KorAP: Find »[drukola/base=ușurat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...91 >

2,252 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

mea cu o ușurință surprinzătoare, starea lui sufletească se îmbunătățește văzând cu ochii pe măsură ce ne depărtăm, părul îi flutură în vânt, fața îi este îmbujorată, este imposibil să crezi că ieri zăcea paralizat pe un pat de spital, eu oftez ușurată, este un adevărat miracol ceea ce i s-a întâmplat, este incredibil, privesc în jurul meu curioasă, miracolele nu le sunt străine acestor culmi strălucitoare, din inima munților se deschid către mine niște gropi, ca orbitele goale ale unor ochi. Acestea sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
mi se plânge ea, dar eu o întrerup scurt, Noga a mâncat de dimineață? Sigur că a mâncat, apoi adaugă mândră, i-am pregătit griș, așa cum îi place ei, cu bucățele de ciocolată, nu a lăsat nimic, iar eu răsuflu ușurată, deodată lucrurile nu mai par la fel de amenințătoare, nici chiar peșterile acelea pline de morminte, ba chiar sunt gata să mai dau o tură pe acolo în semn de mulțumire, iar Udi spune, vezi, când este departe de tine, nu are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nu răspunde, mă uit la el cu coada ochiului, și-a acoperit ochii cu brațul, stă cu gura deschisă, adu-mi o lămâie, murmură el, am o greață teribilă și mă doare capul. Nu este decât o migrenă, răsuflu eu ușurată, vechiul meu dușman, migrena, dar este de preferat un dușman cunoscut, decât un invadator străin, cât de bine cunoșteam durerea orbitoare a ochilor, senzația grea de vomă, durerea puternică și urâtă de cap, petrecusem zile întregi în pat din cauza ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
încă nu și-a descoperit semnificația bolii, dar ea îi zâmbește, nu îți face griji, spune ea pe un ton liniștitor, sigur că se va însănătoși, sănătatea se află înăuntrul său, el nu trebuie decât să o găsească. Noga răsuflă ușurată, se așază pe genunchii mei, grea și caldă, îmbibată de somn, iar Zohara se apropie de ea, dacă tot te-am întâlnit, aș vrea să verific ceva, de ce, este contagioasă boala lui tati? Dar ea răspunde, nu, nu îți face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
se mișcă parcă s-ar ruga, Noga îi întinde brațul încordată, până când mișcările precise se transformă într-o mângâiere blândă pe părul ei, ești foarte bine, draga mea, fii pe pace, totul va fi bine, iar Noga răsuflă din nou ușurată, tot ceea ce eu încercasem să îi ascund îi era acum dezvăluit cu atâta sălbăticie, aveam impresia că este o copie caricaturală a mea, așa că am trimis-o, du-te și îmbracă-te, deja este opt fără un sfert, iar în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
senzație ciudată, ca și când m-ar urmări cu toții, el, ea și fetița, ca și când ei ar fi adevărații proprietari ai acelei case, iar noi, Noga și cu mine, am fi doar niște musafiri oarecare, speriați și triști, după plecarea cărora gazdele răsuflă ușurate. Capitolul unsprezecetc "Capitolul unsprezece" În drum spre cămin, uit să număr încordată semafoarele, uit deodată să mă mai tem, așa cum făceam în fiecare dimineață a ultimelor săptămâni, să mă tem de Hava, directoarea, de suspinele sfâșietoare din camere, de neputința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ochilor mei se materializează în mod foarte clar avertismentul acela tibetan antic, cât de mare este puterea fiecărui cuvânt pe care îl rostim, fiecare minciună, oricât de mică, poate distruge lumea. Când ajungem la mașină, în cele din urmă, respirăm ușurate, iar eu îi spun, tati s-a întors deja acasă, excursia s-a terminat mai repede, ea își ridică ochii spre mine, nici măcar nu întreabă de ce, îi este clar faptul că nu va primi un răspuns satisfăcător, apoi murmură fericită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
alună, nu îmi amintesc de o asemenea durere atunci când au început să îmi crească sânii, a doua zi de dimineață mă arunc asupra ei în clipa în care deschide ochii, o ating panicată, da, poate că el are dreptate, respir ușurată, am impresia că și în partea cealaltă se ascunde o micuță alună, așa că o anunț fericită, nu este nimic, Noghi, nu ai de ce să îți faci griji, în concluzie, încep să îți crească țâțilici, dar, spre surprinderea mea, ea izbucnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
