10,815 matches
-
peștii cum Înoaté În iaz - peștii din apele Patriei sale. Cea mai bogaté și cea mai frumoasé. Cea mai dreapté și cea mai Întinsé. Patria să, Uniunea Sovieticé. Patrie liberé. Patrie mamé. Scroafa mînca din treucé tot ce i se turnă și Șasa Îi aducea mere stricate din beci, coji de cartofi și resturile de pîine murdare de gélbenuș, care Îi rémîneau de la mîncare. Primévara ieșea iarbă verde și tata Îl trimetea cu sacul dupé buruian și Șasa pleca de dimineațé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fleșcéitul. Geamétul și covițéitul. Lué un béț și-i trase vreo doué peste boț. Covițéi și mai tare. Lué lopată, Îi trase peste cap, pește spinare și copite, pîné se bégé cu capul În colț și técu. Ridicé céldarea sé-i toarne În treucé. Grohéi iaréși, Isi bégé botul, scuturé din cap și-l stropi. Puse céldarea jos și lué iar lopată, Îi trase una peste boț. Se duse iar In colt. Ridicé iaréși céldarea. Umblă din colț În colț și grohéia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de copaci! Pe urmé l-ar fi pus Înapoi În pémînt, l-ar fi astupat cu pémînt și ar fi bététorit cu picioarele, numai sé-l smulgé și-l pune Înapoi. Copacul se va prinde, pentru cé-i primévaré și-avea sé-i toarne și niște apé, dacé trebuie, numai sé-l smulgé. Simțea o putere atît de mare, Încît ar fi putut sé smulgé o pédure. Puterea i se zbétea În mîini și În cap, și-și duse mîna sub braț, si se pipéi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de exemplu, cînd nu era bunicuța acasé și Îi Împleau polobocul cu apé. Și pe urmé cînd venea bunicuța și vroia sé Împle polobocul cu apé, ca sé spele rufe, vedea cé polobocul era plin și se speria. Cé ea turnă céldarea cu apé În poloboc, da’ polobocul era plin și-i curgea apă peste picioare, si o udă. Și ea se bucură cé polobocul era plin și nu mai trebuia sé aducé apé. Pentru cé ea era bétrîné și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
a turneului ansamblului folcloric "Ciocârlia", în orașele pakistaneze Karachi, Lahore, Peshawar și Rawalpindi (la sfârșitul turneului membrii ansamblului au fost primiți de președintele Pakistanului) 1976); a ansamblului "Semenic", în Danemarca (1993). A inițiat și organizat "Luna Culinară Românească", la restaurantul Torni din Helsinki, cu bucătari și lăutari români. La inaugurare, au participat ministrul culturii, ministrul finanțelor și președintele Asociației de Prietenie Finlanda-România (august 1969). A sprijinit activitatea asociațiilor de prietenie Danemarca-România și Finlanda-România, dedicată dezvoltării relațiilor culturale dintre România și țările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
nu afirm că românii au fost mai puțin fanatici. Și ei s-au lăsat folosiți, și ei au făcut exces de zel, și ei au profitat, și ei s-au răzbunat. Ba bine că nu! Am citit că temnicerii români turnau, din inițiativă proprie, apă pe cimentul celulelor. Așa-zisa neagra era mai udă și mai strîmtă decît sicriul. Mai este un argument: evreul Steinhardt a făcut aceeași închisoare ca și românul din Boteni-Muscel, Petre Țuțea, cu aceeași demnitate. Țuțea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
știut ce-a făcut, găsește Șichy o explicație. Și Croh s-a menținut fruntaș. Prin '65, se mai lupta cu "evazioniști" ca Nichita Stănescu, Alexandru Lungu, Ion Rahoveanu, Negoiță Irimie. Îi aducea înapoi, la realismul socialist. Pe I.D. Sârbu îl turna că "denigrează la modul cel mai grotesc întreaga noastră realitate". Nu putea fi înmarxizat I.D. Sârbu. Treptat, Croh și-a schimbat lentilele marca Plehanov cu altele, mai profitabile: lentile Freud, lentile Jung, lentile Poulet, lentile Todorov, lentile Spitzer. Deținea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Trei sarmale", cu Cotnar natural ori cu pelin brumat. Și mai fuseseră serile la "Viață lungă", cu Victor Iamandi ori prolonjeurile la capăt de Copou și de linie de tramvai, în bodega lui Anton Vidrașcu. Lumea asta pe veci apusă turna atîta tristețe pe linia gurii lui, atîta amărăciune în ochii lipiți de orașul plasat între cele șapte coline, cu o casă-n dealul Tătărașilor, rămasă neterminată. La roșu. Tîrgul pe care l-a iubit și de care nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tăiată