2,056 matches
-
indiferenței față de suferințele unor semeni de-ai noștri, deși pretindem că suntem creștini, și, cAșatare, ar trebui să ne iubim măcar aproapele ca pe noi înșine. Dacă aceste carențe nu ar face parte din viața noastră, relele ce ne-o umbrește ar fi mult mai puține. Relatăm sub titlul ,, Patru vieți salvate de un cui de scară’’, cum au fost curmate viețile a doi tineri, căsătoriți doar de o lună, și alte patru au fost puse în pericol, doar pentru că prezența
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a mai săvârșit vreo faptă penală, ceea ce ar fi presupus amprentarea și identificare sa ca autor al celor petrecute la Brăila, chiar și după prescrierea răspunderii penale. Retrăind acele evenimente, nu pot să nu amintesc și un incident care a umbrit, o perioadă, bunele relații profeșionale pe care le-am avut cu acest proieminent criminalist. În 1961, fusesem promovat locțiitor al șefului direcției regionale Galați, dar continuam să mă implic în efectuarea unor cercetări mai dificile. Tocmai aveam în lucru un
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
este doar brav, inteligent și altruist, dar este încercat, din când în când, de tentații canine prin excelență. Și acestea sunt clipele în care geniul lui Milou (geniu care îl exclude din galeria plicticoasă a eroilor ortografiați cu majusculă) este umbrit de pornirea către urmărirea dezordonată de pisici sau de incursiunile, temerare, în băcănii sau muzee de științe naturale, în căutarea propriului Graal, osul uriaș și zemos la care nu încetează să viseze. De aici, o dimensiune specială ce evocă grația
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? ―, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întîmplase nimic, ținîndu-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să ne grăbim. Dinu a lăsat două monede pe masă, și-a luat o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pumn de iarbă. Îi dăduse și un nume. Prințul. "De ce Prințul, domnule Filip?" l-am întrebat ca să nu-l înjur. "Așa. De ce să nu fie prinț? Poate că părinții lui au fost regi, într-o insulă îndepărtată". Bucuria aceasta era umbrită de griji. Căci Filip, cu ura lui sfântă împotriva Tuberculosului, n-avea încredere nici în suferința vecinului său de cameră care tușea și scuipa sânge. Mă avertiză apucîndu-mă de mînă: "Cu ultimele puteri e în stare să aducă o pisică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adânc. Dar nu era pregătită pentru asta acum: gândurile nu o lăsau să se odihnească. Dădu peste un parc, aproape pustiu și cu o înfățișare destul de jalnică. Spațiile verzi erau neîngrijite pe margini, iar picioarele de metal care susțineau foișorul umbrit din mijloc fuseseră lăsate să ruginească. Maggie observă că până și pietrele de pavaj, și băncile erau făcute din aceeași piatră galbenă de Ierusalim; era frumoasă, dar își imagină că oamenii care locuiau acolo se săturaseră cu siguranță de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și diminuarea impactului. Ce putem face acum? Cum putem merge mai departe, în noua eră a tehnologiei? Răspunsul poate părea eretic, dar iată-l. Imaginea de pe ecran se schimbă dramatic, apărând acum o pădure. Copaci uriași se înălțau spre cer, umbrind solul. Apoi apăru un vârf muntos înzăpezit. O insulă tropicală, un arc de nisip, apă cristalină, palmieri. Și, în final, un recif subacvatic, cu pești înotând printre corali și bureți. — Lumea naturală nu conține nici un fel de reclame, spuse Koss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
incendii și inundații, maladii fatale, boli molipsitoare, viruși necunoscuți... Feride le studia pe toate cu atenție. Memoria ei selectivă Înregistra catastrofe locale, naționale și internaționale doar pentru a le comunica din senin celorlalți. Nu-i lua niciodată prea mult ca să umbrească o conversație fiindcă avea o Înclinație Înnăscută de a descoperi nenorocirile ascunse În orice poveste și de a le inventa chiar, când nu existau. Însă veștile pe care li le comunica nu-i supărau pe ceilalți fiindcă renunțaseră de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Prin urmare, exista un subiect care scotea latura sa Întunecată la iveală: prima soție. Chiar mulți ani mai târziu, când Petite-Ma