7,855 matches
-
strâmbat plină de nesăbuință din nasul ei lung, de evreică, la presimțirea clară a mârșăviei ce se punea la cale și - vai, târfă înfierbântată! cocotă depravată! aventurieră descreierată ce e! - s-a lăsat prinsă cu totul în mrejele dezmățului și uitării de sine care păreau să fi pus stăpânire pe toți agenții de asigurări și pe soțiile lor din această încăpere. Abia la desert, la salata de fructe, i-a mărturisit Doyle - pe care mama îl descrie ca „semănând cu Errol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi putut Întâmpla să fie reținut la graniță. Rămase totuși conștient de faptul că motivele sale erau amestecate. Acestea au Început să-l Îngrijoreze doar de când aflase de eșec. Toate orgoliile, răutățile și micile sale păcate ar fi fost date uitării În fiorii și altruismul victoriei. Dar acum, că totul depindea de limba lui, dorea să-și poată ține discursul din boxă cu o conștiință perfect clară. Mici lucruri din trecutul său, despre care dușmanii lui nu vor afla niciodată, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îmi vine să cred că mai avem doar o singură zi, iubitule! am spus, după ce am comandat. Nu voiam deloc să părăsesc Parisul. Ne simțiserăm atât de bine aici. Amintirea certei pe tema chitanței de la Hotel Blakes pălise În negura uitării. Nu Îmi venea să cred că fusesem atunci atât de prinsă de ea Încât era cât pe-aci să mă gîndesc la posibilitatea anulării excursiei la Paris. Iubito, vom veni aici de multe ori, zise Hunter. Poate că va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ar trebui să fiu acolo; măcar ea să nască în bune condițiuni dacă onor facultatea din Iași m-a avortat pe mine. A, asta era. Uitaseți deja? Înseamnă că sînteți asemeni tuturor criminalilor: cu sînge rece. Ori poate că, dincolo de "uitarea e scrisă-n legile-omenești", cum spune cîntecul, uitarea poate fi privită dialectic... Nu eu te-am acuzat! i-o taie profesorul. Dumneavoastră ați inițiat și-ați coordonat acțiunea. La absolvire ți-am dat zece la lucrare, dovadă că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nască în bune condițiuni dacă onor facultatea din Iași m-a avortat pe mine. A, asta era. Uitaseți deja? Înseamnă că sînteți asemeni tuturor criminalilor: cu sînge rece. Ori poate că, dincolo de "uitarea e scrisă-n legile-omenești", cum spune cîntecul, uitarea poate fi privită dialectic... Nu eu te-am acuzat! i-o taie profesorul. Dumneavoastră ați inițiat și-ați coordonat acțiunea. La absolvire ți-am dat zece la lucrare, dovadă că n-am avut nimic cu tine, de ce nu mă crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dădea afară. Pe de altă parte, toți cei cu un aspect respectabil erau întâmpinați cu brațele deschise și cu o vorbărie nereținută, care se scurgea într-un șuvoi monoton dintre dinții ei gălbui. Dan frecventa de mult acest templu al uitării unde oficia Cealaltă Carol. Iar ea se gândise în repetate rânduri la acest tânăr simpatic, cu gusturi diversificate, căci Dan bea cam orice, de la Château Haut Brion la Emu Export și înapoi. Așa că, după ce trecuseră trei zile de când nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se transformă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-și continue drumul, plini de energie. Povestea lui Kuafu, cel care alerga după soare, exprimă dorința oamenilor din China antică de a învinge seceta și arșița. Kuafu a murit, însă dârzenia și dăruirea lui nu au fost niciodată date uitării. În multe cărți vechi se găsesc povești interesante despre Kuafu. De asemenea, pentru a cinsti memoria acestui erou legendar, lanțuri muntoase din China au fost botezate după numele lui. Povestea lui Houyi, cel care a săgetat sorii Cândva, în China
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
