11,058 matches
-
intimitate a unei săli de cinematograf unde se-amestecă văzduhul cîtorva planete unde flăcările sînt reci și umede aidoma ciupercilor iar densitățile oarbe cum liliecii obrajii ți se revoltă se colorează de-un trecut netrăit cum viitorul. Era o dimineață umedă Era o dimineață umedă ca o gură de femeie contrariile se zbenguiau - peștișori în bazin - se statornicise un echilibru rezonabil între ceea ce există și ceea ce nu există visătoare îți atingeai rîul încremenit pe obraz. Moartea intră și iese "Moartea intră
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
de cinematograf unde se-amestecă văzduhul cîtorva planete unde flăcările sînt reci și umede aidoma ciupercilor iar densitățile oarbe cum liliecii obrajii ți se revoltă se colorează de-un trecut netrăit cum viitorul. Era o dimineață umedă Era o dimineață umedă ca o gură de femeie contrariile se zbenguiau - peștișori în bazin - se statornicise un echilibru rezonabil între ceea ce există și ceea ce nu există visătoare îți atingeai rîul încremenit pe obraz. Moartea intră și iese "Moartea intră și iese din cîrciumă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
o durere bruscă în inimă neștiind cui să mă adresez fiindu-mi jenă și rușine cu mîna stîngă amorțită pielea încă vie la subsuoară și mirosul acut de viață din jur pocnetul și flama electrică din cabina vatmanului o dîră umedă în jurul buzelor mele de parcă port masca altcuiva iar dinții dinții aleargă pe șinele unei spaime nesfîrșite 2. pun scurta albastră pe mine cu o anume stîngăcie ca atunci cînd îți faci patul într-o odaie străină ca atunci cînd adormi
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
dincolo îți dăruiesc femurul meu tibia mea lunecoasă trece-mă-ți zic și pe mine m-așteaptă cred cineva 2. vînturi. cum stai în fereastră privind peste umăr iar dincolo, marea, val după val cearceafele umflate ale vîntului înaintînd, nisipul umed, scoici meduze-avortate ca niște bucăți de creier zvîcnind spasmodic în curtea abatoarelor, urlîndu-și mut rugăciunea din urmă piele și oase carbonizate acolo înspre ponton înălțînd un far fosforescent pentru întîmpinarea șalupelor în ceață un far din schelete de pescăruș de
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
realizau gravitația continuă a acestor fragmente desprinse din astrul poeziei de-a lungul tunelelor nesfârșite ale labirintului citadin, subpământean. Arhitectul coboară la Notre-Dame-de-Lorette și iese din gura de metrou pe scara rulantă. își privește meditativ umbra, conturată incert pe asfaltul umed. Soarele hivernal răzbate cu greu prin caruselul norilor scămoșați, care se fugăresc haotic de la un capăt la altul al cerului. începe să urce pe rue des Martyrs, spre Boulevard de Rochechouart și Place Pigalle. Retorica estompată a pașilor care îl
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
scurs Îngeri ce vor în ceruri să-mi răstoarne tristețea, bălăcind-o-n bucurii de raze-n cîrlionți prelinși din soare. Mă chinui pofticios. Pernă mă doare Sub cap în patul cu cearceafuri vii încă de izul tău d-arhanghel umed în aripi, ci cu glob de rouă-n suflet!
