1,333 matches
-
sună-n geam frunze de metal, Vis. Nocturnă Uitarea venea... a venit. O lacrimă cade jos, totul tace, Lampa obosită a clipit, Orice obiect atins șoptește : lasă-mă-n pace... De-acum... Auzi, ploaia plânge pe drum Pe un adânc tumult, Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult... Adorm... ascult... Afară, la fereastră, toamna a spus : - Of !... Cu voi(1930) Cu voi... Mai bine singuratec și uitat, Pierdut să te retragi nepăsător. În țara asta plină de humor
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
legată cu o frânghie și pe care o ține cel de pe pluta din spate Și când au ajuns ei la gura nișei, n-au putut descoperi nimic, fiindcă Apa era aproape până în tavan, sus, iar pe galerie, se auzea un tumult și o tălăzuire ca un horcăit de pocitanie uriașă, ori de altă bazaconie și alta nu Atunci Manuil Fragă, tot năind înapoi pe plută și contând pe neștiința noastră, ne-a servit o informație, mai întremătoare decât o bărdacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
templului patriei. În veșminte albe, cu binemirositoare cădelnițe în mâini, ieșiră în întâmpinare demnitarii Cetății de pământ, împreună cu Regina furnicilor, care, spre surprinderea greierilor veniți de departe, nu arbora purpura și mătasea, ci doar borangicul cinstitelor meserii și colierul iscusințelor. Tumultul insolit, mișcările agere ale pictorilor oficiali întinzând culorile pe pânze cetluite pe cadre de frunze de aur, repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai când Greierele-dregător începu să-și declame discursul glorificator. Cuvântul său, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Elena Marin Alexe Candela încă mai pâlpâie și îndeamnă la ruga de seară. Ochii obosiți trag storurile, chemând liniștea în sălașul adânc, al inimii prinse de tumult. Clocotul se aude până departe, la al treilea cer. Îngerii amuțesc, consternați de tristețea care urcă în valuri, treaptă cu treaptă, implorând bucuria. Tăcerea strigă. Cerul uimit îngenunchează și el în solemnă așteptare. Încetul cu încetul, zbuciumul se stinge, ochii
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]
-
înaltă profunzime sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor.” Portretizării Baboiene i-ași mai adăuga o mărturisire personală: am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea în secolul XX: înălțarea fascismului și bolșevismului cu cruzimile lor - strivirea personalității umane și înzăgăzuirea ei în tiparele ideologice ale asupritorilor, cât și prăbușirea totalitarismului și revenirea la „drepturile omului”. Luat de curentul care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
făcea semn de pe taburetul lui înalt. S-au așezat alături de el, Tarrou împingând liniștit un vecin zgomotos. Alcoolul nu vă sperie? \ Nu, spune Tarrou, dimpotrivă. RIEUX ASPIRĂ MIROSUL DE IERBURI AMARE DIN PAHARUL SĂU. ERA GREU DE VORBIT ÎN ACEST TUMULT, DAR RAMBERT PĂREA OCUPAT MAI ALES SĂ BEA. DOCTORUL NU PUTEA ÎNCĂ SĂ JUDECE DACĂ ERA BEAT. LA UNA DINTRE CELE DOUĂ MESE CARE OCUPAU RESTUL LOCALULUI STRÂMT ÎN CARE SE AFLAU, UN OFIȚER DE MARINĂ ȚINÂND ÎN STÂNGA ȘI ÎN DREAPTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
copilul se zbătea din toate puterile. Rieux, care din timp în timp îi lua pulsul, fără necesitate de altfel și mai degrabă ca să iasă din nemișcarea neputincioasă în care se afla, simțea, închizând ochii, cum agitația aceasta se amesteca cu tumultul propriului său sânge. El se confunda atunci cu copilul condamnat la supliciu și încerca să-l susțină cu toată puterea sa încă nealterată. Dar, un minut reunite, pulsațiile inimilor lor se dezacordau iarăși, copilul îi scăpa și efortul lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a urmat a arătat limpede că această incertitudine era lipsită de importanță. Febra urca. Tușea devenise din ce în ce mai răgușită și îl tortură pe bolnav toată ziua. Seara, în sfârșit, părintele a expectorat această vată care îl sufoca. Era roșie. În plin tumult al febrei, Paneloux își păstrase privirea indiferentă și, a doua zi dimineață, când a fost găsit mort, pe jumătate răsturnat din pat, privirea lui nu exprima nimic. Se scrisese pe ușa lui: "Caz îndoielnic". Sărbătoarea tuturor Sfinților din anul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
