9,257 matches
-
ochi apoși și confuzi. “Și totuși - își spuse ea privind mai atentă bătrâna - undeva, în ochii aceia, sau dincolo de ei, mai licărește chiar și așa, amputată, o conștiință... sau, mai degrabă, ceea ce a mai rămas din ea”. Și imaginea unui trunchi de copac fără ramuri și doar cu câteva resturi de rădăcini, aruncat de o viitură pe un mal pustiu, îi apăru Arinei în minte. “Când ți se taie contactul cu ceea ce știai, cu ceea ce erai și te pierzi în spațiu
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
a lui Mitra la 274 să fi constituit o încercare neizbutită de a înlocui sărbătoarea creștină, mai veche. Despre termenul Crăciun - origine, etimologie Termenul Crăciun a primit mai multe explicații etimologice, fiind dedus fie de la un cuvânt autohton, ce numea trunchiul de brad ars pe vatră în cea mai lungă noapte a anului sau în cea de 24 spre 25 decembrie, pentru a rechema puterea soarelui, un ritual practicat de numeroase populații indoeuropene, fie, în exegeza recentă, raportat la un latinesc
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
mână cu degete. Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți. / El a întins spre mine o ramură ca un braț. / Eu am întins spre el brațul ca o ramură. / El și-a înclinat spre mine trunchiul / ca un măr. Eu mi-am înclinat spre el umărul / ca un trunchi noduros. Auzeam cum se- ntețește seva lui bătând / ca sângele. / Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva. / Eu am trecut prin el. / El a trecut
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
cu dinți. / El a întins spre mine o ramură ca un braț. / Eu am întins spre el brațul ca o ramură. / El și-a înclinat spre mine trunchiul / ca un măr. Eu mi-am înclinat spre el umărul / ca un trunchi noduros. Auzeam cum se- ntețește seva lui bătând / ca sângele. / Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva. / Eu am trecut prin el. / El a trecut prin mine. / Eu am rămas un pom singur. / El / un om singur. («Necuvintele
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
pe care numai oamenii bătrâni pot să le știe. Învățase regulile vieții, știa să tămăduiască nu doar trupul ce și sufletul oamenilor. Bunica mea Eva știa că în locul unde cad lacrimile cresc flori, știa că doar rădăcinile adânci fac ca trunchiul să rămână verde, știa că frunzișurile sunt podoabe trecătoare și a fi om nu înseamnă doar a purta un cap pe umeri. Bunica mea nu știa să rădă. Și-a îngropat și râsul și sufletul o dată cu plecarea primului fiu. Doar
BUNICA MEA EVA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364723_a_366052]
-
nu uiți de carceră, dragul meu! Și-ai râs apoi iar.. învârtindu-te parcă doreai să te acoperi cu frunze.. tot luai de jos și aruncai pe noi, căci te urmăm.. apoi, iar fuguța și te-ai ascuns după un trunchi, dar știind că te-am văzut.. ușor cu spatele lipită de copac ai ieșit cu o privire încântătoarea în care se citea profunzimea, siguranță, drăgălășenia, ba puterea delicateței de o covârșitoare power flower..! Doamne, delicatețea ta îmi dă tărie și
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
îndrăgostit pur și simplu de această brunețică frumoasă, cu un corp așa de subțire de îți este frică să nu i se frângă când o strângi în brațe? O luă în brațe, o ridică pe sus și o așeză pe trunchiul de copac. Andrada cu mâinele de după gâtul lui Cristian a pus stăpânire pe gura lui însetată de dragoste. Era vulcanică așa cum nu a fost în nicio întâlnire. Era dornică de dragoste, voia să simtă plăcerea ce ți-o dă acest
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
dreaptă (lui Aiko i se părea că vede în depărtare ceva asemănător cu linia orizontului), și pe marginea căreia se aflau mulți arbori ce se învârteau în jurul propriilor axe, precum niște instalații dintr-un atelier mecanic. Cu crengile mari și trunchiurile groase rotindu-se, ofereau un spectacol inedit. Apoi fetița și-a adus aminte de cuvintele zeității, cum că trebuie să se întoarcă în casă, și, promițându-și să revină în acel ținut fermecat, vrăjit, cât mai repede cu putință, a
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-a plecat sufletul prin ceața pădurii să-și caute dorul pierdut în inima muntelui. Îi spusese mierla că-l zărise doinind despuiat și nătâng, pe trunchi de salcâm, la umbră de brad, fără omul drag. Pe-acolo pe unde cărarea e-n cruce, nu știa, bietul dor, încotro s-apuce. Pe-albastru de clipă nu-i era frig, nici măcar frică; Pe căruntă zare n-ar fi
