3,509 matches
-
față de el cea mai ușoară gelozie, cea mai mică acreală, cea mai mică exasperare, ceea ce nimeni nu e îndreptățit să aștepte de la cel mai bun fiu, sau de la cel mai bun iubit. Între cei doi poli reprezentați de figurile masculine tutelare din viața sa (tatăl apare sub pseudonimul Sam în caz că nu e vorba de Samuel Beckett!), se desfășoară această istorisire autobiografică, profund intimistă, un adevărat roman inițiatic, ce stă sub semnul recunoștinței. Iar figura reverată a filosofului ni se destăinuie și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În cazul "precursorilor", nu avem propriu-zis o critică de întâmpinare, pentru că membrii "Tinerimii artistice", care își comunică în scris opiniile, cum este Ștefan Popescu, cât și criticii de generație, surprind niște artiști aflați la apogeul operei lor, deveniți deja figuri tutelare care impun artiștilor tineri. În același timp, discuția în jurul acestor figuri marcante ale artei europene, în directă relație cu simbolismul și decadentismul, face remarcată și existența unor critici nuanțați precum Maria Bengesco, Virgil Cioflec, Ștefan Popescu, Leon Bachelin, Alexandru Bogdan-Pitești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o fluditate acvatică a acestui chip, aflat parcă în transă onirică. Acest dinamism înghețat, devenit instantaneu, evocă o ordine meduzantă a privirii, care fixează efemerul clipei pentru eternitate cu ajutorul unui blitz imaginar. Hiperion ca și Hypnos-ul lui Khnopff este personajul tutelar al imersiunii onirice într-o lume spectrală a frumuseții proiectate în chipul demonului. Frumusețea acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abstract, pe un soi de scenă-estradă ale cărei contururi subliniază insularitatea personajului, extras oricărei contingențe. Pictorița nu-și transformă țigăncile în măștile grotești ale unui carnaval exotic, din pictura ei lipsesc elementele clar trasate ale unei mitologii recognoscibile prin figuri tutelare de idoli sau prin apelul la o teratologie enciclopedică. Cecilia Cuțescu-Storck nu intenționează nicio clipă o abordare etnologică a unei culturi îndepărtate, așa cum nu o face nici Gauguin, deși în pictura acestuia, aflată sub semnul sincretismului, nu lipsește substratul mitologiei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
La nivelul județelor apăruse o altă structură birocratică numită „Administrația Imobilelor Evreești Expropriate”, care urma a se ocupa cu plasarea acestora în interes public sau privat. Ca urmare a unei adrese trimise de către Serviciul Tehnic al județului Fălciu către forul tutelar amintit mai sus, acesta răspunsese astfel: „Camera de Agricultură Huși ne’a predat un tablou al imobilelor evreești expropriabile din Huși, cuprinzând 371 case. Acest tablou este incomplect și urmează a fi rectificat de noi, de oarece ce nu sunt
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
fusese necesară la urmarea și absolvirea cursurilor organizate pentru agenții sanitari veterinari. Efortul depus de Râpan a meritat, probabil, deoarece la data de 11 aprilie 1943, primarul comunei Unțești semna decizia de numire în funcție a acestuia, conform recomandării forului tutelar de la Bârlad. Mult mai târziu, la data de 13 ianuarie 1948, medicul primar veterinar al județului Tutova, Nicolae Gănuș, îl numea cu delegație pe agentul veterinar Balaban Tiberiu din comuna Puiești la circumscripția de profil din această comună, „...până la numirea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
împrumut cu dobînzi sălbatice" "înțărcase bălaia" Probatoriul nu reușește, cred, să fie incriminant însă, psihanalitic, ar putea demonstra că intenția de a-și ucide tatăl deja mort nu i-a reușit în totalitate lui Mateiu fiu risipitor terorizat de modelul tutelar care, în esență, l-a generat impunîndu-l în dubla postură în care s-a proiectat și părintele său: "Sunt fiul operelor mele, al căror tată sunt". Numai din această postură a reușit Mateiu să aplice o drastică lecție înaintașului său
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.” („O, mamă...”) Mama rămâne, chiar și dincolo de mormânt, un spirit tutelar, o veșnică alinare, cea care poate oferi liniștea mult dorită, care poate elibera de zbuciumul unei vieți îndurerate, devine o icoană a bunătății la care poetul este conștient că se întoarce permanent, fără de care aproape nu poate exista. Moartea nu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ce zboară între ceruri și pământ. în priviri c-un fel de teamă, Fericită totuși ești Iarba știe cum te cheamă, Steaua știe ce gândești.” (Făptura mamei) Mama devine cea care intermediază accederea la divinitate, este ea însăși un înger tutelar, purtând cu sine durerea solitudinii, reprezintă elementul definitoriu ce cuprinde esența unei lumi, o frumusețe plină de demnitate. Mama este cea care se intercalează între poet și Dumnezeu și care îi revelează acestuia importanța sacrului: „Mama mea viața-ntreagă Stând