LUMINAT DE O LAMPĂ DE PAT. MAMA LUI TRICOTA, RIDICÂND DIN CÂND ÎN CÂND CAPUL CA SĂ SE UITE LA BOLNAV. DOCTORUL FĂCUSE ACUM TOT CEEA CE ERA DE FĂCUT. DUPĂ PLOAIE, TĂCEREA S-A MATERIALIZAT PARCĂ ÎN ODAIE, PLINĂ DOAR DE TUMULTUL FĂRĂ GLAS AL UNUI RĂZBOI INVIZIBIL. CRISPAT DE NESOMN, DOCTORUL ÎȘI ÎNCHIPUIA CĂ AUDE, LA MARGINEA TĂCERII, ȘUIERATUL UȘOR ȘI REGULAT CARE ÎL ÎNSOȚISE ÎN TIMPUL ÎNTREGII EPIDEMII. I-A FĂCUT MAMEI LUI UN SEMN CA S-O DETERMINE SĂ SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spună celei care îl însoțea: În acest loc, în acea vreme mi-a fost dor de tine, și tu nu erai aici". Acești turiști ai pasiunii se puteau atunci recunoaște : ei formau mici insule de șoapte și de destăinuiri în mijlocul tumultului prin care mergeau. Mai mult decât orchestrele de la răscruci, ei erau cei care anunțau adevărata eliberare. Căci aceste perechi în culmea fericirii, înlănțuite strâns și zgârcite la vorbă, afirmau, în mijlocul tumultului, cu tot triumful și nedreptatea fericirii, că ciuma s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
formau mici insule de șoapte și de destăinuiri în mijlocul tumultului prin care mergeau. Mai mult decât orchestrele de la răscruci, ei erau cei care anunțau adevărata eliberare. Căci aceste perechi în culmea fericirii, înlănțuite strâns și zgârcite la vorbă, afirmau, în mijlocul tumultului, cu tot triumful și nedreptatea fericirii, că ciuma s-a terminat și că teroarea își trăise traiul. Ei negau liniștiți, împotriva oricărei evidențe, că am fi cunoscut vreodată această lume smintită în care uciderea unui om era la fel de cotidiană ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
muzică răzbătând din centrul orașului. La un moment dat, dintr-unul din imobilele din fața casei au răsunat două focuri de revolver și din oblonul scos din țâțâni au sărit așchii. Apoi a fost din nou tăcere. De departe, și după tumultul zilei, asta i se părea lui Rieux cam ireal. ― E fereastra lui Cottard, a spus deodată Grand, foarte neliniștit. Dar Cottard a dispărut totuși. ― De ce se trage ? l-a întrebat Rieux pe agent. ― Ca să-l amăgească pe cel din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
buiandrug se citește: Vivons en paix Pierre Ezpellet et Jeanne Iribar ne. Cons. Annee 8e 1800 Și-ar cugeta la viața în pace - să trăim în pace! - a lui Pedro Ezpeleta și-a Juanei Iribarne în vreme ce Napoleon umplea lumea cu tumultul istoriei sale. Apoi, Jugo de la Raza al meu, dornic să-și adape ochii cu verdele munților patriei sale, ar merge până la podul Arnegui, la frontiera dintre Franța și Spania. Pe-acolo, pe podul acela total neînsemnat și sărăcăcios, a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prevedere... Vă veți aduce aminte de cuvintele mele atunci când acești necredincioși Îi vor fi doborât pe apropiații sultanului, ca și pe mai marii statului, atunci când tobele lor vor răsuna pretutindeni și când planurile le vor fi date În vileag. În mijlocul tumultului care se va isca, fie ca sultanul să știe că tot ce am zis e adevărat. Să dea Preaînaltul ca stăpânul nostru și imperiul să fie apărați de o soartă rea!” În ziua În care un mesager sosește din partea sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
hai să părăsim cât mai curând această cetate! — Și unde să mergem? Vom apuca pe calea pe care o dorești, te voi urma pretutindeni, ca un Învățăcel, iar sabia mea te va apăra. Ne vom Întoarce când se va stinge tumultul. În vreme ce ofițerul pregătește caii, Omar Își strânge În grabă manuscrisul, trusa de scris, plosca și o pungă plină cu aur. Traversează, dintr-o parte În alta, oaza Isfahanului, până În mahalaua Marbin, situată la apus, fără ca soldații, numeroși, totuși, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mele de străin care făcuse călătoria de la Paris la Istambul, șaptezeci de ore cu trenul de-a lungul a trei imperii, ca să mă interesez de soarta unui manuscris, a unei străvechi cărți de poezie, neînsemnată fărâmă de hârtie În Orientul tumulturilor. Mă primi un servitor. O temenea otomană, două cuvinte de Întâmpinare În franceză, dar nici cea mai mică speranță. Aici toată lumea venea din același motiv, să-l Întâlnească pe Maestru, să-l asculte pe Maestru, să-l iscodească pe Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gândească să se dezbrace. Nimeni nu m-ar mai dori! După ce am așezat Manuscrisul În sipețel, am depus o sărutare pe buzele