Tamaretă tîrzie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15693_a_17018]
-
să-l vezi și tu? E cutezanța de-a țintui privirea-n depărtare pentru-a-ți iubi aproapele. Sau poate e doar un timp expert în viclenie. Cei neajutorați îl simt asemeni unui mic monstru invizibil care le pune gheara umedă pe umăr. Privește-te-n oglindă: tatuajul e fin, desenul nu are legendă, Pumnalul ți se-mplântă-ncet în pântec. Sonetul V Al cincilea sonet e-ntotdeauna mai vinovat ca toate. Limba are o sumedenie de animale domestice pe care
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
gară Mînca semințe prăjite De bostan Am strigat-o dar ea S-a pierdut în mulțime Mi s-a părut apoi Că Fumînd tăcută Mă spionează Din spatele castanilor uzi O zi îndepărtată Privind pădurea de stejari vuind Cu o țigară umedă în colțul gurii Degeaba ar ieși de-acolo Ca o copilă proastă Cu părul încîlcit Sălbăticită de însingurare O zi îndepărtată din copilăria ta Și te-ar privi rugătoare Ce ai putea să faci cu ea Ai risca să ai
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
eu cum bate Și inima ta Prietene bun adio Și vom cînta și vom rîde Măcar noi între noi să ne iubim Ajutați-mă voi toți Să nu fiu singur acum Cînd bronzul clopotelor lucește în noapte Printre ramurile plopilor umezi și lungi Simt că în bronz O sumbră presimțire străluce de fapt Și scriu eu acuma speriat În lumina aceea
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
zi. Să scot un țipăt incult, - câțiva gură-cască s-ar amuza o clipă, în drumul spre supermarket. Să tac mai bine, în așteptarea chibritului? Oho, visând cumplitul, sfâșietorul bubuitorul meu glas îndesat în gură, sub călușul de dinamită cu fitil umed, de sub iarba cu țârâit somnolent de greieri de mâine, de poimâine. Sculptură pentru orb Nu vă bucurați prea devreme, nu-i un fenomen de falsă memorie, - știu foarte bine cine a rotunjit „Sculptura pentru orbi”. Eu folosesc influențele numai împotriva
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
scrieri extraterestre N-ai să poți respira aici Fără balonul de oxigen) Îi sărut straiele arse de raza stelară Ca să-i aflu sub ele trupul gol Îmi apăs pe globii ochilor lui buzele mușcate până la sânge Îi trec palma mea umedă peste gura uscată Brusc în întunericul Universului oasele lui încep să lumineze Fosforescente sub piele Ca și cum mi-ar arăta un traseu Pe care să pătrund prin efracție Sub țesuturile care mă poftesc La o ultimă cină la îmbrățișarea fatală Îi
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
a urechii; unii spun una ceilalți că vinul din altar n-ar mai avea timp să dea un nume bolii și lăstunii care atîrnă de maluri sînt o zbatere ușoară a lobului temporal prin care panica coboară încet peste hainele umede și se încolăcește ca iedera; eu știu că locul cel mai sigur din lume e în inima ta
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
trotuar o monedă scăpată în băltoacă ruginește singură. Un umăr căzut deodată. Un vîrtej din senin. Frunze de aur năclăit în aer. Greața viitoarelor mame. Ciripitul, ciripitul ca într-o maternitate învolburată de păsări. De pe pereți se desprind încet frescele umede ale acelor ani. Adorm cu mîna sub cap în timp ce citesc un text nou scris cu cerneală simpatică de mîna unui copil ce încă nu s-a născut. Cîntec de trecut Lumina nu lasă nicio umbră. Face implozie. Așa că treci pragul
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
într-un cub de lumină ce vine peste tine prin mari ferestre și-ndrăgostit de-o fată ce trăiește-ntr-un oraș din țară ceva mai departe unde-și are ea locul de muncă s-asculți foșnetul automobilelor pe șoseaua umedă sub văzduhul lăptos - mon amour ô mon Lou mon art et mon artillerie.
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
Marta Petreu Stau ca papura deasupra apei încrețite de vînt Norii mi se freacă de glesne umezi și răcoroși ca botul unui cățeluș de-o zi încă orb Ne jucăm și noi - le șoptesc și mă prefac că m-ascund Pe mine cineva m-arată cu degetul și mă crestează ca pădurarul copacii Cineva încearcă să mă
Cerul s-a lăsat la pămînt by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/2759_a_4084]
-
apoi citează, nepăsător , din ,,Sangue, ferro ed oro’’. Gregory sau Nunzio, știrb, cărunt, neras, dar cu fața de adolescent, pe-aici, bântuie, pierdut: ,, Unde mi-i casa?’’ „Dove my casa’’? 4. Buzele lui prapline, roșu de roșii de San Marzano, umede tot timpul de Ballantaine’s, vor să soarbă, lent, să-și amintească gustul laptelui matern, veritabilul espresso? Între timp, mărcile de cafea se schimbară-n râșnița lumii, regimurile din Est, la fel, cafeua Illy învinsese, năutul comunist și unii zic
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
