2,033 matches
-
în sus pachete mari de frunze putrede. Felix ocoli chioșcul de câteva ori, se urcă în el, se dădu jos, privi pe Marina, care cotrobăia prin bucătărie, contemplă casa mucegăită de ploi și zăpezi, enorma ușă gotică de lemn mai umflată și mai râioasă ca oricând, și-și aminti de Otilia. Ce fată bizară! Plecase de atâta vreme și nu-i scrisese un rînd! Tot ce visase împreună cu ea se spulberase, fusese numai o minciună. Visul ăsta trebuia alungat o dată pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și strecurase ceștile în buzunar. Agripina făcu o invitație enigmatică: - De, Stănică, cum crezi și tu! Astea le mai am și eu, și peurmă nu mai am din ce bea! - Să fii dumneata sănătoasă, o încurajă Stănică, băgîndrepede în buzunarul umflat încă două cești. Stănică sărută mâna Agripinei, făcu semne de diferite nuanțe celorlalți și dădu să iasă. Toader declară că merge și el, și că-l duce cu trăsura până unde vrea. Avocatul acceptă, se sui în trăsură, alături de Toader
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Olimpiei de banii smulși de la bătrân. Toate temerile lui moș Costache trecuseră asupra sa. Ținea banii sub cămașă, pe piele, nu fără primejdie, fiindcă Olimpia se uita foarte scrutător: - Dar ce-ai tu acolo, Stănică, de-ți stă cămașa așa umflată? - Nimic, ce să am, a ieșit ea așa! și Stănică își încheiastrîns surtucul. De când avea bani, din care nu cheltuia nimic deocamdată, Olimpia îl plictisea, iar când Olimpia începu să-i tot pună întrebări, care i se păreau, pe drept
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
către semănăturile ce cuprindeau aeroportul ca într-un clește. Scutură de trei ori muștiucul narghilelei în dosul unei șire de mărăcini alese drept paravan. De fiecare dată, pentru cîte-o valiză croită dintr-o piele cafenie, moale, argăsită ca o mănușă, umflată ca o gușă de guguștiuc de angaralele dinăuntru. O dată în plus, pentru un sac cu țesătură grosolană din material plastic, folosit de românii ce se întorceau 17 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Ortodoxie.) Dulcele Doru era depozitarul Literaturii. (Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prins, nu eram poreclit decât "Nora! Nora!"? Că îmi dădeau măturile cele mai pline de rahat, ca să lustruiesc closetele, bineînțeles, poreclite tot Nora, cu ele? asta-ți place s-auzi? Când ieșeam din infirmerie, aveam capul atât de bandajat și umflat, încît îi impresionam și pe cei cu care, bătîndu-mă, mi-l 149 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu o nervură a veșmântului răsucită și aninată pe un antebraț, apariția de fum ocoli măsuța și veni până înaintea caietului cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-o hotărască. Mă-sa o bătuse la cap vreun ceas, de nu mai isprăvea. Să nu fie proastă să se lase cu una, cu două, că ea nu cunoaște la oameni: o dată o lăsă negustorul, și rămâne cu buza umflată; să țină morțiș să fie trecută în actul casei, că ce e scris n-are moarte! Dar pe Lina o furase viața și grijile lângă bărbat. Îl auzea noaptea cum se scoală și dă ocol casei. Tot câinește dormea cârciumarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
I-auzi colo! Ce spui? De ce nu mai aștepți să strângi și restul care-ți trebuie? - Nu se poate. Mi-a spus unul de la primărie că dacă nu cumpăr acum, loturile astea mai ieftine se vând, și rămân cu buza umflată. Pe urmă o să-mi trebuie bani mai mulți... Domnul Bică se ținea dârz. - Mă Mielule, eu dau banii cu dobândă, mă, și ție nu-ți pot lua dobândă, așa că mai bine nu-ți mai împrumut. Mă, eu sânt cămătar, mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de învins n-o învingea, codana nu-i da carnea ei. N-o slăbea. Seara, grămadă era la "Doi curcani", unde cânta Sinefta. Se uita. Se mai lipea vreun gagistru de avea parale. Pleca cu el. Rămânea Piele cu buzele umflate. Iar râdea Gheorghe: - Tu o aștepți ca prostu, și ea se dă-n bărci cu ăi de are franci! Pungașul punea capul în pământ. - Când îți spun eu că asta are stofă, tu nu mă crezi! Te joacă pe degete