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mitică a generalului de Gaulle din vremea războiului, aceea a conducătorului Franței combatante nu se confundă nici cu cea a primului președinte al unei noi Republici, nici cu cea a înțeleptului dispărut, a cărui moarte nu i-a slăbit spiritul tutelar. Dar, mai ales, nu se poate uita că din momentul în care un astfel de mit capătă o dimensiune colectivă, el tinde să combine mai multe sisteme de imagini sau de reprezentări, altfel spus să se constituie într-un punct
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și reîncarnat, adică imaginii unui tată fictiv substituit tatălui repudiat, îi poate fi totuși opusă o altă imagine: aceea a conducătorului, a șefului unei bande, a persoanei în vîrstă prestigioase, de la care, bineînțeles, se așteaptă nu atît certitudinea unei securități tutelare, cît impunerea unei subordonări, cîteodată ambiguă și dureroasă, în același timp înrobitoare și activă, admirată și complice. "Adolescentul, scrie Erikson, dorește să devină un ucenic, un discipol, un servitor sexual, un pacient..." Fenomenul este ușor de comparat cu cel, adesea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de Învățare are și anumite limite : 9 Individualizarea excesivă a Învățării duce la negarea dialogului elevprofesor și la izolarea actului de Învățare În contextul său psihosocial; 9 Segmentează și atomizează prea mult materialul de Învățat; 9 Duce prea mult la “tutelare” dirijînd pas cu pas activitatea mentală a subiectului și, prin aceasta, Împiedicîndu-l să-și dezvolte capacitățile creatoare. Instruirea programată nu poate cuprinde Întregul proces instructiv-educativ și nu poate constitui o metodă generală și universală În pedagogie: nu cuprinde toate reacțiile
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
nu are neapărat semnificația lipsei reale a dorinței de cooperare (simplă acceptare de a se angaja în demersul la care a fost invitat fiind o dovadă în acest sens), ci este mai degrabă replică ce vine să pareze comportamentul prea tutelar al părinților. Pe un atare fond, au predominat expresiile faciale specifice emoțiilor furie, dispreț, dezgust, tristețe, surpriză, frica, fericire,218 respectiv următoarele unități de acțiune: UA1, UA2, UA4, UA5, UA6, UA7, UA9, UA10, UA11, UA12, UA24, UA25. Combinațiile formate au
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
fixează „obiceiul”, de regulă, în ajunul Floriilor, simplă coincidență cu pomenirea biblicului Lazăr. Oricum, materialul de teren ilustrează un obicei de primăvară distinct, cuprinzînd elementele de bază care-i asigurau mecanisme proprii de funcționare: o schemă ritualistică parcursă de eroul tutelar, un alai de bocitoare, un text literar consacrat și explicativ; de asemenea, un sistem adecvat de credințe, ca totul să se încheie cu o formulă obișnuită de urare. Un studiu amplu și relevant ca informație și concepție l-a consacrat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aparent banal, un semn mitic, dincolo de gestul devenit „obișnuit”, un simbol ritualic. Călătoria imaginară a Inannei este dată ca reală și credibilă, în măsura în care, la acel nivel al instituționalizării mitice, tărîmurile: Cerul, Pămîntul, Aerul, Apa încă erau corespondente și penetrabile, divinitățile tutelare erau înrudite și constituiau o familie (panteon) unică, în chip de părinți, fii, fiice, frați, surori. Ei își împărțeau prin convenție zonele de influență. În Odiseea și în Vechiul Testament, lumile deveniseră deja rigide. Ele continuau să se „deschidă”, adică să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
hotarele să nu mai fie încălcate, dintr-o parte ori din alta, ca moartea să alterneze cu viața, anotimpul vegetației și abundenței să fie urmat de austeritate. Dumuzi nu a fost ocrotit de un asemenea tip de înțelegere între zeii tutelari, de aceea duhurile infernale au avut libertatea să năvălească asupră-i. În Epopeea lui Ghilgameș, unde se pun de asemenea în scenă secvențe ale mitologiei morții, întîlnim pasaje înrudite cu fragmentele citate. Mai mult decît atît, unele secvențe, devenite ermetice
