1,411 matches
-
flacără albă, mirosind a pucioasă, apoi se stingea, Întunecos și Îmbibat de apă, și din nou flutura incendiat, ațîțat de vînt, cum va fi fost În nopțile furtunoase la Delfi... Ni se spune că Pythia simțea adesea nevoia să-și umezească buzele În apa fîntînii Castalia izvorîtă la poalele Parnasului. Aceasta era fîntîna inspiratoare a poeților, preferată Între toate de către Muze. Așadar, oracolele nu erau decît o formă de a face poezie. Bătrînul Tiresias nu poate nici el acționa asupra viitorului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acest bătrîn care-și amintește, memoria e un izvor monoton care murmură aceeași poveste. Și marea e aceeași... SÎnt ore cînd țărmul se pierde În pîcla apei, dar el Îl simte ca și atunci, iar vîntul care ridică valuri Îi umezește ochii, În timp ce pronunță numele Colchidei ca un cuvînt taumaturgic Împotriva unei mări goale, În ziua cînd nu l-ar mai pronunța, ar muri uitîndu-se la stînci și la valuri cu ochii goi, fără să priceapă prea bine ce anume Îl
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
îndoială în lucrul cu pricina; dimpotrivă, atunci când simțeam vizite și viziuni ale Persoanelor dumnezeiești și ale mijlocitorilor, nu era decât tărie și confirmare a acelui lucru, iar această simțire era însoțită cu savoare spirituală, și ca și cum mi s-ar fi umezit ochii cu multă încredințare a sufletului. La rugăciunea de mulțumire de la liturghie, o dezvăluire 1 când a ființei Tatălui, când a Preasfintei Treimi, cu o anumită mișcare spirituală, prilej de evlavie și de lacrimi, într-atât încât nu mai simțisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
retrăiască acele clipe dragi. Apoi, învăluită într-o stare de bine ca un dar de la Dumnezeu, adormi. B. Bucuria iubirii Când se trezise, soarele era destul de sus. Se simțea ca un muribund care își revine la viață atunci când cineva îi umezește buzele cu apă. O căldură bruscă îi străbătu trupul ca un fior inexplicabil ce semăna cu un drog puternic injectat intravenos. După câteva minute se învioră cu un duș rece lăsând prosopul alb să-i cadă alene din mâini. Ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei o butelcuță cu vin ce avea un buchet de strugure copt. Cu un zâmbet slab și răpusă de oboseală destupă butelcuța cerând două pahare în care turnă licoarea limpede ca lacrima, făcând niște mărgeluțe mici la suprafața paharului. Își umezi buzele de plăcere ciocnind cele două pahare cu gust de Avrămești. Carlina își dădu seama că stătea în picioare, deși nu-și amintea când se ridicase. În timpul celor două pahare cu vin auzi ușa care se deschise, făcându-și apariția
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
te vei întoarce bogată fără să plătești vreun preț?!”. Suliți reci și mici îi străpungeau fără cruțare ceafa, le simțea în tot corpul ei încercat cu loviturile vieții. Pentru o clipa, toate simțurile incetară să mai funcționeze. Ochii i se umeziseră, dar nu plânse. În străfundul sufletului se auzi un geamăt, iar ea îl ignora încercând să-și continuie drumul. Închipuiți-vă dragi cititori că vă aflați întro țară străină, pentru prima oară, fără a cunoaște limba, fără a ști istoria
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
erau acum ca o zdreanță flendurită. Ar fi vrut în clipa aceea să se transforme într-o pulbere fină ca cenușa, să cotrobăiască pământul și toate ungherele Universului, iar vântul s-o aline legănând-o la infinit. Ochii i se umeziseră. Putea să renunțe chiar în clipa aceea, dar dorința ei era mai mare. Vroia să salveze un om care căzuse mai jos decât ea. Știa exact ce dorea să facă. Dorea să-l salveze din ghearele alcoolului, a lașității lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prăvăli peste ea cu tot corpul zicându-i: - De unde era să aflu de nenorocita asta de poveste?! Ochii ei verzi se deschiseră mari, neîncrezători și temători iar Alin îi susținu privirea până la un punct. Se aplecă peste ea și îi umezi buzele, uimit de culoarea intensă a ochilor ei, mai verzi ca niciodată. Era o noapte în care își puteau permite să deschidă seiful secret cu toate amintirile lor. Nicole scăpă, cu intenție, o întrebare:Spune-mi, te rog! Te-ai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