felie de cozonac Într-o Încăpere strîmtă și Întunecoasă... Pe urmă doctorul Forester, aplecat asupra unei mogîldețe negre și Însîngerate... Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un om ce se Îneacă. Simțea că-i plesnește capul de durere sub năvala atîtor amintiri ce se zbăteau să iasă la suprafață, Întocmai ca un prunc din pîntecele mamei. Agățîndu-se cu mîinile pe masă, Își spuse de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al volanului? La genunchiul stâng, cicatricele de deasupra rotulei fracturate reproduceau exact manetele ieșite în afară ale ștergătoarelor de parbriz și ale farurilor de poziție. Când mă apropiam de orgasm, începea să-și săpunească mâna la fiecare zece secunde, dând uitării țigara, concentrându-și atenția asupra orificiului corpului meu așa cum făcuseră infirmierele care mă îngrijiseră în primele ore de după accident. Când îmi țâșnea sperma în palma ei, mă ținea strâns de penis, de parcă aceste prime orgasme de după ciocnire ar fi celebrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de mâner. Când ajunse la balcon, fața îi fu luminată de farurile mașinii de poliție. Mi-am dat seama că-i mai văzusem de multe ori până atunci chipul mușcat de vărsat, prezent într-o duzină de emisiuni televizate date uitării și-n articole din revistele informative - aceasta era Vaughan, doctorul Robert Vaughan, cândva un specialist în computere. În calitatea sa de cel dintâi savant TV de stil nou, Vaughan amestecase un grad mare de farmec personal - păr negru bogat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în accidentul care zdrobise mașina - o gospodină francofilă de periferie, poate, sau o stewardesă de la Air France? Îi mima oare din instinct pozițiile, transformând în propria sa persoană magnifică rănile unui accident banal, petele de sânge și suturile repede date uitării? Ședea în mașina avariată ca o zeitate ocupând un altar consacrat ei în sângele unui membru neînsemnat al grupului său de adulatori. Deși mă aflam la o distanță de zece pași, stând lângă un inginer de sunet, contururile unice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
semn misterios, cu gura cicatrizată deschisă într-un surâs, și plecă spre birourile de producție. Apropiindu-mă de el, îmi făcu semn să-l prind din urmă, încorporându-mă într-un entourage născut acolo pe loc. În spatele lui, dat deja uitării, Seagrave ședea singur în Citroën ca o vrăjitoare puțin dusă cu pluta. - E totul în ordine cu Seagrave? Trebuia să-l fotografiezi. - Dar l-am fotografiat, desigur. Își puse aparatul pe după gât, ținându-l pe șoldul drept. Cu geaca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
chiar și al lui Kennedy - la nesfârșit. - Aici încearcă să reducă, nu să sporească, numărul de accidente. - Presupun că e și ăsta un punct de vedere. Comentatorul ceruse liniște din partea mulțimii. Simularea accidentului era pe cale să înceapă. Vaughan mă dăduse uitării, uitându-se în față ca un voyeur răbdător de periferie pe jumătate adormit peste binoclu. Cu mâna dreaptă, ascunsă vederii de pliantele publicitare, își masa penisul prin pânza pantalonilor. Îi strânse extremitatea distală, aproape făcând organul să iasă prin pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spirituală necesară. Este vorba de operele din literatura română și universală, precum și unele cărți contemporane. Nu exclud nici cărțile cu tematică religioasă, care se adresează și ele sufletului nostru avid de cunoaștere și de reîmprospătare a cunoștințelor amenințate perpetuu de uitare. De ce ar avea nevoie oamenii de cultură? Nu pot trăi oare fără ea? E ca și când ne-am întreba de ce are nevoie omul de educație. Pentru că, în opinia mea educația este legată de formarea noastră intelectuală până la o anumită vârstă (de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
prea există dar logic așa stau lucrurile. Puterea și-a cerut scuze pentru excesul de zel al minerilor, care au devastat magazine, universități, sedii de partide și au molestat sute de persoane. Aceste evenimente regretabile n-au putut fi date uitării mai ales de cei care au fost în mijlocul lor. Piața Universității a rămas un simbol al unirii românilor de bună credință și cu conștiință civică. Guvernanții s-au străduit din răsputeri să împrăștie această opoziție democratică și să șteargă din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
acea seară din ianuarie 1990, când, sub presiunea manifestanților strânși în fața palatului Victoria, Iliescu a acceptat scoaterea partidului comunist în afara legii. O zi sau două, mai târziu, a revenit asupra deciziei, anunțând un referendum național care, ulterior, a fost dat uitării. [...] În vorbe, deținătorii puterii n-au îndrăznit să dezavueze cerințele radicale ale societății. În practică, ei n-au intenționat niciodată să le respecte. Arhiva îngropată la Berevoiești a arătat limpede că ne-au mințit: 1) când au asigurat țara că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