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mâncare. În casa ibovnicei se încălzise bine. Curvele o înveliseră bine pe Didina în niște cearșafuri și-i făcuseră ceaiuri. I-au uns pielea cu untdelemn și-au lăsat-o să doarmă. Către seară, s-a trezit gagica, cu trupul umflat. Ardea pielea pe ea și-o țineau junghiurile. A început să țipe de durere. Și-a pipăit fata lovită și-a văzut cum îi mai curge încă sânge din buzele despicate. A plâns după aceea multă vreme, de rușine și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Toate invențiile importante, toate schimbările semnificative din istorie sînt opera indivizilor. În spatele fiecărei aparențe colective se ascunde o esență individuală, nicidecum invers. Cît despre cultul maselor, cît despre glorificarea rolului lor în societate, nu e decît o țesătură de declarații umflate, proferate de demagogi care, pe această cale, își ascund propria ambiție deșănțată, dacă nu cumva chiar ipocrizia. Sînt oare mulțimile inteligente? Și atunci cum se face că se lasă cu regularitate înșelate de indivizi în care și-au pus toată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
bună eliminare a sărurilor este indicat să beți multă apă. Drenajul ficatului și a vezicii biliare O metodă simplă, populară și eficientă în același timp este compresa caldă. Stomacul reacționează la căldură pentru că aceasta îl stimulează. Dacă vă simțiți ficatul umflat, puneți o compresă caldă în partea dreaptă a abdomenului acolo unde se află acesta. Ați putea fi chiar surprins! Cele mai bune produse cu efect drenant pentru ficat și vezica biliară rămân însă plantele medicinale. Unele dintre ele, cele numite
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
casei. Trebuie să ținem departe și să alungăm ispitele diavolului. Isabella turuie mereu că semeni cu copilul mort, tu n-ai cum să-ți amintești, cu un copil care a căzut în puț de l-au găsit peste o săptămână umflat ca o broască râioasă. Îmi e și frică să stau de vorbă cu ea și fac semnul crucii sub șorț. Maica Domnului ți-a vorbit și e musai să te-ajute, iar noi nu trebuie să ne lăsăm târâți în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
strângea pătura în mâini, hohotind, fără să-și dea seama că plânsul ei îl întărâta și mai tare. Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră o clipă așa, nemișcați, ea cu plânsul înțepenit în gât, el cu mâinile înfipte în coapsele ei. Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochi neclintiți și uscați. Când găsi puterea de a se uita la ce lăsase în urmă, se găsi într-un spectru știrb al luminii, căruia i se vedeau mai ales marginile, roșu și violet. Sub veșmintele sfâșiate, loviturile lăsaseră carnea umflată și vineție. Pielea se îngroșase ca o crustă întunecată și hainele, de uscătura sângelui, deveniseră scorțoase. Se trase îndărăt, de parcă trăia un coșmar și ar fi vrut să se ferească, stând cu fața la perete. Numai că, dacă ar fi existat vreun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clipe, privindu-l cu ochi înghețați. Apoi trase aer în piept și se porni : — Afurisit să fii, pe dinăuntru și pe dinafară ! Dădu drumul aerului, cu un șuierat : Na, c-am zis-o ! — Și nici nu-i destul ! Uite ce umflat ești la tâmple... cum ți se zbat vinele... Popa căută din priviri și începu iarăși, fără prea multă convingere : — Să se topească pe tine carnea ca lumânarea... Să deschizi cu tălpile ușa la biserică... Brusc, se posomorî. — Nu pot, suspină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ridica. - Să mergem la ceai, invită el, să-l lăsăm în pace pedomnul Ioanide, săracul! El nu e aici să se apere. Gaittany și Suflețel săriră și apucară pe sub brațe pe Saferian. Acesta avea dificultăți la mers, picioarele sale păreau umflate, făcea pașii cu mare încetineală. Chipul lui contrasta cu îmbrăcămintea largă și comodă. Avea o față măslinie, arabă, complet rasă, nas arcuit, fin, un râs protocolar, plin de benignitate. - Poftiți la ceai, poftiți! Cei doi îl lăsară pe un scaun
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numele Ioanei, de frică să nu atingă pe Pomponescu, ci numai dădu a înțelege că persoana este prea cunoscută spre a mai fi pomenită. Pomponescu, care depășise faza dramatică și trecuse acum la amărăciunea ironică, spuse numai atât, puțin cam umflat: - Oare doamna Ioanide cunoaște aventurile stimatului eisoț? Vorbele lui Pomponescu n-aveau în strictul lor înțeles noțional nici o nuanță imperativă, nefiind obiceiul ministeriabilului de a comite inconveniențe sociale. Era o simplă meditație, care, dacă ar fi fost proferată în bună
