1,457 matches
-
că ar fi trădat țară în favoarea americanilor. Există aici un element comun, cel al trădării, si un colportor unic al acestei ipoteze - Partidul România Mare. Pentru prima oară, cred, petardele politice ale acestui partid nu mai sînt luate drept manifestări umorale ale prsedintelui sau, C.V. Tudor, ci drept calomnii pentru care Parchetul General ar trebui să se autosesizeze. Care e diferența între atacurile împotriva fostului președinte și cele contra lui Emil Constantinescu? Faptul că PRM îl putea atacă liniștit pe Ion
Spionajul si umbra Securitătii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17756_a_19081]
-
în momentele cînd atenția îi e întoarsă înăuntru. Mai mult, barba tunsă cu strictețe geometrică îi împrumută un aer de pasăre de noapte, o bufniță vigilentă și tenace, dar o bufniță ale cărei orbite, larg căscate, lasă să transpară pînzele umorale ale unui neastîmpăr tineresc. Un ghiuj inteligent, zglobiu și uns cu toate alifiile, care a cunoscut toatenă: fără acea atenție înfiorată de care nu se molipsesc decît firile credincioase, gustul vieții nu poate fi simțit. figurile exilului românesc și care
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
intervale de timp, puternic interiorizat. Scriitorul se analizează și își analizează cu pasiune studiile și lecturile, moment în care însemnările zilnice devin un „jurnal de cărți” sau o colecție de mici eseuri filosofice. Nu toate, recunosc, interesante. Scriitorul pare un umoral, iar stările de conștiință care îl guvernează influențează textul diaristic: acesta e când alert, înțesat de observații ascuțite asupra mediului, când reflexiv, stagnând în lungi și obscure meditații. Traian Chelariu nu este un spirit polemic, însă textul conține observațiile sale
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
de la Criterion, al cărui program se bizuia pe năzuința spre o "nouă spiritualitate", ar putea fi socotită o prefață la existențialismul francez. "Trăiriștii" noștri cultivau frecvent un soi de jurnal baroc, care consemnează o problematică nedeslipită de emoție, de impulsurile umorale diverse care pun în chestiune ideile curente, valorile acceptate. E o infuzie de viață, un lirism speculativ în aceste pagini cîteodată măcar aparent "disperate", debusolate, o vitalitate ce ia înfățișarea incredulității, angoasei. Un gest capital e cel al inadaptării în
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
sensibilă, care pune în paranteză subiectivitatea în favoarea unor adevăruri "superioare", "pure și eterne" cum spune, ricanînd, Nietzsche, autorul Silogismelor amărăciunii își moaie condeiul în cerneala moraliștilor. O segmentare a meditației sale îi acordă aerul unei confesiuni literare, fruct al discontinuității umorale, reacție permanentă la "sistem", sumisiune la condiția jurnalului, care posedă "filosofia" sa proprie. În cadrul acesteia, o chestiune esențială e cea a sincerității. În ce măsură, explicîndu-se pe sine cu obstinație, oscilînd între îndoială și furoare proclamativă, între umilința inscienței și un vehement
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul se dizolvă în bună dispoziție, angoasa trece în bonomie, spaima se topește în farsă. Extincția e tratată prin antidoturi umorale, înecată în chef: „Dar e sinistru, dragă. Ascultă,// coborîrea pe Phobos avînd să se facă după un drum de două/ sute de zile... Nu de 40, nu de jumătate de an,/ fără pomană? Fix// două sute: aici, unde e răstignită/ firea
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
poeme - nu prea merită risipa îngăduitoare a analizei de text și nici precizări contextuale de alt ordin decât cel ideologic. Ele funcționează, prin întindere și prin prezență, ca antologie adnotată, iar nu ca exemplificări ale unei viziuni personale recuperatoare sau umoral anulatoare. Simplă și onestă ca soluție, decizia Anei Selejan de a se plasa pe sine în umbră, nu are - în punctul de plecare - nimic condamnabil. Altceva e, de fapt, deranjant în demersul Literaturii în totalitarism. Periodizarea strictă, anuală, după model
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
superiorități descriptive. În felul acesta, jargonul cade victima unei exagerări împinse pînă la caricatură, mai toate excrescențele terminologice actuale avîndu-și cauza nu atît în nevoia unei rafinări tot mai adînci a limbajului, cît în imboldul de a acoperi o lacună umorală. Căci, fără o umoare reactivă aptă a-ți deștepta emoții, amintiri și reverii, filozofia devine galimatie stearpă: erudiție fără duh și doctrină fără viață. Cînd apare un om care posedă în egală măsură ambele calități, el va fi privit ca
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
extraordinară, Paradigma poeziei moderne, eseu teoretic despre care s-a vorbit injust de puțin.) Din păcate, chiar și așa, luat în seamă, Mușina e de obicei greșit înțeles în intențiile lui și tratat, cu o anume simpatie totuși, drept un umoral. Ceea ce categoric nu e. Citit în modul acesta meschin, romanul Nepotul lui Dracula ar putea fi luat drept o satiră usturătoare a mediului universitar brașovean. (Filologic în primul rând.) E adevărat că tentația detectivistică a identificării modelelor dindărătul personajelor există
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
impresia preopinentului nostru că „excelentele comentarii” ale Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca ar fi suferit de „păcatul auto-supraestimării”. Dimpotrivă, meritul discursului lor atît de rezonant era o remarcabilă supunere la obiect, o pliere pe factologia și pe starea umorală a momentului, de unde impactul acestuia cu conștiința publică, pe care orice manifestare de egolatrie ori vanitate l-ar fi prejudiciat. Adevărul are o autoritate ce se răsfrînge asupra purtătorilor săi. Devotat memoriei lui Tudor Vianu căruia îi sare mereu în