iubitei mele, apoi, printr-un coridor și două uși tainice, am alergat să mă azvârl din nou În tumultul orașului asediat. XLI Dintre toți cei care au murit În acele luni de suferințe, de ce am ales să-l evoc tocmai pe Baskerville? Fiindcă mi-era prieten și compatriot? Neîndoios. Și fiindcă n-avea altă ambiție decât aceea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și citate pentru o lucrare de nimeni cerută, nici așteptată, nici dorită. Îl durea capul. Nu, azi nu putea lucra. Primăvara să fie de vină... tulburarea, migrenele... o întâlnire întârziată, pentru care captivii îndelung dresați, iată, nu se dovedesc apți... Tumultul acesta zăpăcitor, un miraj în care nu puteai avea încredere. Domnul Gafton își duse, fără să vrea, mâna la frunte, să-și șteargă sudoarea. Un vârtej, da, da! Se aplecă peste caietul deschis, decis să scrie. „Etica și echitatea trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vrednică de veșnicie Lacrimile grele, plumb topit, Plâng pentru ce a fost să fie. Plâng pentru ce a fost să fie. (Din „Reverii în amurg”) MĂ PRIND ÎN JOC Mă prin în joc, în brațe iar cu tine Să simt tumultul dragostei ce vine În zori de zi, la ceasul de trezire Să mă vezi iar în hainele de mire 68 S‐adorm apoi în fân cosit aseară Lăute‐ n somn, și‐n vis tu diafană Petale roz să ningă pe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
veni, vei mai veni în hora care nu se rupe. Va fi o zi, numai o zi când apa se va zbate‐n cupe. Voi scrie mult, vei scrie mult într‐ un album din altă vreme. Voi risipi dor și tumult în una mie de poeme. Nu mă‐ ntristez, nu te‐ntrista de clipa rece‐ a despărțirii. Am fost al tău, ai fost a mea și ne‐ am jucat mereu de‐a mirii. O lună tu, o lună eu... Ce cuiburi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
O, vis deșert! Sub lespezile‐aceste Se află doar ciolane și țărână. De ce să m‐ amăgesc cu o poveste Dintr‐ o credință stoarsă și bătrână? 283 Ciudată temniță, rămâi cu bine! Senin la cuget, pregătit demult, Aștept în pace marele tumult, și răzvrătirea morților din mine. (Din volumul Vis și căutare, Editura „Cartea Româneascăʺ) Ecaterina Pitiș PITIȘ Ecaterina, n. 1 dec. 1882, Brașov ‐ m. 14 ian. 1963, Brașov. Poetă. Fiica avocatului Nicolae Pitiș și a Reveicăi (n. Din). Participantă activă la
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lujer de floare uscat se înclină Și-mi caută urma, dar eu, parcă nu-s... Și nu-s nici a florii petale, de mult, Stau triste rondouri pe-alei asfaltate, Octombrie trece-n culori estompate Ecou prelungit din al verii tumult... Sunt singur pe lume și caut o floare Prin pata luminii din octombrie dus, Ce-n mine încet se usucă și moare, Ecoul mă strigă, dar eu...parcă nu-s...
BACOVIAN? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83750_a_85075]
-
la vreme, Atunci când purul său fior E plin de diademe. 24 iulie 2004 IERTAȚI-MĂ! Am strâns și bani de-nmormântare; Scuzați că n-am putut mai mult, Dar nici nu vreau „piper și sare”, Ci cât mai simplă, făr’ tumult. Am strâns, vă rog, fără de chetă, Pentru sicriu, transport, gropari, Să nu se pună etichetă, Doar cruce simplă din doi pari. 25 iulie 2004 ORAȚIE LA ANIVERSARE Venit din zări de peruzea Din vraja lumii sfinte, Ai poposit ca înger-stea
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
putem face dragoste, Cum?! Ea iubindu-mi neastâmpèrul și dorința, bucurându-se de reacțiile mele incontrolabile, atentè, devotându-se cu infinitè dragoste stringentelor cerințe sexuale mateiene, a reușit mai bine decât eu singur aș fi fècut-o vreodatè sè-mi astâmpere vremelnic tumultul sexual, spun vremelnic fiindcè, azi dimineațè, fècându-mi-se din nou dor de ea am ieșit din Institut pretextând unele îndatoriri de serviciu și m-am dus s-o caut la muzeu, În drumul spre muzeu m-am oprit sè cumpèr castane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
IOAN FRENȚESCU n. 1949 Născut la Huși, județul Vaslui. Proiectant construcții. Membru al Academiei Păstorel Iași din anul 1981. Inclus în peste 55 culegeri/antologii de epigrame. Regret I-a cedat, ieri, cum-necum, În al dragostei tumult Și ce rău îi pare-acum... Că-l respinse mai demult! Unuia maltratat de nevastă M-am convins pe viu, aseară, Când era el dus prin sat, Că nevastă-sa-i o fiară: E ca o tigroaică-n pat! Lăudărosul Un
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]