PRIMĂVARA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350326_a_351655]
-
vulnerabilă. Neprotejată aici în acest cadru natural deosebit de frumos. Nu sunt o insensibilă ca tine la ce-i frumos. Eu văd întregul, nu doar o parte din el. Între timp au ajuns în poieniță unde s-au așezat pe un trunchi de copac doborât de vreme la pământ. Când spiritele s-au mai liniștit, Cristian începu să recite o poezie plină de pasiune, schimbând cateva versuri ca să o adapteze la momentul plimbării lor în mijlocul naturii, surprinzând-o pe Andrada prin frumusețea
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
lui dibace, au început căutările prin intimitatea partenerei sale. Andrada cu privirile pierdute, nu mai putea să reacționeze la acest val de căldură ce-i cuprinse nu numai corpul ci și gândirea. Dacă nu se aflau rezemați doar de un trunchi de copac într-un luminiș de pădure, Cristian putea să-și ducă la îndeplinire pariul fără nicio greutate. Doar o singura clipă de răgaz în timpul atacului direct al tânărului asupra slabei redute, a fost suficient ca fata să-și revină
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
din nou se va apropia în mod șiret Ca un crocodil prin apele tulburi Ale imaginilor mele Până într-un moment al adevărului rostit TERAPIE CU CIOCĂNITOARE Era un vis cu mai multe ciocănitoare Care ciocăneau tac tac tac Prin trunchiurile aerului rarefiat Una făcea ce făcea și mă ciocănea în frunte Tac tac tac prietenește Este ora să bei o tabletă de Histazol Tac tac tac în creier și peste copac În pământ străin IEȘIREA PATRIEI DIN VISE Mai înainte
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
Nea Gheorghe zicea că le face un bine că să nu se turlăcească prea din cale afară. În fața casei lui nea Gheorghe era un puț cu cumpănă cu o ciutură de lemn și un jgheab lung de lemn, dintr-un trunchi de copac, plin totdeauna cu apă de unde-și adăpau țăranii boii sau caii. Altă dată, când era nea Gheorghe în toane bune mi-a spus fălos: - Bă, puțul ăla de peste drum m-a făcut pe mine om, așa se fac
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
până la peretele translucid. După primele zile, observase că zona-tampon dintre casă și cenușa de dincolo se micșora încet, dar vizibil. Și ea sesiză din camera proprie cum, cu încetinitorul, grădina dispărea, lăsând în urmă cioturi de tufe de trandafiri sau trunchiul scorojit al teiului de care, cândva, era atât de mândră. Când fu martoră la scena în care, din neatenție, pisica ei iubită țâșnise prin peretele translucid și ajunsese dincolo o mână de cenușă, urlă neomenesc și fugi spre camera lui
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
înaintașii, să nu distrugă nimic din vestigiile istoriei îndepărtate sau recente și să ofere urmașilor ROTUNDUL iubirii lor de țară. Rotund ce nu poate fi știrbit în nici un chip. Istoria Ardealului este oglinda vie a trecutului glorios sau înnegurat al trunchiului țării care nu se vrea ciuntit. Peste ea nu trebuie să se aștearnă colbul, fiindcă cei 11.000 de morți ai Oarbei de Mureș strigă. Strigă și pietrele, și vaietele lor se înalță-n văzduh. Poezia lui Mircea Istrate Dorin
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
toată pădurea, așa încât trebuia să răcnești de-a binelea dacă aveai ceva de spus. Nimeni nu avea nimic de spus! Timpul se scurgea și nu ne înduram nici unul să propunem plecarea. Stăteam umăr lângă umăr pe banca îngustă tăiată lângă trunchiul unui copac imens, priveam dansul apei și mâncam din sandvișurile înghesuite în rucsaci. Simona îmi spusese la un moment dat, la cabana Fântânele ceva de genul “Pe munte toți suntem prieteni, indiferent dacă ne cunoaștem sau nu!” Mă lovi înțelesul
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
a cascadei Duruitoarea. Mara își strecurase palma într-a mea și își rezemase umărul de pieptul meu. În alte condiții aș fi strigat de să răsune pădurea “ Da!!!”. Acum, mi-am lipit doar buzele de părul ei semănând izbitor cu trunchiurile copacilor, am privit în ochii ei de culoarea frunzelor, am îmbrățișat trupul ei asemănător unei sălcii în bătaia vântului, înțelegând că eu fusesem vânatul. Referință Bibliografică: EXPERIMENT DE BURLAC / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