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era deloc neconvenabil, se rădea cu grijă, făcîndu-și o față lustruită ca porțelanul pe porțiunea care nu cădea în falduri, și avea în toată ținuta o corectitudine. Însă era senil și pitoresc. Pomponescu, dimpotrivă, avea păr tare, mustață dură, bustul umflat, mersul drept, excepție făcând o încovoiere a șirei spinării, reclamată parcă de nevoia adaptării la cubajul camerelor. Afară de această soliditate corporală, se observa o rezistență morală. Pomponescu nu se văita vreodată de dureri fizice, nu lua posturi de infirm și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-avea ce zice, însă cafegiu subțire. Mâine s-ar fi îngrășat și ar fi căpătat moravuri deșănțate și acea neglijență fizică proprie celor din branșa sa. Saferian cunoscuse pe tatăl lui Demirgian: în tinerețe slab și vânjos, la bătrânețe umflat, expus hidropiziei. Cât despre "blîndețea" pe care o reclama Saferian pentru eventuala soție a lui Demirgian, era și ea o aluzie la caracterul latent al Sultanei prin analogie cu mamă-sa. Aceea, ardentă la început, devenise după căsătorie autoritară, stridentă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Conțescu nu-l dureau dinții și examenul stomatologic nu descoperi nici un focar. Mai probabil era că, încercînd a-și potoli cu degetul un prurit facial, dăduse naștere la acea inflamație. Ochii lui Conțescu, și așa plângători, lăcrimau necontenit, în vreme ce obrazul umflat îi dădea aspectul bufon al unui prunc râzând. G. Călinescu - Cum mai este Conțescu? se informă și Gulimănescu. - Din ce în ce mai rău, în ciuda scăderii temperaturii. Aînceput să se umfle. Nici vorbă, are o boală gravă, ce n-a fost încă diagnosticată. Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îi spune acesteia la despărțire "soro" și îi recomandă "să se păzească pe drum de răceală". Nu vreau să spun prin asta că România nu are istorie, ci doar că prestigiul mahalalei este atât de mare la noi, apele ei, umflate tot timpul, se revarsă periodic și invadează cu atâta forță lumea istoriei, încît aceasta cu greu mai poate răzbate la lumină pentru a se afirma ca lume a istoriei. Din cauza aceasta, cine se uită astăzi pe scena politică a României
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sosul pe un platou, se lasă la răcit, apoi se răstoarnă deasupra legumele în gelatină se ornează cu bucățele de roșie și se servesc imediat. Știați că... Bobul proaspăt se recunoaște după aspectul păstăii, care trebuie să fie tare și umflată, de un verde strălucitor. Ca să poată fi folosit, se desfac păstăile și se desprind semințele apăsând ușor cu degetul mare. Pentru a le curăța de membrana cu gust neplăcut care le acoperă, se opăresc în apă sărată aproximativ 2 minute
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
cu ou și se coace 30 de minute în cuptorul încins la 200°C. Se servește călduț. Un sfat în plus Ciupercile crude sunt perisabile și de aceea este important să fie foarte proaspete în momentul cumpărării. Trebuie înlăturate ciupercile umflate și apoase, ca și cele uscate ori care au pulpa înnegrită sau pătată și un miros neplăcut; este posbil să degaje substanțe toxice. Din același motiv, este indicat să nu se păstreze ciupercile crude în frigider pentru o perioadă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
preparare: 25 min. plus timpul necesar pentru marinarea legumelor Conținut caloric: 189 kcal/porție Fără ouă Rețetă vegan Mod de preparare: Vinetele întregi se coc 15 minute în cuptorul încins la 210°C; sunt gata atunci când, apăsate cu degetul, par umflate și „goale”. După ce s-au copt, se taie pe lungime în jumătate, se desprinde pulpa de pe coajă și se desface în fâșii care se pun într-un vas împreună cu busuiocul tocat, 3 căței de usturoi tăiați felii și atât ulei
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
tava • zahăr tos • gelatină de caise • un pliculeț de vanilină • sare Timp de preparare: 90 min. Conținut caloric: 465 kcal/porție Mod de preparare: Se omogenizează cu mixerul untul înmuiat și zahărul pudră, până când se obține o compoziție moale și umflată, în care se încorporează pe rând, amestecând cu o lingură de lemn, ouăle, făina cernută împreună cu vanilina, un praf de sare și 2 mere fără coajă tăiate cubulețe, cotor și semințe. Se toarnă aluatul obținut într-o formă rotundă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]