trebuie să te prefaci din când în când respectuos pentru a ajunge să nu mai respecți pe nimeni și să te prefaci din când în când modest pentru a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întâmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doi. Oare cât ne-a mai rămas de mers, Auta? Dar sclavul nu-l auzi. Altădată Iahuben s-ar fi mâniat. Acum, nu era în stare. Arșița seacă îl muiase de tot și își dădea seama că nu poate fi trufie muțenia și lipsa de luare aminte a acestui sclav care mereu părea a se gândi la ceva. Totuși, Iahuben mai întrebă o dată. Atunci sclavul murmură: - Cine știe ce poate fi. Soldatul tresări: - Cum ai spus? - Steaua aceea. Și Auta iarăși tăcu. Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-ar fi prefăcut numaidecât în mânie și mânia în omor. Cine erau acești străini? Așadar mai avea o dovadă că zeii erau născociri omenești, căci erau închipuiți ca niște ființe certărețe și pizmașe, clocotind întruna de mânie și de trufii. Îl trezi din gânduri o întrebare a cîrmaciului: - Îți pare rău că nu ne-am bătut?... Spune-ne încotro e muntele. Auta îl privi încurcat. - De aici nu știu cum să-ți arăt. Dacă ar fi noapte, aș ști după stele. Și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trebuia să fie pentru ea totul. Știind ce pedeapsă i-ar fi așteptat pe amândoi, și-a ascuns dragostea care poate de aceea a crescut nestăvilită. Iar aici, în luntrea cerească, între înțelepții oameni ai altei lumi, a înțeles că trufia și ura tatălui ei și cruzimea fratelui ei i-au retezat drumul spre singurul dor adevărat și au nimicit cea mai frumoasă țară a lumii cu tot cu oamenii ei. Din clipa aceea moartea acestui tată i s-a părut firească, iar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]