nu mai fusese vândută, doamna era fata celor care cumpăraseră casa de la bunici. De altfel în '89 era trecută pe lista de demolări, încă un an și dispărea. Ne-am plimbat încet prin curte. - Uite, acolo era nucul ăla cu trunchiul în curtea vecinilor, subiect de veșnic scandal. Ne umbrea toată curtea, toamna ne umplea cu frunze și coji dar vecinul susținea că n-avem voie să culegem nuci. - Nici cireșul nu mai e. Iar în fundul curții erau niște corcoduși. Știi
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
public angajamentul că nu-i va lovi cu o palmă pe copiii ei, deși ea fusese bătută cu parul, în capul ei se spărseseră sticle, avusese mâna ruptă din cauza violențelor. - Puteam să mă aștept că așchia nu sare departe de trunchi, Ioana! Și mama ta te-a născut la 16 ani. Ai grijă ce faci! Să nu faci vreo prostie! Ce este greșit să-ți dorești o familie? Ce prostii să fac? Voi face curățenie în casă, voi spăla copiii, voi
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
din nou se va apropia în mod șiret Ca un crocodil prin apele tulburi Ale imaginilor mele Până într-un moment al adevărului rostit TERAPIE CU CIOCĂNITOARE Era un vis cu mai multe ciocănitoare Care ciocăneau tac tac tac Prin trunchiurile aerului rarefiat Una făcea ce făcea și mă ciocănea în frunte Tac tac tac prietenește Este ora să bei o tabletă de Histazol Tac tac tac în creier și peste copac În pământ străin IEȘIREA PATRIEI DIN VISE Mai înainte
POEZIE ALBANEZĂ MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349307_a_350636]
-
IUBIRII Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1270 din 23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Este o seară înstelată de primăvară. Cișmigiul plutește în parfumul inefabil al florilor, iar razele de la neoane cad palide pe aleile curate sau pe trunchiurile copacilor ce aruncă în dosuri umbre confuze. Predomină o atmosferă feerică. Perechi, perechi de tineri se perindă pe alei, încet, în ritmul șoaptelor de iubire. Din dosul umbrelor, alți îndrăgostiți îmbrățișați fac corp comun cu întunericul. Se descifrează semntimente în
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
vulnerabilă. Neprotejată aici în acest cadru natural deosebit de frumos. Nu sunt o insensibilă ca tine la ce-i frumos. Eu văd întregul, nu doar o parte din el. Între timp au ajuns în poieniță unde s-au așezat pe un trunchi de copac doborât de vreme la pământ. Când spiritele s-au mai liniștit, Cristian începu să recite o poezie plină de pasiune, schimbând cateva versuri ca să o adapteze la momentul plimbării lor în mijlocul naturii, surprinzând-o pe Andrada prin frumusețea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
lui dibace, au început căutările prin intimitatea partenerei sale. Andrada cu privirile pierdute, nu mai putea să reacționeze la acest val de căldură ce-i cuprinse nu numai corpul ci și gândirea. Dacă nu se aflau rezemați doar de un trunchi de copac într-un luminiș de pădure, Cristian putea să-și ducă la îndeplinire pariul fără nicio greutate. Doar o singura clipă de răgaz în timpul atacului direct al tânărului asupra slabei redute, a fost suficient ca fata să-și revină
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
care nimereau în cadru, deoarece spațiul unde „Călăuza” arunca piulițele trebuia să fie verde; dacă un copac avea zece crengi, atunci Tarkovski le verifica pe fiecare-n parte cum arată-n cadru - poate că trebuie tăiată sau lungită, sau poate trunchiul copacului ar trebui uns cu funingine pentru un negru mai intens - astfel încât, toate erau aduse la starea necesară pe care și-o dorea. „El nu suporta niciun element întâmplător nimerit în cadru”, relatează M. Ciugunova. Tot ea ne spune: „Cât
CĂLĂUZA: COLOANA SONORĂ, COORDONATE ALE TIMPULUI, SPAŢIULUI ŞI LOCULUI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349387_a_350716]
-
îi mulțumesc frumos pentru colaborare și dintr-o smucitură îi sucesc gâtul și pe-aci ți-e drumul! Între timp va răsări luna și vom ajunge cu ușurință pe colină, la fete. Se strecurară tiptil până la pridvor și urcară pe trunchiul de stejar care ținea loc de treaptă la scară. Se apropiară de ușă, dar deodată pe perete zăriră două umbre mai negre ca negura nopții care se clatinau ca în adierea vântului. Se opriră surprinși. - John, ce-o fi astea
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]