de-un grilaj ("zidul" lui Manole) de-un verde bășit, cum îl numea Cornel Șoitu, pe cînd lucram la "Ora". Verzaliul cu pricina invada paginile de publicitate, la concurență cu bojogiul. "Fac sindrom alergic la verdele ăsta, nea Finki. Toarnă o țîră de negru-n el, că ne ia lumea de provinciali". "Taci moi, îi răspundea evreiește nea Finki. Culoarea clientului! Așa vre clientu'. Nu mai șchimb. E tărziu". Pînă și culorile erau comandate. Un Ceaușescu avînd ochii intens albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi știind cu ce se mănîncă Beans?" Făceam una dintre plimbările tip răsfoind Iașul, așa cum ne pace la amîndouă să facem. Flanam pe "Sărăriei" și Magda U. îmi povestea o istorietă cu vecinul ei, așa-zisul ziarist sportiv: " Cînd ne turna sub Ceaușescu, era numai miere; acuma e numai fiere. I-a rămas destulă de pe vremea cealaltă. A fost dat în gît de presă ca informator secu și-i sen-i-i-in. N-a făcut nimica rău. Era vorba de țară, de binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
oaspete nechemat. Senzația de frig din spate se accentuează. Un interior ultra-ordonat. Larg, foarte larg, dar fără filling, neprimitor. Nu văd nici o ușă. Nici perdele. Mă așez cu gîndul să plec. Nu știu de ce, evit să mă uit la el. Toarnă, țeapăn ca litera majusculă I, în două pahare mici, un lichid vîscos. Acoperișul de peste drum se vede multicolor prin romburile de sticlă ale cerdacului, dar nu e. Pe un perete, o femeie cu lujerul gîtului rupt. Să mai spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de la "a-ntîia" i s-a atribuit cui i se potrivea: celui mai iubit dintre tovarăși. Mai era și cuvîntul obtuz: pe-acolo: "lemn obtuz". Am rîs ("marea hlizeală" de la "Ora", ca să aibă colaboii‡‡‡‡‡‡‡‡‡ cum colabora și turnătorii din redacție ce turna) de episodul Ceaușescu-cap de lemn. Și Fluturel se înveselise: "Hai că-i bună. O uitasem p-asta". Trebuie să recunosc: Lucian m-a devansat și-n greșeli de tipar. A mea n-a fost atît de rafinată. Doar efectul (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
numa' diversiuni șî evaziuni!", s-a îmbățoșat și Carp. Conform lozincii mișanovicoviene, DOCUMENTARE și TIPIC, Mistrie a continuat să scrie răzbit despre Mîinile montatorilor (titlu de poemă), a intrat În cazangerie (alt titlu), a văzut cum Cresc orașe noi. Se toarnă fonta!, șșșșt! Mureau de invidie capitaliștii din cauza Casei de nașteri din Boureni. Iel îi tăiase panglica. Și-n fapt, și-n rimă. Cînd zi de zi mă simt un altul "Scînteii", ei le datoresc". Ia sî-și bage mîna-n gramaticî și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dețin al optulea roman publicat pînă-n obșpe ani de o elevă, pe bani de tătîne; îl am pe prozatorul cu fraza cea mai lungă, numa' bun să intre-n Cartea recordurilor. Posed doi eseiști, la alegere: unul deconstruiește, altul iluminează, turnînd în discurs și-o țîșnitură de sifon patriotic. Al meu e și volumul cel mai ieftin de pe piață. Costă un leu. Da, dar oferta pentru volumul doi depășește milionul. Și asta arată aiureala sistemului nostru editorial. Știam că scriitorul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sunetul rotiței zimțate cu tot? "Ați scos cu picioare-n bip sensibilitatea din poezie, ideile din proză, gramatica din gazetărie și vreți să vă urmeze publicul larg? E visul unei nopți de iarnă, Iordana, să-i resuscitezi acuma interesul". Îmi torn o cafea să nu-mi mai aud vocea paralelă, dar mirosul de Jacobs se combină grețos cu unul de pește, venit cine știe de unde. A avea suflețel delicat și tandru e trăsătură oximoronică pentru un critic, îmi spun, aruncîndu-mi ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mesaje. Nu poți fi atât de insistentă. Dacă vezi că nu sunt, renunți. Nu mai are rost să insiști. Am și eu obligațiile mele, treburile mele. Dora: Câine! Philip n-ar fi îndrăznit vreodată să-mi vorbească așa. Ar fi turnat un cor de minciuni, dar măcar ar fi spus ceva în apărarea lui, ceva din care să rezulte că tot eu am dreptate. Țiitorul: Dora, îți reamintesc că nu suntem căsătoriți. Și-apoi, cum crezi că s-ar putea răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