firicel de venin îi inundă gura cu amar, tot mai amar, prelingându-se până aproape de colțul buzelor. Avea ochii triști, iar un ciob de sticlă cu ascuțișul lui nemilos părea să-i rănească sufletul. Intrase într-o cafenea să-și umezească gura, nu să bea vre-un Amareto cu boabe de cafea sau o altă băutură cu gheață, așa cum v-ați putea imagina. Nu voia decât o apă plată dar mai mult de atât voia să stea de vorbă cu două
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spun, mai fă trei lucruri și-i rupi gîtul profesorului. Unu: îndoi fusta pînă la jumătatea genunchiului, o însăilezi cu un fir de ață și-o calci la presa pentru polietilenă. Doi: îți tai părul scurt, pînă deasupra umerilor, îl umezești, îl pui pe bigudiuri și-l usuci în cîteva minute la aerotermă; dai jos bigudiurile și-l piepteni într-o parte, tinerește. Trei: îți pensezi sprîncenele. Pensetă aveți în laborator, alcool aveți în dulapul cu medicamente... Stai locului să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
celor venite cu frontul, care-și ziceau Ana Bezdomnîi, fără casă adică. Multe dintre Anele astea mă plăteau în natură... îmi dă bătrînul un cot, rîzînd înfundat, apoi iese în fugă și se întoarce cu o cutiuță lungă, din celuloid; umezește bucățica de burete așternută în cutiuță, pune crenguța de magnolie peste buretele umed, apoi potrivește încet capacul, uitîndu-se atent dacă nu cumva apasă pe floare. Împachetează cutiuța într-o hîrtie albă și mi-o dă: Să-ți poarte noroc, Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu halucinații... Teona, șoptesc eu, atingîndu-i brațul. Teona tresare și se întoarce domol către mine. Scutură din cap cu mîndrie, își trece maiestuos vîrful degetelor peste buclele părului, trupul i se îndreaptă într-un gest plin de demnitate, iar ochii, umezi bine, îmi înfruntă privirea. Poftim, surîde ea, privește-mi ochii umezi... Cuvîntul tău vulgar m-a rănit cum nu mi-aș fi închipuit vreodată că pot fi rănită. Te-am blestemat, ți-am dorit răul, apoi te-am așteptat... Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mondanitățile (pe care nu le privesc) și privesc apa neclintită în umbră ca o imensă tavă de cloisonné albastru sidefat. Uneori mă cobor pe dig și mă așez pe vreo bancă. Vine cineva, se așează lângă mine, vorbim. Răcoa rea umezește haina de lână, vântul suflă potolit, dar rece. De acolo, huetul mării cu miros de alge și sare revine egal și ritmat. Eu mă gândesc la tine, mă gândesc cu spaimă și uneori cu liniște: „Îmi feresc copilul și trebuie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fapt, chiar mă și gândisem și cum să fac ca să reușesc, și anume să recit alfabetul invers, cu accent franțuzesc. Dar, chiar din momentul în care am ajutat-o pe Suze să-și îndrepte trena, am simțit că mi se umezesc ochii. Și când muzica de orgă începe maiestuoasă și pășim încet în biserica în care nu mai ai loc să arunci un ac, sunt nevoită să-mi trag nasul la fiecare două note de orgă. Suze îl ține strâns pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
elegant, cu un taior Windsmoor, și chipul îi radiază de nerăbdare. — Cum arăt? zice, chicotind nervos. Sunt destul de elegantă pentru Claridges? — Arăți minunat, mami! Și culoarea asta te prinde foarte bine. Lasă-mă doar să-ți... Iau un șervețel, îl umezesc un pic la robinet și îi șterg obrajii, pe care a reprodus cât a putut de exact stilul de fardare cu bidineaua al lui Janice. — Așa. Acum e perfect. — Îți mulțumesc, draga mea! Mami se examinează în oglinda mea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zâmbesc lui Danny, care e de-a dreptul îngrozit. Las-o așa cum e. La ora trei fără zece sunt gata. Am pe mine rochia ca un cârnat. Pe față am machiajul Mireasa Primăvară Radioasă, ușor atenuat cu un șervețel puțin umezit cu apă. În păr am o coroniță de garoafe roz aprins și lăcrămioare, pe care mi-a comandat-o mami odată cu buchetul. Singurul lucru cât de cât rafinat pe care îl am pe mine sunt pantofii mei Christian Louboutin, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vale la oile tale! Strânge acolo în coșul tău smochine și nu mai filozofa ce e rău, Ce e bine, că are cine și asta nu-i de tine! Stai acolo la Tecoa Să te pălească arșița și să te umezească roua! Lasă în pace ,,palatele bogate” Și ,,Casele de iarnă și de vară”! Nu mai striga că ,,se vor dărâma”, Ai grijă de cocioaba ta, Că nu te mai ține până-n primăvară! Și nu mai face pe astronomul, Că nu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
