1,445 matches
-
rupsese în mine prin prăbușirea arțarului; mi se părea că săvârșisem o crimă. N-am mai scos nici o vorbă și am încercat să adorm. Când m-am trezit, îmi ardeau obrajii. Vorbeam mușcând ca din iască și trebuia să-mi umezesc mereu buzele cu limba. Răcisem, probabil. Vreo două zile mi-a fost rău. Aveam febră și transpiram abundent. Dar, în chip straniu, boala îmi dădea o stare de veselie idioată. Sărisem de la o extremă la alta. Eleonora se uita îngrijorată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Colegii dumneavoastră de la Facultatea de Drept v-ar putea spune totul despre astfel de dovezi. Mergeți și vorbiți cu ei. Vă vor explica cum stă treaba cu legea. El își trecu limba printre dinți de parcă ar fi vrut să-și umezească buzele. Ea remarcă gestul și îi observă și pata umedă de sudoare de la subraț; unul dintre șireturi îi era desfăcut, constată ea, iar cravata avea o pată de cafea sau ceai. Nu-mi place să fac asta, Rra, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe umeraș, atârnate de o conductă. Coșul de rufe, o sacoșă de in mereu ascunsă în alt loc și mereu răvășită erau prea mici pentru a înțelege că nu baba răscolea printre chiloții. Despre plăcerea unora de a mirosi viața umezită în lenjeriile intime a aflat mai târziu. Viața, o erecție între două stații de troleibuz, o excitare fluidă a nervilor, o fantezie decupată din imaginarul păpușilor. Viața ca un fetiș continuu; cel care nu ești în cel care te cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de deșeuri nereciclabile: pom, floare, grâu, fântână, casă, necurății în intențiile Tatălui. Taie ce-i uscat, arde ce este putred, aruncă peste umăr ce-i vechi, îngroapă necinstea și o ia de la capăt! Păstrează pentru tine atât cât să-ți umezești buzele, păcatul zace cu limba uscată doar în sângele ce a uitat curgerea spre izvor. Ești în lume cu umerii tăi, cu palmele tale, coastele, fruntea, irișii, limba, pentru Sine te-a lăsat Dumnezeu cu venele deschise, pentru lume. Învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obsesia mormântului îmi surâde până și din fotografii. Este vreme de secetă, plutoane de furnici mărșăluiesc cu firimituri de sicrie în spate, greierii (în sfârșit) au motive de fericire, păienjenii țes (pe uscat) raze de soare sub grindă, îngerii își umezesc buzele în scuipatul lui Dumnezeu, vreme de secetă, obsesia mușuroaielor goale întregesc intențiile oamenilor singuri. În mănăstire sunt 36 de gropi, unele mai adânci pentru sine, altele mai adânci pentru alții. În mânăstiri timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după nuntă sapă fântâni în icoană. Dansează! Flăcăii pulsează erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele, umezite de rouă, după fereastră, așteaptă rândul; babele cercetează frânghia de rufe pe care soacra expune neprihănirea miresei. Dansează, Genia mea, dansează! O astfel de nuntă se va întâmplă deasupra norilor, fumul întrupă îngeri când arderile de tot sunt plăcute lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care fugise din nou în grajd să-l liniștească pe bunic. Nimeni nu mai asculta de el, totul s-a inversat, nu mai știa cine are dreptate... și simțea nevoia să fugă pe poartă, afară, în plină noapte... Cu fața umezită de lacrimi, cu pieptul zvârcolit, fugea prin sat... prietenii îl strigau, ce a pățit, dar el nu vedea și nu auzea pe nimeni. Până ajunse la pădure, se însera deja. Acolo, în sfârșit, putea fi singur să plângă, cum n-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