cel mai bine ar fi să fie aduse în timpul somnului, urc în birou să completez câteva formulare, dar încetul cu încetul asupra mea cad fulgii unei noi păci, mi se pare că lucrurile s-au mai calmat puțin, pot respira ușurată. Iată, reușesc să mă concentrez, pot păstra distanța corespunzătoare, bine că Yael nu a mai venit, situația ei m-a afectat prea mult, cine știe ce s-a întâmplat cu ea, poate că bărbatul ei s-a întors în cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
printre rufele proaspăt spălate, când și când mă mângâie câte o mânecă goală, pentru că el îndeasă în mașina de spălat până și hainele de iarnă, pantaloni matlasați și bluze cu mânecă lungă, chiar și câteva pulovere. Printre aburii moi, respir ușurată, cât de plăcută este liniștea aceasta goală a nopții, nimic nu te mai poate dezamăgi, iată că văd o cămașă și o pereche de pantaloni apropiindu-se de mine, ca și când ar fi crescut înăuntrul lor mâini și picioare, da, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
facem semn unul altuia să tăcem, el o așază pe pat, eu îi scot papuceii, apoi închidem imediat ușa și abia după aceea aprindem lumina într-una dintre camere, iar dacă nu auzim imediat după aceea plânsetul ei dulce, răsuflăm ușurați, am trecut peste ce era mai greu, ne turnam câte un pahar cu vin sau cu bere și ieșeam pe balcon sau rămâneam îmbrățișați în salon, ducând în secret dorul ei, dar acum ea se dăruiește acestor brațe spâne și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
fără credibilitate, deodată am impresia că focul cuprinde toată casa, respirând cu gura larg deschisă, un val de căldură se apropie de mine și aud o voce blândă, ce cădere, o voce care vrea să afle, ce cădere? Eu răsuflu ușurată, Noga, te-ai însănătoșit, uite-o că stă pe picioarele ei, se reazemă de perete, privirea ei este rece, dar de când stă, oare, acolo, cât a auzit din conversația noastră, mama își pleacă privirea, sunt sigură că o văzuse mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
întreabă ea în cele din urmă, ca și când ar fi fost vorba despre un premiu binemeritat, apoi încuviințează și îmi întinde receptorul ud, el spune cu voce blândă, Naama, îmi pare rău, nu știam că a fost bolnavă, iar eu răsuflu ușurată, mi se pare că asta este tot ceea ce doream să aud, vestea supremă care șterge toate suspiciunile, dacă ar fi știut, ar fi venit, sunt fericită că îl aud atât de departe, că bucăți întinse de pământ ne despart, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
piscina aceea veche, o să-și frângă gâtul dacă va încerca să se arunce înăuntrul meu. Unde ești acum, întreb eu, iar el spune, nu departe, Avnar a plecat pentru o lună și mi-a lăsat cheile apartamentului său, îmi înghit ușurată cuvintele, în ciuda faptului că îmi dau seama că nu este decât o ușurare ireală, adevărul îmi fusese dezvăluit în ziua aceea și nimic nu îl mai poate șterge, chiar dacă nu locuiește împreună cu ea și copila ei, este deja al lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
înainte să mă răzgândesc, și spre surprinderea mea răspunde chiar el, eu întreb, Mikha Bergman, și el spune aproape mândru, eu sunt, vocea lui este interesantă și puternică. Sunt Naama, ne-am întâlnit de dimineață la cămin, spun eu, aud ușurată cum vocea lui se deschide spre mine, aha, râde el, nu ești Hava, iar eu încuviințez printr-un zâmbet, așa este, nu sunt Hava, și el spune, cu ce te pot ajuta? Eu expir neliniștită în receptor, sunt atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
trebuie să mă iubească, dar eu o întrerup, trebuie să te ridici, Noghi, este deja târziu, nu te mai gândi la asta tot timpul, gândește-te la altceva, iar în timp ce se îndepărtează de mine, cu gura într-o parte, respir ușurată, îi place atât de mult să îmi spună cât este de nefericită, dar eu trebuie să o ignor pentru a o putea iubi, fiindcă atunci când iau asupra mea și povara durerii ei puterile îmi slăbesc și nu îmi mai rămâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