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Herodot găsim știrea arhicunoscută că dacii erau „cei mai drepți și mai viteji dintre traci”: preotul drept, în sens moral, regele viteaz. Aceste două trăsături caracterologice au fost confirmate de întreaga literatură istoriografică. Ele vizează legiferarea funcțiunilor fundamentale ale daimonilor tutelari: preotul, regele. Statutul regelui era acela al daimonului bun, cu alte cuvinte i se prescria să se consacre luptei împotriva daimonilor răi. Era expus primejdiilor, rivalităților, intrigilor, asasinatelor, etc. obișnuite în cadrul uman și al vieții terestre. Dacă ipoteza se verifică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Din cîte se cunoaște, prozatorul însuși își modela destinul lumesc și scriitoricesc în armonie cu imaginea „primului” păstor-poet. Și nu se credea singurul în această iluzionare. Întreaga breaslă a oierilor de la munte ar fi inspirată și patronată de un duh tutelar, potrivit aceluiași tipar originar, cum a aflat Vasile Alecsandri dintr-o mărturie a baciului celui orb de pe Ceahlău; cum credea și un povestitor, tot orb, din Hanul Ancuței. Iată de ce mi se pare firesc, într-o primă intreprindere analitică, să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
moarte presupune o metafizică, în măsura în care este și „experimentată”, pe o treaptă culturală distinctă. Înălțarea în cultură este însoțită de diferențieri calitative, de substanță în ideologia morții. Se cunosc cazuri în care reperele fundamentale: integrarea în cosmicitate, iluzia întîlnirii cu ființe tutelare și divine, mîntuirea și libertatea spiritului, nu reușesc să se desprindă de materialitatea unor experiențe arhaice nemijlocite. La prima vedere, se pare că așa ar sta lucrurile și cu păstorul mioritic. El dorește să fie depus în apropierea stînii, pentru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
când n-a avut nici un motiv i-a spus nevinovat: - Am plecat la băute cu prietenii de la IUG ! Îi privea gura ca a unui pește pe uscat ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva însă renunța repede ! Basarabiul... forul tutelar de care aveau nevoie când le era lumea mai dragă părea intangibil, știindu-i slăbiciunea în felul acesta îi închidea pliscul. Astfel când au fost alegeri, Berti l-a menajat în ziua aceea; l-a ținut pe lângă el, au mers
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lui Serenus Zeitblom. Nu știm să admirăm. Ne este străină apropierea decentă și sfioasă de obiectul admirației noastre, bucuria și îngrijorarea pentru destinul lui, statornicia de nezdruncinat. Nu știm decât să clădim statui encomiastice și vulgare, să sforăim despre "genii tutelare", despre "divini critici", care nu mai au nimic de-a face cu oamenii triști și chinuiți, și vizionari pierduți în lumea lor de fantasme. Rigide instrumente de propagandă naționalistă, iată singurul lucru pe care știm să-l facem din oamenii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
singur, un bătrân fără sprijinul urmașului său, neavând prilejul să-i găsească soție și să aibă nepoți de la el. Iar soarta hotărâse că nu avea să-l mai vadă întorcându-se acasă, să-i taie părul în cinstea Sperheului, râul tutelar al regatului său, nici 29 să-i aducă jertfă o sută de boi și cincizeci de berbeci, așa cum făgăduise, nădăjduind. I-au rămas doar lacrimile. Mai târziu, Ahile, în ținutul umbrelor, se teme că tatăl său, slăbit de bătrânețe și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
căpetenia tuturor aheilor de lângă Troia, îi revenise o captivă, Criseis, fiica preotului lui Apolon, Crises, din cetatea de țărm Crise (prădată tot de Ahile). Sacerdotul Crises vine s-o răscumpere, Agamemnon refuză cu vehemență și urmează un flagel: Apolon, zeul tutelar al Crisei, dezlănțuie în tabăra ahee o molimă cumplită, care durează zece zile. În această situație, Agamemnon cedează, pentru a-l îmbuna pe zeu, și acceptă s-o restituie pe Criseis tatălui ei, dar, ca o compensație, ia de la Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
singur, un bătrân fără sprijinul urmașului său, neavând prilejul să-i găsească soție și să aibă nepoți de la el. Iar soarta hotărâse că nu avea să-l mai vadă întorcându-se acasă, să-i taie părul în cinstea Sperheului, râul tutelar al regatului său, nici să-i aducă jertfă o sută de boi și cincizeci de berbeci, așa cum făgăduise, nădăjduind. I-au rămas doar lacrimile. Mai târziu, Ahile, în ținutul umbrelor, se teme că tatăl său, slăbit de bătrânețe și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
căpetenia tuturor aheilor de lângă Troia, îi revenise o captivă, Criseis, fiica preotului lui Apolon, Crises, din cetatea de țărm Crise (prădată tot de Ahile). Sacerdotul Crises vine s-o răscumpere, Agamemnon refuză cu vehemență și urmează un flagel: Apolon, zeul tutelar al Crisei, dezlănțuie în tabăra ahee o molimă cumplită, care durează zece zile. În această situație, Agamemnon cedează, pentru a-l îmbuna pe zeu, și acceptă s-o restituie pe Criseis tatălui ei, dar, ca o compensație, ia de la Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]