Îl Întreba din Întâmplare ceva despre prima lui soție, Riza Selim Kazanci se cufunda În tăcere, cu ochii umbriți de o tristețe neobișnuită. — Ce fel de femeie poate să-și abandoneze fiul? a zis el cu fața schimonosită de ură. — Dar nu ești curios să afli ce s-a Întâmplat cu ea? a Întrebat Petite-Ma trăgându-se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din America a apărut la ușa ei, tocmai broșa aceasta a ajutat-o să-nțeleagă că străinul acela nu era altul decât propriul ei frate. Yervant Stamboulian și-a făcut apariția la ușa ei cu ochii lui Întunecați și strălucitori, umbriți de sprâncene negre, stufoase, cu nasul lui ascuțit și mustața subțire care creștea În jos, până la bărbie, și care-i dădea aerul că zâmbea chiar și atunci când era trist. Cu o voce tremurătoare și negăsindu-și cuvintele, a anunțat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
duce lipsa acestui sentiment. Abia după vreo alte zece cărți Porfiri întoarse un șapte de inima neagră, pereche a șaptelui de inimă roșie de pe grămada din partea stângă. ă Am câștiat, cred, spsue Porfiri. Era precum se așteptase - bucuria câștigului fiind umbrită de regretul că întrecerea se sfârșise. Voia să continue jocul. Însă celălalt bărbat încuviință și își admise înfrângerea. ă La stânga, pe acolo, dincolo de femeia care tușeșete. Este o ușă. Duce la dependințe. Virginski locuiește acolo, la parter, cu meșterul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un consemn sau nesocotise o tradiție? -, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întâmplase nimic, ținându-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să ne grăbim. Dinu a lăsat două monede pe masă, și-a luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pumn de iarbă. Îi dăduse și un nume. Prințul. „De ce Prințul, domnule Filip?” l-am întrebat ca să nu-l înjur. „Așa. De ce să nu fie prinț? Poate că părinții lui au fost regi, într-o insulă îndepărtată”. Bucuria aceasta era umbrită de griji. Căci Filip, cu ura lui sfântă împotriva Tuberculosului, n-avea încredere nici în suferința vecinului său de cameră care tușea și scuipa sânge. Mă avertiză apucându-mă de mână: „Cu ultimele puteri e în stare să aducă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cuvîntul englezesc house pentru că acesta nu descrie corect cuibul lui confortabil. O casă din America nu este asemeni unei maison din Franța sau unei casa spaniole; apartamentul lui are peste tot obloane care Îl feresc de vipia amiezii și este umbrit de o magnolie cu frunze de un verde adînc, iar zidurile curții sînt acoperite de vițe Înflorite. Dincolo de ele s-ar putea Întinde Mediterana, cu luminile Marocului Îțindu-se, palid, pe malul celălalt. Nu numai că pacea i-a fost sfărîmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se risipea. N-aș fi crezut ca tocmai tu să ai obiecții în privința copiilor. — Atâta timp cât stau unde le e locul. Nu într-un hotel de cinci stele. Fran întoarse din nou privirea spre lebede, simțind că un nor de dezamăgire umbrea frumusețea zilei. Chiar nu-l cunoștea deloc pe Laurence. Își închipuise pur și simplu că, deoarece se implicase cu atâta patimă în problema fertilității, iubea copiii și se purta minunat cu ei. În schimb, păreau să-l facă posac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stăm de vorbă? În timp ce Stevie se ocupa de strângerea covorului roșu care jucase rolul de navă și se asigura că celelalte două mirese și rochiile lor vor ajunge cu bine acasă, Fran îl conduse pe Laurence prin arșiță spre băncuța umbrită din mijlocul micului cimitir din spatele catedralei. Dacă avea să facă o scenă, prefera ca singurii martori să fie morții taciturni decât douăzeci de gazetari gălăgioși. — Tocmai m-a sunat intendenta de la Tawny Beeches. Era furioasă la culme. Credeam că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mea a Înregistrat schimbarea ca petrecîndu-se peste noapte, deși sînt convinsă că nu e decît o festă pe care mi-o joacă aceasta și că nimic nu a fost vreodată simplu. Îmi amintesc că, o vreme, relația noastră a fost umbrită de o ușoară jenă, dar Într-o bună zi, totul a fost dintr-odată În ordine. Nu, mai bine decît atît: Într-o bună zi, totul a devenit brusc minunat. Apoi, am rămas