să îl convingi, și o întreb înfricoșată, l-am convins să ce? Ea spune, să fie cu mine, să mă ajute, mi-a telefonat de dimineață și mi-a promis că vine la mine mai târziu. Minunat, Yael, răsuflu eu ușurată, dar nu trage concluzii pripite, nu vei primi de la el niciodată ceea ce îți dorești, va trebui să te bazezi întotdeauna doar pe tine însăți, iar ea zice, nu este adevărat, sunt sigură că se va răzgândi, eu îi privesc părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
mă priviseră cu atâta încredere, nu dorisem să îi fac rău, dorisem doar ca ea să își iubească pruncul, pentru că eu nu reușisem să îl iubesc pe al meu. O mașină trece în mare viteză prin fața mea, iar eu răsuflu ușurată, nu este Hava, încă nu, dar se va întoarce peste puțin timp, va intra pe poartă legănându-se, cu formularele semnate în mână, un bărbat și o femeie suferind de singurătate vor avea parte de o enormă fericire, așteaptă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
vedea tot ceea ce se întâmplă, voi observa totul cu o clipă înaintea ei. Aud hohote de râs apropiindu-se și mă aplec imediat, iată-le pe Șhira și Meirav, prietenele ei din copilărie, venind cufundate într-o sporovăială veselă, răsuflu ușurată, cel puțin ele vin, dar simt cum mă cuprinde frica în clipa în care le văd trecând prin fața clădirii noastre și continuându-și drumul, aproape că strig în urma lor, haideți la ziua ei de naștere, nu o mai necăjiți, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

multe ori mi-au dat lacrimile... dar am strâns din dinți și am suferit pentru acea tigaie. — Vai de mine! am spus eu, râzând. Știu că nu e frumos să vorbesc așa, dar trebuie să mărturisesc că m-am simțit ușurată când a murit mama. Bugetul familiei a trecut în mâinile mele și puteam cumpăra ce doream. Acum am cam tot ce-mi trebuie în materie de ustensile de bucătărie. Tata habar n-are ce avem și ce nu. Când a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
cu gust, bine îmbrăcate și nu mi se păreau a fi dintre cele care pleacă la agățat prin cartierul de distracții la ora cinci dimineața. Probabil că, dintr-un motiv sau altul, pierduser\ ultimul tren. Am avut impresia că răsuflă ușurate când le-am permis să stea la masa mea. Eram dichisit, proaspăt bărbierit și, în plus, citeam Muntele vrăjit al lui Thomas Mann. Una dintre fete era mai solidă. Purta o canadiană subțire din fâș, cu glugă, de culoare gri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
nici măcar să-și tragă sufletul - trăgea de volan ba la dreapta, ba la stânga. Mie mi se făcuse puțin cam rău și simțeam în gât cafeaua pe care o băusem dimineață. Când am văzut că se mai împuținează curbele, am respirat ușurat, dar imediat după aceea autobuzul a plonjat într-o pădure deasă de cedri. Copacii bătrâni și falnici nu lăsau să se strecoare printre ei nici măcar o rază de soare, astfel că o umbră mohorâtă învăluia totul în jur. Am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
să răstoarne copacii din toate pădurile lumii, am zis eu. — Chiar așa crezi? — Da, chiar așa. A rămas o vreme cu privirile ațintite pe mine, apoi mi-a întins mâna dreaptă. I-am strâns-o cu putere. Midori a răsuflat ușurată, de parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Părea chiar mai ușurată decât mine. A scuturat scrumul pe jos și s-a ridicat în picioare. Hai să mâncăm! Mor de foame, spuse ea. — Unde ai vrea să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
chiar așa. A rămas o vreme cu privirile ațintite pe mine, apoi mi-a întins mâna dreaptă. I-am strâns-o cu putere. Midori a răsuflat ușurată, de parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Părea chiar mai ușurată decât mine. A scuturat scrumul pe jos și s-a ridicat în picioare. Hai să mâncăm! Mor de foame, spuse ea. — Unde ai vrea să mergem? am întrebat. — La restaurantul magazinului Takashimaya din Nihonbashi. — De ce tocmai acolo? — Din când în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

a Îndrăgostit de altcineva și cînd am Întrebat-o dacă e așa, mi-a zis doar: „O, cum poți să spui așa ceva?“, și a continuat să plîngă. CÎnd, În sfîrșit, mi-a zis despre ce-i vorba, m-am simțit ușurat. Pusese toate manuscrisele Într-o valiză pe care o lăsase cu celelalte bagaje În compartimentul de clasa I din expresul Paris-Lausanne-Milano - asta cît a coborît la Lyon să cumpere o sticlă de Evian și un ziar londonez. Știi cum e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]