lăsat să tragă primul fum înainte de a-i arunca grenada: — Anchetez omorârea a patru, posibil cinci fete tinere, i-am spus calm. De-aia ești aici. Ca să ne ajuți la anchetă, cum se zice. Gottfried se ridică repede în picioare, umezindu-și cu limba buza de jos, cu țigara rostogolindu-se pe masă, acolo unde o aruncase. Începu să scuture din cap, fără să se oprească: Nu, nu, nu. Nu, ați arestat pe cine nu trebuie. Nu știu absolut nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era încă nici urmă de ea. Am așteptat până la 9:30 și am sunat la poliție. Sorbi din cafeaua pe care o ținea cu o mână fermă, dar nu era greu de văzut că e supărată. Ochii ei albaștri erau umezi și în mâneca de la rochia din crep albastru se putea zări o batistă din dantelă care părea udă fleașcă. — Povestiți-mi despre fiica dumneavoastră. E un copil fericit? — Atât de fericită cât poate fi orice fată care de curând și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care mă alunga din visurile mele, mă arunca în altă parte. Și într-o dimineață, în toaleta studenților, m-am rănit la mâna stângă, am incizat încet, cu o lamă de ras, mușchiul aductor al degetului arătător. Am simțit rana umezindu-se, începând să curgă. Trebuia să rezist, să deschid ochii și să rezist. Și până la urmă am reușit. Mi-am privit sângele picurând în chiuvetă și n-am simțit altceva decât o ușoară amețeală. În ziua aceea m-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei se aflau la câțiva centimetri de mine. Le-am deschis cu greu. I-am sărutat coapsele extrem de albe, aproape albastre. Mi-am vârât capul între ele, erau reci chiar dacă transpirau. Italia se aplecă gâfâind deasupra mea. Îmi simțeam ceafa umezindu-se de la gura ei... M-am ridicat brusc, lovindu-mă de fața ei. M-am așezat din nou pe divan. Mi-am împreunat mâinile și le-am strâns cu forță. Mi-am fixat privirea pe degetele înodate. — Sunt căsătorit. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spune el. Ar trebui să fii în altă parte. Tarrou a spus că plecarea e în seara asta pe la miezul nopții și Rambert adăugă: "În principiu". De fiecare dată când unul din ei vorbea, masca hidrofilă se umfla și se umezea în dreptul gurii. Asta dădea conversației ceva ireal, ca un dialog între statui. \ Aș vrea să vă vorbesc, a spus Rambert. \ O SĂ IEȘIM ÎMPREUNĂ, DACĂ VREI. AȘTEAPTĂ-MĂ ÎN BIROUL LUI TARROU! Puțin după aceea Rambert si Rieux se instalau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prea bine o anume parte a străzii, ar fi trebuit să Întoarcă mereu capul, doar tihnit nu ar fi fost. Stătea pe un scaun Înalt; din cînd În cînd, sorbea din paharul cu vin alb, se prefăcea, de-abia Își umezea buzele. Avea, poate, de așteptat ceasuri Întregi; vinul era doar un motiv. Localul nu era prea animat la ora aceea, seara trecută fusese neîncăpător, veniseră mulți tineri. Veseli, reținuți, după scurte momente de exuberanță, pentru a nu deranja; unii dintre
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
te regăsesc iarna. — Iarnă, vară, te Îndepărtezi, mă regăsești, crezi că poți dispune nepedepsit de anotimpuri, de ani, de viața ta, de a mea? N-ai Învățat nimic de la Khayyam? „Dintr-odată, Cerul Îți fură chiar clipa necesară să-ți umezești buzele”. Privirea ei se cufundă Într-a mea pentru a mă citi ca pe o carte deschisă. Înțelesese totul, suspină. — Unde ai de gând să mergi? Nu știam Încă. Venisem de două ori În Persia, și de două ori trăisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Închid ochii, apoi respir adânc și zic: — Luke, scrie ceva despre mine în ziar. — Bine, zice el absent, înnodându‑și cravata. M‑am așteptat să ți se facă puțină publicitate. Ce ziar? — Nu e... ceva de bine, zic și îmi umezesc buzele uscate. Sincer, e oribil. Luke se uită mai bine la mine și îmi vede expresia de pe chip. — Haide, Becky, spune. Nu poate să fie chiar atât de rău. Hai, arătă‑mi. Ce zice? Întinde mâna, dar eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ce vrea să spună? Doar nu... doar nu poate fi vorba despre... — Te‑au... refuzat? reușesc în fine să îngaim. — Bună întrebare, spune Luke. Cei de la JD Slade au zis că au nevoie de mai mult timp. — Pentru ce? zic, umezindu‑mi buzele uscate. Au câteva rezerve, spune Luke pe un ton neutru. N‑au specificat în legătură cu ce anume. Își trage violent cravata de la gât și începe să‑și desfacă nasturii cămășii. O, Doamne, nici măcar nu se uită la mine. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Îmi mușc buza. Trebuie să vină acasă. — De ce nu‑i spui asta chiar tu? zice Michael blând. Sunt sigur că i‑ar face plăcere s‑o audă din gura ta. Pare atât de sincer preocupat, că încep să mi se umezească ochii. — Nu pot. Dacă‑l sun, o să creadă... o să creadă că nu vreau decât să demonstrez cine știe ce sau că e doar o bârfă tâmpită... Mă opresc și înghit în sec. Sinceră să fiu, Michael, aș prefera să nu mă amesteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de la nivelul V. Am crezut că o să ne ia foc plămânii. Din fericire, materia asta inflamabilă era mai rară decât credeam și a ars de tot până să absoarbă tot aerul din sală. Ventilatoarele scot carbonul destul de bine. Dallas își umezi buzele. ― Și daunele? Nu-mi pasă de avariile anexe. Mă interesează gradul de funcționare a navei și să știu dacă performantele noastre vor fi diminuate. ― Ia să vedem... ezită Parker. Panoul 4 este complet prăjit. (Dallas și-l închipui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rana mea se vede un cer frumos și pustiu...) Toată gloria acestei zile mi se arată sub forma unui pescăruș care zboară cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul ei lucid a țintit de sus; după care Începe iarăși dansul alb și ucigaș, deasupra mării. E aici tot ce m-ar putea emoționa și revolta și n-ar mai fi nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
flacără albă, mirosind a pucioasă, apoi se stingea, Întunecos și Îmbibat de apă, și din nou flutura incendiat, ațîțat de vînt, cum va fi fost În nopțile furtunoase la Delfi... Ni se spune că Pythia simțea adesea nevoia să-și umezească buzele În apa fîntînii Castalia izvorîtă la poalele Parnasului. Aceasta era fîntîna inspiratoare a poeților, preferată Între toate de către Muze. Așadar, oracolele nu erau decît o formă de a face poezie. Bătrînul Tiresias nu poate nici el acționa asupra viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
acest bătrîn care-și amintește, memoria e un izvor monoton care murmură aceeași poveste. Și marea e aceeași... SÎnt ore cînd țărmul se pierde În pîcla apei, dar el Îl simte ca și atunci, iar vîntul care ridică valuri Îi umezește ochii, În timp ce pronunță numele Colchidei ca un cuvînt taumaturgic Împotriva unei mări goale, În ziua cînd nu l-ar mai pronunța, ar muri uitîndu-se la stînci și la valuri cu ochii goi, fără să priceapă prea bine ce anume Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
valsând, blondina în luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la finele primei pagini. Și-a umezit buzele subțiri, violete, în apa sfințită. A lovit cu pipa irlandeză scrumiera, capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-a păstrat un moment de reculegere. Primul din stânga mormăise ceva, ceilalți deveniseră extrem de atenți. „M-am săturat, m-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe nimeni, nu-și amintea nimic, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vâlcea. A VENIT ASEARĂ MAMA A venit aseară mama Din sătucu‐i de departe Să‐și mai vadă pe fecioru‐i Astăzi „domn cu multă carte”! A bătut sfios la poartă, Grabnic i‐ am ieșit în prag; I s‐ a umezit privirea De iubire și de drag . Sărutându‐i mâna dreaptă, Ea m‐a strâns la piept duioasă; și spunându‐ i câte toate, Am intrat apoi în casă. În lăuntru‐casei mele , Din ce brumă‐ am adunat Dă prilej ca biata
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]