libertății este eliminarea celor ce te-au creat. Acum vede lumina, intuiește primejdia, caută răspunsuri, Mama la rândul ei oferă întuneric și tăcere. Aici și acolo. Împreună și diferit. Mioara Alimentară era ca apa: lua forma vasului în care era turnată, mărturisesc Mitică, acesta e adevărul, însăși camera în care Mama mă ține închisă, nu știu de ce, probabil pentru că libertatea e un concept care nu are formă, un concept creat de fiecare în parte în funcție de caracterul său, Mama fiind sclava propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
negre. Năpădiți de modernizare, brăilenii uitaseră să se modernizeze. Ascultau aceeași muzică cu gust oriental, tare, încât decibelii pulsau în locul inimii, dansul era la fel de feroce ca al triburilor africane, dar fără motivație, pentru că haosul era creat de detergenții din băuturile turnate pe gâturile pâlnie, orașul fiind unic în lume în privința extirpării plămânilor pentru a face loc ficatului nesățios după cifrele octanice din alcoolul industrial preparat după rețete cu nimic diferite de cele ale deșeurilor radioactive! Orașul-hibrid Brăila era în comă alcoolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
boschetarului de lângă el. Când Luna se albise la față de oboseală, se încumetă și patronul cârciumii de doi bani să descuie lacătul. Îndreptă cu piciorul o bucată de linoleum care deschidea ca un plic vederea spre cimentul zgrunțuros al podelei și turnă o țuică pentru Cargobot, ca arvună a viitoarelor servicii aduse restaurantului și clienților săi aleși: piețari, băutori de carieră, bromfagiii cartierului de pe vremea copilăriei, colorată cu țigări din mătase de porumb, țuică marca Hambârlai, din porumb și foame din zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vânjos aerul, vârșele le urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi, în poziții pe care numai moartea le poate inventa. Hainele, mulate pe trup, nu mai fluturau în unde. Erau țepene, ca turnate din mâl și alge. Viața se desfășura în invizibil. Oamenii se simțeau, uneori, împinși de o forță invizibilă din fața vreunei mașini sau a unui tren. Un copil levita câțiva metri pe deasupra unei mulțimi agitate. O bătrână zbură ca o minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l închid. Scuturai bărbatul. -Domnule! Domnule! Îl întorsei pe spate. Avea gura întredeschisă și un aer uluit. Îl lovii peste obraji. Nicio reacție. Mă dusei să aduc un pahar de apă, încercai să-l fac să bea, în zadar. Îi turnai restul de lichid peste față. Nu reacționă nici la asta. Pipăii pulsul individului și avui confirmarea a ceea ce știam deja. După ce cunoști că cineva e mort? Nu sunt medic, dar de fiecare dată când m-am aflat în prezența unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
chema Olaf, mă simțeam poros. La fel ca firele de griș din cușcuș, absorbeam lichidul dimprejur. Dacă va continua în felul acesta, corpul meu va ocupa întregul volum al vanei. Având în vedere cantitatea de gel-spumă scandinav pe care îl turnasem în marinată, țesuturile mele ar căpăta gust de săpun. Când începu să mi se îmbibe și creierul, ieșii din baie. Era mai bine să-mi păstrez centrala în stare de funcționare și să evit scurtcircuitele. În oglindă, aveam culoarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai cu seamă atunci când evenimentele însemnau o roederer medaliată și o femeie frumoasă - eram tare. Viața mea alterna secvențe de paranoia și de toropeală voluptoasă. Era ceasul plăcerilor. Sigrid reveni cu tava. Deschise o sticlă de roederer 1991 și-mi turnă într-o cupă givrată pe care mi-o întinse. Susurul șampaniei care curge anunță fericirea. Era o seară călduță de vară, gazda mea purta o rochie scurtă care dădea la iveală gambe demne de o scandinavă. Ai putea contracta sindromul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
casă și încuie ușa cu cheia. Respirai. Mă întinsei la loc în pat. Sigrid aduse un platou. -Pâine prăjită cu dulceață de portocale, e bine? Dacă nu, dau o fugă la brutărie să cumpăr brioșe cu stafide. -E perfect. Îi turnai o cană de cafea, îi oferii o felie de pâine prăjită pe care o refuză și gustai dulceața plină de coji de portocală. -În mod evident, prezența mea nu te-a împiedicat să dormi, spusei. -Nici pe dumneata. -Ai ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]