totul, În afară de visele lui, cînd se trezea deodată ud și rușinat de propria slăbiciune, și numai chipul fragil, palid și Înfricoșat al tinerei pasagere de pe Virgen Blanca reușise să facă să renască Înlăuntrul lui, după atîția ani de singurătate și uitare, farmecul dulce-acrișor al sterilei lui neliniști În fața vreunei femei. Dulcineea sau Penelopa; Elena sau atîtea altele care păreau să reprezinte ținta dorinței bărbaților Îi erau refuzate cu totul și el știa asta, iar din acest motiv ducea o luptă zbuciumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și În scurtă vreme cei doi deveniră perechea cea mai surprinzătoare și În același timp cea mai fericită din capitala regatului. Norocos În afaceri, dinamic și cu relații bune, Germán de Arriaga se așeză la casa lui, Începu să dea uitării escapadele din trecut, care-l Împiedicau să profite mai mult de sine, și ajunse să rostească un cuvînt pe care Își jurase să nu-l lase niciodată să-i scape de pe buze: căsătorie. - Trebuie să mă gîndesc, răspunse Niña Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nimic Între ea și contele de Rioseco și că era hotărîtă să accepte propunerea lui de a se căsători, dacă mai era valabilă. Totul se Întoarse la normal și redeveni frumos și pasional, norii cei negri din trecut fură dați uitării, pînă cînd, cu cincisprezece zile Înainte de nuntă, ea Îl anunță, pe neașteptate, că fusese invitată de către conte Într-o nouă călătorie și că urma să plece. Cavalerul de Arriaga nu spuse nimic de data asta. Porunci să-i fie Înhămată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu primul care i-a ieșit În cale și a rămas pe loc, petrecîndu-și ani de zile așteptîndu-l. - Tu nu l-ai fi așteptat? - Bineînțeles că nu, răspunse ea rapid. Bărbatul care pleacă voluntar la război nu merită altceva decît uitarea și moartea. Ce naiba Îi păsa lui Ulise dacă Elena se culca sau nu cu Paris...? De ce trebuia Penelopa să rămînă acasă, În vreme ce soțul ei Încerca să i-o Înapoieze pe Elena unui moșneag zaharisit? Odiseea asta care-ți place atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se pișe. Fratele meu pe care-l urăsc s-a întors din morți. Shane mort era prea frumos să fie adevărat. Mai întâi, fixativul explodat care nu l-a omorât. Apoi familia noastră care nu l-a putut da uitării. Acum chiar și mortalul virus SIDA mi-a tras țeapă. Fratele meu nu-i decât o futută de dezamăgire amară după alta. Auzi ușa deschizându-se și închizându-se undeva, apoi altă ușă, apoi altă ușă se deschide și Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Într-adevăr, Leonard Bîlbîie pierise cu totul din mintea lui și poate că nici nu s-ar mai fi gîndit vreodată la el dacă în Vladia nu s-ar fi întîmplat cîteva lucruri care de la sine l-au rechemat din uitare pe fostul comis-voiajor al firmei Mott, acum aflat undeva într-un birou secret al Serviciului lui Mihail. Secret era cuvîntul care exprima singura fantezie pe care și-o permisese Radul Popianu de multă vreme încoace. Altfel adjutantul era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o mie de fire nevăzute și datorii sacre față de persoana acestuia. Văzuse întîmplător, pe cînd mergea la Miroși, în vizită la Marghiloman, avea un conac de vară în care se retrăsese nu atît din cauza bătrîneții și a suferințelor, cît din pricina uitării care îl acoperise cu totul, chiar dacă trecea agale pe Calea Victoriei, încercînd să răspundă la vreun salut ce nu se mai arăta, văzuse din trăsură un cîrd de cinci dropii, strînse ciopor în mijlocul cîmpiei verzi-gălbui din cauza secetei. Țineau gîturile întinse, încordate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei care‑și Încheiaseră călătoria lumească și acum se Îndreptau spre cea veșnică. (Fiindcă ei cred În minunea reînvierii biblice, iar prin imensa cartotecă vin În Întâmpinarea acelei clipe. Astfel Încât fiecare Își putea regăsi apropiații, și chiar propriul trecut dat uitării. Acel registru ar fi putut deveni atunci, În clipa reînvierii, un adevărat tezaur al aducerilor aminte și unică mărturie.) Desigur, pentru ei nu există diferențieri când e vorba de viața cuiva, fie că e a unui negustor din Bania ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]