10,305 matches
-
în descendența lui Montaigne. Hazul este că principiile promovate de filosoful francez de secol XVI - stăpânirea de sine și moderația, înțelepciunea și autoperfecțiunea - i-au fost inoculate eroului virtual, nutrit nu doar de energia digitală, ci și de un fin umor swiftian, care-i permite să orchestreze personal, cu toată statura sa liliputană, relativizarea regnurilor. Impunându-se atenției unor indivizi care, printr-un joc al sorții se numesc chiar "Mititelu": Geena Davis și Hugh Laurie, plus Jonathan Lipnicki. Această nemaivăzută "integrare
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
arcuită spre ceva ce trece dincolo de cuvânt" etc. Există, în schimb, la sfârșitul volumului o suită de referințe critice (aproape treizeci de pagini) care, completându-se reciproc, dau o imagine edificatoare a poeziei octogenarului-opzecist (cum se definește el însuși, cu umor, printr-un subtil joc de cuvinte). Versurile propriu-zise, chiar și cele mai puțin inspirate, se citesc cu interes. Poetul se dovedește a fi, încă o dată, un seducător inteligent al cititorului, căruia, dacă nu reușește să-i provoace emoții, îi trezește
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
spun mai întâi că marelui public sculptura îi apare, în general, ca o artă severă. Publicul preferă imaginile, culoarea. Sculptura îi produce întotdeauna o oarecare teamă. Cu atât mai mult atunci când este vorba despre un artist sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși - căci există mult umor la Brâncuși - este un umor foarte fin, foarte complicat. Nu sunt lucruri cusute cu sfori groase. Exista deci acest handicap. Alt handicap era faptul că marelui public îi plac anecdotele, poveștile mărunte în legătură cu geniile
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
sculptura îi apare, în general, ca o artă severă. Publicul preferă imaginile, culoarea. Sculptura îi produce întotdeauna o oarecare teamă. Cu atât mai mult atunci când este vorba despre un artist sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși - căci există mult umor la Brâncuși - este un umor foarte fin, foarte complicat. Nu sunt lucruri cusute cu sfori groase. Exista deci acest handicap. Alt handicap era faptul că marelui public îi plac anecdotele, poveștile mărunte în legătură cu geniile; un geniu care își taie o
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
ca o artă severă. Publicul preferă imaginile, culoarea. Sculptura îi produce întotdeauna o oarecare teamă. Cu atât mai mult atunci când este vorba despre un artist sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși - căci există mult umor la Brâncuși - este un umor foarte fin, foarte complicat. Nu sunt lucruri cusute cu sfori groase. Exista deci acest handicap. Alt handicap era faptul că marelui public îi plac anecdotele, poveștile mărunte în legătură cu geniile; un geniu care își taie o ureche provocând un întreg scandal
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
semnătura lui Alexandru George sub orice text e o garanție că lectura nu va fi în nici un caz plicticoasă. Provocările, pledoariile, spargerile de clișee, vehemența atacurilor sale, niciodată triviale, în-tr-un stil ce îi e propriu și cu un foarte special umor rezultat din incidente și întorsături de frază neașteptate, se citesc cu interes și reacții pe măsură. Firește, Alexandru George e supărat foc și pe revista noastră, pe redactorii și colaboratorii ei, și nu pierde nici un prilej să ne beștelească. Exagerațiunile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
coleg, dl. Al. Săndulescu, deși cu o bună cunoaștere a ansamblului liricii noastre, i-a publicat lui Topârceanu, în 1955, o ediție masivă de Opere, în două volume iar, în 1958, o monografie, cuprinzînd viața și opera poetului. Topârceanu, cu umorul său suculent și de bună condiție, "nu punea nici o problemă" cenzorilor și diriguitorilor, ea plăcînd și făcînd serviciul de adjuvant. La aceasta au contribuit și supraviețuitorii grupării de la Viața Românească (Sadoveanu, M. Ralea, Demostene Botez, bine situați politic) care făceau
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
și toate, fără alegere e curios cum poetul nu și-a dat seama că adevărata sa vocație trebuie căutată în izbînzile din Rapsodii, din cîteva balade, din Parodii. S-a complăcut în evocarea banalului transfigurat, descoperind că îi reușea tristețea umorului său pururea recunoscută. În prefața volumului de debut, antedatată, scria, cunoscîndu-se bine pe sine: "O, indulgentă critică postumă,/ Să nu le-nțepi cu vîrful unui ac/ Cărînd pe rînd baloanele de spumă/ În lacrimi grele iarăși se prefac." Tot atît
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