-și Alege-un moale scut de întristare Că se-ofilesc și mor fără să spună Decît mireasma grea stinsă-n culori. Le pierdem și culegem alte flori Cu fluturi ce-n petale le înspumă În undele unui vînt cald și umed Și șoptitor de dulci cuvinte-n suflet... Mi-e sufletul închis într-un cristal... Mi-e sufletul închis într-un cristal. Dacă privești prin el vezi curcubeie, Izvoare verzi din care nimfe vin să beie, Spălîndu-și fluturii și șoldul ideal
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
și pe care Tia ajunge s-o accepte, ca pe o dîră de parfum otrăvitor, în viața ei: ,Ea era aici. Parfumul sec, baroc, pe care îl simțisem și-n parc îmi cuprinse tîmplele presîndu-le ușor, ca pe niște bureți umezi. M-am răsucit și-am privit-o." Soția lui, mirosind ca florile sfărmate dintr-un buchet uscat pe masa bătrînilor. O aromă puternică, sfidătoare, alta fadă, grea, care seamănă atît de mult între ele. Două feluri de dependență. O analiză
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
văzută protagonista acestei confesiuni lirice: ,O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină cu purici din copilărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată. Cu ochi umezi,/ Cu inima făcînd trans-tara bum!//Sutienul tău mototolit și acru,/ Ham pentru țâța grea de arpacaș,/ Îl sărutam, mi-l potriveam cu cârpe/ În magazii obscure de la Iași.// Oh, părul gras, cu rădăcina tare,/ Dat la culcare cu petrol lampant
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
de soare cu chip de înger? ? și destule variații interne ? ? Fie că anii ce se scurg să treacă, precum razele soarelui mângâie o floare ce stă să înflorească! ?; ?anii ce se scurg să treacă precum razele soarelui mângâie o trestie umedă și bătută de vânt ?. În fond, banalitatea apare tocmai din dorința de originalitate, în lipsa mijloacelor intelectuale eficiente care să o îndeplinească. Mijloacele electronice au dezavantajul de a răspîndi uluitor de repede și de impersonal eforturile colective de expresivitate eșuate în
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
se nască din miile de sexe ale aceleiași femei. Iubite. Nu se miră. Nu se lasă uluit. Se lasă doar să alunece mai departe, ca pe o clisă moale colcăind de durere înghițită. Ca pe un țesut intern cald și umed, încet, fără grabă, spre pîlnia văii. Care-l aspiră cu migală, cu căldură, dramatic de lent, însă implacabil, în sorbul său însîngerat și zdrențuit pe margini de mii de sunete oarbe..." O viață goală și luminată, un raft de Romarta
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
rece, freamătul luminii, ritmurile vreunui perete de bîrne, șarpanta caldă a unor case pustii, carul cu fîn, șura și căpița, cartofii, sfecla, cireșele coapte și toate obiectele unei etnografii bizare pe care le mai conservă doar memoria colectivă și penumbrele umede ale muzeului sătesc. Ion Dumitriu a caligrafiat această revărsare fără sfîrșit a pămîntului, această neostenită sfidare a amorfului și a stereotipiei, cu discreția, cu tenacitatea și cu exactitatea unui evanghelist. El este martorul unei incredibile aventuri a existenței în care
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
albaștri Nechează scuturând coama de dor Iar eu le ascult Tristețea tropotului lor sălbatic. Mă cheamă cu ei Purtându-mă pe spinări Arcuite de timp și-mi cer să zâmbesc. Nu pot. Mi-e frică de ei, De boturile lor umede și calde. Ei pleacă, ducând cu ei Suspinul clipelor trecute și tinerețea mea. îi urmăresc cu privirea Umezită de amintire Rămânând în urma lor Doar pașii mei Risipiți în singurătate. Crud etern Crud Clipa se scurge Printre sufletele noastre. Crud Viața
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
său lustral, poetul adastă undeva la mijlocul drumului, într-un derizoriu fatidic: ,într-o zi visă cum va fi./ Cu claritate vedea totul, chiar/ el împotrivindu-se/ laș, caraghios,/ cu un picior în aerul negru, tare,/ cu celălalt în pămîntul moale, umed, pufos" (Stare). Vasile Dan ne dă impresia unuia din acei îngeri arghezieni pe trupul cărora începe a crește ,o bubă pămîntească".
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
O pasăre de văpaie ce, în fața imensității muzicii, simțea cum îi cresc aripile. Un suflet entuziast ca un vulcan în al cărui crater nu cresc ierburile ezitării. Uneori, din pură curiozitate, intra în foc pentru a vedea dacă vreascurile sunt umede. Alteori, din suverană exigență, era atât de aspru cu sine încât își permitea să nu admită la alții ceea ce nu putea încuviința la el însuși. întotdeauna însă a știut că performanța interpretativă se dobândește numai prin educație și experiență, grație
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]