repede Însărcinată cu Millie și, cumva, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încercau să o liniștească pe tânăra mamă, spunându-i că În trei luni de zile avea să fie din nou slabă ca Înainte. Și apoi o zărise pe ea - Întinsă pe pat, cu spatele rezemat În pernă. Chipul Îi era umbrit de bretonul negru, iar În brațul drept avea o perfuzie. Cezariană - fără nici un pic de jenă, dama aceea repeta tuturor, cu voce tare, că fiica ei Înfruntase cu curaj o sarcină dificilă, intrând apoi În amănunte legate de fibroame uterine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îndoieli. Trăiți și scrieți - e destul. Sasha Își spuse că femeile ori cad brusc ca un copac, ori se sfărâmă ca o piatră. Emma Buonocore aparține celei de-a doua categorii. Acela a fost momentul În care În spatele tufișurilor care umbreau măsuțele terasei Rosati Emma văzu chipul bronzat al lui Antonio care răscolea cafeneaua. Se ridică brusc și privi Împrejur, și pentru că nu erau decât clienți și ospătari, Îngenunche și Încercă să se ascundă după statura masivă a profesorului și vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
eram în acea dimineață. Parcă simțeam cum avea să se schimbe scenariul meu. Parcă vroiam mai repede să te introduc! Mă îmbrăcam mașinal și mă priveam în oglindă. Într-adevăr, eram înalt, părul blond îmi era puțin lunguț, șuvițele îmi umbreau chipul, ochii molatici, două smaralde șlefuite de prea mult citit. Mi-am luat pălăria și am plecat condus de mama mea. Eram student în ultimul an la medicină, nerăbdător și dornic să ajung departe, să fiu recunoscut ca un bun
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chema Re-nefer, era îmbrăcată cu o rochie strâmtă și dreaptă de in subțire, aproape transparent și pe deasupra purta o tunică din mărgele turcoaz - cea mai elegantă îmbrăcăminte pe care o văzusem vreodată. Dar chiar și așa, mătușa mea nu era umbrită de acea doamnă. Fără să mai fie tânără, asprită de soare și de muncă, ghemuită pe jos, cu mâinile între picioarele unei femei care stătea să nască - chiar și așa mătușa mea strălucea în toată splendoarea ei aurie. Părul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
durere, când Meryt a propus să fiu eu chemată. De data asta nu se mai punea problema să fiu rugată. Meryt a apărut la ușa colibei mele din grădină cu Ruddedit în spatele ei, profilată în lumina răsăritului. Îngrijorarea abia dacă umbrea frumusețea unei fețe care nu mai era tânără. - Den-ne, a zis ea, cu accentul din Egipt, trebuie să vii și să faci ce poți face pentru copilul meu. Nu ne-a mai rămas nimic altceva de încercat. Mirosul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fapte precise. Marie Îi expuse În amănunt, docilă, elementele de care dispunea referitoare la moartea lui Gildas. În timp ce vorbea, Îl scruta cu atenție pe polițistul care cerceta piesele din dosar. Părul lui Fersen, brun și mătăsos, Îi cădea peste frunte, umbrind o privire căpruie care iscodea totul cu acuitate, căuta uneori să-și sondeze interlocutorul pînă În adîncul sufletului, dar nu dădea la iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-o asculte și că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și cu Christian. Deși era pregătită să-l audă, numele logodnicului ei o făcu pe Marie să tresară. Gwen, nelăsîndu-se păcălită, insistă: - Doare, firește! Eroul tău e la fel de răspunzător ca noi toți, poate și mai mult Încă. Privirea i se umbri cînd revăzu În minte imaginile din noaptea de atunci, care Îi schimbase viața. - Alergam În zigzag pe faleză, chiar deasupra golfului, așa cum făcuseră strămoșii noștri cu secole Înainte, agitîndu-ne felinarele, ca niște zăpăciți inocenți cum eram la vrema aceea. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Probabil că da. Sigur a auzit fiecare detaliu penibil. Chiar dacă nu citesc nici cel mai mic semn în sensul ăsta pe chipul lui. — Ce faci aici ? repetă. Ține într-o mână o servietă enormă de metal, și fața îi e umbrită de lumina artificială. Fac un pas înainte. Știu că sunteți ultima persoană pe care doriți s-o vedeți. Mă frec pe fruntea dureroasă. Credeți-mă, nici eu n-aș fi vrut să fiu aici. Dintre toți oamenii din lume cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]