a respectat părerea celuilalt, s-a orientat după ora vest și central-europeană, nu cea orientală, a cultivat, asemeni "Cercului literar de la Sibiu", cu care ne simțeam apropiați, prin multe opțiuni estetice, eseul, filosofia, registrul "grav", mai târziu ironia intelectuală și umorul, figura poetului doct, a traducătorului pasionat de universul liric al creatorilor de primă mână. Livrescul și manierismul de care a fost învinuită lirica "echinoxiștilor" au contribuit la "limpezirea apelor", cum ziceți, mizând pe substanța spirituală, pe un neomodernism, cu punctele
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
o viziune tonică a toate integratoare, Buturuga (Franța, 1999) de Danièle Thompson înfățișează tot o familie, francezi de origine rusă, evrei, cvasi catolicizați ce serbează Crăciunul și practică ori savurează muzica țigănească. O versiune "clasică" a dramei comportamentale asezonată cu umor și un ingredient nu tocmai nou: adresarea directă. Ecranizînd Caracter (Olanda, 1996) de F. Bordewijk, Mike van Diem a construit printr-un montaj simfonic un terifiant univers în manieră pencilensiană în care se consumă à rebours înfruntarea dintre un nemilos
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Deși, în limba română, există o vorbă și mai și, fiind populară, nu imitativă, decât țuțeri, care, singuri, m-ar dușmăni, luând partea "jupânului", habar neavând că suntem frați, vitregi, da' frați!... Să vă povestesc scena. Magnific, cu forța și umorul lui colosal, vorba aceea avea s-o arunce, prin șaizeci-șaptezeci, Fănuș Neagu, aflându-ne amândoi în redacția Gazetei literare. Pe ușa albă, frumos lucrată, a redacției din Ana Ipătescu, tocmai intra "cu mersul lui mărunt de curvă" - cum spunea H.L.
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
Marina Constantinescu La Teatrul Odeon s-a desfășurat ediția a IV-a a Festivalului de umor negru pur sînge românesc Humorror, organizat de Connex. Tema a fost Mama, buba!, structurată pe trei secțiuni: Schizogrophia (secțiunea de caricaturi), Lethalia (cea de teatru) și Fotofobia (secțiunea de fotografie). Nu știu exact cine face selecția spectacolelor din concurs. Nu
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
o puncteze. Precaritatea gîndirii și a comportamentului personajelor este subliniată și de precaritatea costumelor, care adîncesc derizoriul în care se trăiește. Peste prejudecăți și cutume personajele lui Synge nu pot trece. Această fatalitate este pusă în discuție cu ironie, cu umor (negru), cu un soi de detașare totodată. Deși îi stimez și îi respect pe cei mai mulți actori din distribuție, nume ale trupei craiovene și nu numai, aș vrea să remarc de data asta interpretarea complexă a Mirelei Cioabă în văduva Quin
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
tineri, iar romanul Blocada, tipărit, prin prieteneasca benevolență a lui Aristide Blank, la Editura Cultura Națională, în 1947, a fost retras din librării și distrus în aprilie 1948. Prigoana începea. Tînărul scriitor intră într-o perioadă pe care, cu trist umor, a denumit-o "de hibernare", cu o durată de 12 ani, în decursul căreia glasul muzei a fost aproape redus la tăcere: "Nu am realizat decît unele traduceri din poeți englezi (rămase manuscrise pînă de curînd) și am început să
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
masă.// "Ploaia asta poa' să țin-o/ săptămînă" a zis Serpente./ Dacă ține-o săptămînă/ mă car." (Ultimii pionieri ai Estului) Lucrul de care fug ultimii pionieri este o devitalizare excesivă, o cumplită lipsă de entuziasm care transformă viața în umor negru sau sec sau într-o mînă de imagini de expoziție fotografică de artă; genul de lucruri pe care nu le-ai putea uita niciodată, dar pe care preferi să le privești în ramă, pentru că a le trăi este insuportabil
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
o fi fost îmbrăcat Frank O'Hara/ cînd l-a izbit grapa"). Acidentul, sinistru în banalitatea lui, devine efigia acestei lumi care, pregătindu-se să "se care", se trezește într-o bună zi golită de viață. Sub pasta groasă de umor rece, sec, sub aparenta lipsă de miză a acestor "fragmente de concret" se află mereu încă ceva. Anxietatea lipsei de greutate a evenimentelor vieții, bagaj clandestin de care nu mai scapi niciodată, nici dacă te cheamă Serpente și la sfîrșitul
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
masă și, deși uneori cade într-un supărător naționalism altfel bine temperat, pr. prof. Buga pătrunde în esența "conflictului" și, ajutat de un stil spumos, formulează idei care captivează și entuziasmează. Fără a abandona rigoarea religioasă, scrie cu un inteligent umor și cu ironie adevărate pamflete. Câteva secvențe sunt de o forță extraordinară, autorul dezvăluindu-se un bun cunoscător al literaturii de la Lucian din Samosata la Umberto Eco. Călătorind mult și cunoscând oameni și fețe bisericești din toată lumea, pr. prof. Buga