activității noastre. Mai am acum un nou obiectiv de îndeplinit. Trebuia să refac toată prispa sau terasa din jurul școlii, în lungime totală de 56 m. liniari, precum și parmaclâcul pe aceeași lungime, pentru ca să protejez pereții școlii de ploile și zăpezile care umezeau pereții. Cum aveam suficiente fonduri de la cele două baluri, vorbesc cu un lemnar din apropierea școlii. Bușteanul de stejar din curtea școlii trebuia prefăcut în scânduri. Știa pe cineva dintr un sat îndepărtat care-mi putea transforma lemnul brut în scândură
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
redactorului, care nu apare în nici o pagină. Și mai ales prin atmosfera generală de bunăvoință, înțelegere și promovare a valorilor naționale. Am citit Buletinul la 4 prieteni cu vârste între 70 și 80 de ani, cărora ochii li s-au umezit, fiind smulși din țară de peste 50 de ani... În concluzie, "România '93" este excelentă! Îi doresc ani lungi de viață. P.S. V-aș fi recunoscător dacă ați trimite câte un exemplar la doi profesori din Buenos Aires... Primiți, vă rog, Domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
linie verticală cu unghia de la degetul mare, Îndoia marginea foii, apăsa, Îi dădea drumul, o netezea cu podul palmei, după care caietul era iute răsucit și așezat În fața mea, gata de a fi folosit. Urma un nou toc; Întotdeauna Îi umezea penița lucitoare susurând din buze Înainte de a-l cufunda În cristelnița cu cerneală. Apoi, bucurându-se de fiecare trăsătură a fiecărei litere curate (mai ales pentru că terminasem caietul anterior Într-o mizerie totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mara Rjevuski, o copilă palidă cu o fundă albă de mătase prinsă În părul negru, Înceta brusc și inexplicabil să mă mai bage În seamă), În timp ce stătea la marginea azoteei ei cu mâna albă odihnindu-se pe cornișa parapetului „Încă umezit de roua nopții“, și sânii ei gemeni coborau și urcau În ritmul respirației ei iuți și spasmodice, sânii ei gemeni, recitesc, coborau și se ridicau, iar lornieta ei era Îndreptată spre... Am descoperit ulterior acea lornietă la Madame Bovary, mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dragi n-am nici o știre -, sunt, poate, descăpățânați; au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și...și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor", Alexandru-Aron, stirpea ucigașului tatălui meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit ochii. De arșiță și de lacrimi, pereții, lumânările, totul îi joacă pe dinaintea ochilor... Daniil, copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină fumegândă! Jur împrejur, vrăjmașii colcăie! Mă împresoară întunericul! Nici o lumină... Nici o luminiță... Nici o mână întinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fiecare cuvânt din toate câte le-am spus! Și eu cred! întărește Maria cu convingere. Copilul de casă, Chiribuță, intră și dă glas: Măria sa Domnul! Maria aruncă o fugară căutătură în oglindă, își aranjează o șuviță rebelă, își mușcă, își umezește buzele cu limba... Țamblac îi iese în întâmpinare. Alexandru se retrage lângă perete, în umbră. Ștefan intră ținând pe umăr o cazma cu pământ încă pe ea. E ud de ploaie. Bună dimineața Maria! îi spune și o sărută pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de asemenea câteva versuri de Aimé Césaire. Vrei să asculți? „Voi regăsi secretul marilor comunicări și al marilor combustii. Aș spune furtuna. Aș spune fluviul. Aș spune uraganul. Aș spune frunza. Aș spune arborele. Voi fi udat de toate florile, umezit de toți trandafirii. Mă voi roti ca sângele frenetic pe curentul lent al ochiului de cuvinte, în cai nebuni, în copii fragezi, în pietre de acoperit focul, în vestigii de timp, în pietre prețioase, destul de departe în adânc, descurajându-i
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
doilea frate. Boni înșirase căpșune pe un fir, ca un colier, ca să-l dea mamei lui. Ajungând la spital, apropiindu-se de patul mamei sale, a scăpat „colierul” de căpșune, și mama lui nu l-a îmbrățișat. Ochii îi sunt umezi când povestește asta. Apoi își amintește de dădaca lui, cum îi umplea paharul cu lapte, și el a tras paharul și laptele a murdărit fața de masă. Amintiri obscure care poate i-au format caracterul profund melancolic și timiditatea excesivă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]