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
de analiză, de asamblare a pieselor componente ale acesteia, de fixare a lor solidă, într-o argumentație anevoie de clintit. O seriozitate meșteșugărească intră în joc. Firește, se degajă o notă "eticizant-educativă", împletită însă cu voia bună, pătrunsă de irizările umorului care o feresc de morozitate. Vorba de duh apare ca o detentă naturală a muncii aplicate, răbdătoare. Preocuparea de căpetenie a exegetului e cumpănirea "defectelor" și "calităților", astfel încît rezultanta să fie cît mai "obiectivă" (personalitatea criticului configurîndu-se din picanteriile
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
Vulpescu declară aberantă ideea manualelor alternative? Sau că, în imediată vecinătate, Ion Rotaru scrie o tabletă despre cum i-a lămurit d-sa unei "franțuzoaice get-beget", măritată în România, sensul expresiei "a beli p."? (Prescurtarea pudică aparține autorului tabletei - Cronicar). Umorul ne e pus la încercare și de N. Breban care, în rubrica d-sale, se ocupă de "bolile sau ruinele mentalului românesc după '89". Ca să vezi! Revista prietenului său A.P. îi oferea un material de cea mai bună calitate. Ca să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
românesc după '89". Ca să vezi! Revista prietenului său A.P. îi oferea un material de cea mai bună calitate. Ca să nu împingem maliția pînă la a-l prenumăra pe romancierul Buneivestiri printre subiecții ideali pentru o cercetare a patologiei cu pricina. Umor are și Mircea Ionescu Quintus, oferind patru epigrame suplimentului Flacărei intitulat Racul - săptămînal regresist, hebdomadar progresist și organ independent. Curat independent! Iată una din operele "clasicului epigramei românești", cum îl prezintă regresistul-progresist supliment: "Lumina-n depărtații aștri/ Cuvinte în abecedar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
depărtații aștri/ Cuvinte în abecedar,/ Minciuna-n ochii verzi-albaștri/ Și adevărul în pahar". Titlul? Ați ghicit: In vino veritas. Cronicarul nu crede însă că ați ghicit din prima, cum se zice acum, ce e cu ochii albaștri? Mai încercați! Culmea umorului negru-absurd îl găsim în pagina pe care Ion Țugui o consacră doctorului docent Petru Perciun, "autor al unor descoperiri științifice de reală valoare", "comunicate la timpul respectiv la NASA", și care l-a infirmat pe Einstein. În corespondența "cu specialiști
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
postmodernă avant la lettre, pentru că stilul îl apropie pe Miller deopotrivă de narativitatea joyciană sau faulkneriană, dar și de discontinuitatea epică de mai târziu a lui Pynchon, de atmosfera de anonimat și alienare citadină din romanele acestuia. Specific lui Miller, umorul truculent și ireverent, dinamitând tot, inclusiv părți din literatura canonizată; cităm un savuros pasaj demonstrativ: "Nu-i nici un rău să iei cu tine la toaletă o carte bună. Numai cărțile slabe au de suferit din pricina asta. Doar cu ele te
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
în bună măsură autobiografic și alternează episoadele copilăriei din Coney Island, cu pasajele impresioniste pariziene, oferind numai coerența unei biografii subiectivizate la extrem, cu oameni deveniți personaje episodice, aglomerate uneori haotic, urmând logica visului, alteori puternic individualizate și conturate cu umor rabelaisian. Deliciul pe care îl procură la lectură stilul lui Miller, excelent transpus în românește de Cristina Felea, rezidă în caracterul fluctuant, proteic, metaforizat până la poezie. De altfel, senzația de muzică sau de plastică surrealistă pe care o lasă romanul
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
în creație nu dă niciodată ascendent asupra excelenței în receptare"? Corespondența dintre cei doi are adesea tonul îngrijoratei preocupări pentru sănătatea șubredă a Domniței, preocupare pe care poetul o împletește cu șăgalnice scuze și amânări ale vizitelor poetului sau cu umorul dezolat al acestuia, citindu-și poemele apărute cu greșeli de tipar ce schimbau radical sensul. Sufletele lor se simt apropiate și Blaga îi scrie minunat: "Ce mai faci, Domniță, de nu mai dai nici un semn? Tu știi, că eu vreau
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
și în românește, într-o ediție selectivă, de Sorin Mărculescu. Ca și primul jurnal, cel de-al doilea s-a bucurat de un succes răsunător. Nici nu-i greu de înțeles de ce. Concepute cu multă ironie (sau uneori numai cu umor), luând în antrepriză viața măruntă, cotidiană, cu o erudiție egalată doar de relaxarea din ton, pastișele lui Eco sunt, s-ar zice, un soi de vehicule (de lux!) între Academie și cafenea. Observațiile bonome, dar riguroase, hipnotic somnolente, necruțătoare totodată
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]