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
a aparițiilor recente nu prea lasă timp pentru parcurgerea unor lucrări teoretice pe cât de importante, pe atât de fastidioase." Și, dacă ne rotim bine privirea în piața de carte a momentului, lucrurile chiar așa stau. Volume de publicistică și radiografii umorale - scrise lejer și adesea plăcut - trec cu ușurință drept panorame ale câte unei perioade, drept volume gata să consolideze câte o perspectivă critică. Iar asta în dauna adevăratelor și temeinicelor studii analitice, dotate cu o cuprindere vizuală mult mai amplă
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
poezia e încă și mai sever. Șerban Foarță l-a cucerit, căci rafinamentul poliglot al acestuia îl ajută să extragă savori de unde nu te-aștepți. Dar despre alții n-are o părere prea bună. Nefiind, așadar, un volum de confesiuni umorale, titlul cărții poate deruta. Paul Miron n-are nimic de împărțit cu lumea. Deși a suferit destule din pricina relei așezări a acesteia: arestat înainte de terminarea liceului, îndurând umilințele unui refugiu sincron cu retragerea trupelor germane, rănit grav la mână și
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
Gheorghe Grigurcu O altă chestiune pusă pe tapet într-o originală manieră de către Ion Bogdan Lefter este cea a cronicii literare. Să precizăm că tratarea ei are loc într-un climat umoral, cel de atracție-repulsie, precum al unei mari iubiri ce se teme de consecințele sale, drept care se suspectează și chiar se reneagă nu fără un tîlc masochist: "De cînd am început să scriu critică literară, se confesează criticul, am avut față de
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
ci, dimpotrivă, un vitalist afectuos și, de multe ori, chiar pudic, prin logica interioară a gestului său el se se dezvăluie acum și ca un creator nonfigurativ de lumi ficționale, de scenarii care par justificate, în aceeași măsură, de pulsiuni umorale și de rațiuni esoterice. Chiar dacă această afirmație pare, la prima vedere, doar un joc intelectual și un simplu paradox de lectură, pictura lui Vasilescu are o miză mult mai mare decît aceea care ține strict de forța gestului, de spectacolul
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
apariția prin cîte o sală (evident, civico-apolitică) de conferințe. Angajamentul său public, prevalent în spațiul fenomenului artistic, este unul ferm, viguros prin moralitate și prin profesionalism și, în mod exemplar, unul care pornește de la principii solide și nu de la stări umorale persistente ori de la idiosincrasii bruște. În al treilea rînd, cele două premise particulare ar putea fi regăsite într-una mai generală; anume în aceea că Barbu Brezianu este neinteresant ca subiect, fie el și cultural, din pricina că, așa cum s-a
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
Cristian Teodorescu Mulțumesc rece Cronicarului de serviciu pentru cuvintele sale despre revista Cultura din nr. 40 al României literare. Cred însă că nu se face să desființezi o revistă, orice revistă, pe criterii umorale, căutîndu-i vădit nod în papură. Iar cînd e vorba de o revistă la care lucrează colegii tăi de redacție sau colaboratori apropiați ai publicației din a cărei redacție faci parte, asta echivalează cu un cuțit înfipt pe la spate, sub adăpostul
O părere strict personală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12391_a_13716]
-
produc scenarii de film și episoade acute de viață, cu sau fără voia lor mereu, din a căror hiperalimentată imaginație se aleg cu șifonări succesive și, în cele din urmă, cu moartea. Intersecția de povești, întîmplarea însăși au o natură umorală, cinică, pasională, țipată, în consecință, sau purtată în murmurul unor șoapte din care se aude icnetul frustrărilor și al rătarilor. Un fel de viață la care aderă oamenii din piesă. Furturi, răpiri, spargeri, planuri de crime, sentimentul de eroi - care
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
Pare sugerată aci o abstragere care, la nevoie, ar putea justifica pasivitatea, ocolirea „respingerii“, a „revoltei“ în numele unei „neutralități“ fără soluții de remediere, a unei „obiectivități“ resignate. ar nu e decît un moment în discursul lui Bujor Nedelcovici, o buclă umorală ce nu impietează asupra spiritului d-sale critic, atît de caracteristic, pe care nici apropierea de vîrsta a treia, nici prelungita rezidență pariziană n-au izbutit a-l anula. Care spirit alcătuiește însăși condiția „seninătății“ și a „înțelegerii“ filosofice, precum
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
descoperirea spiritului, la accentuarea unei lumi a subiectului față de obiectivismul antic; în timp ce aici spiritul lipsește". Relația românească cu lumea, continuă Noica, nu e bizuită pe bunătatea rațională, ci pe milă. Această milă e doar "faptă a exilatului", adică o stare umorală puțin semnificativă. În contrast cu "binele apusenilor", care impune lumii "spiritul, conștiința morală, imperativul", ea ar rămîne fără consecințe care să-i depășească efemerul, s-o integreze într-o conștiință articulată: "Pe linia milei (creștinismul), va putea regăsi acțiunea, dar nu actul
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
memorialistului funcționează aproape fără intermitențe... Cîteodată adnotarea comică se dilată atingînd dimensiunea unei istorisiri. O vînă epică zvîcnește atunci în scrisul lui Niculae Gheran, oferindu-ne scenele unei comedii în stare naturală, înregistrată și indenegabil stilizată pe calapodul d-sale umoral. Nu fără conștiința că operează cu "personaje", deci cu entități "atrase involuntar într-o jenantă piesă de amatori - jucată fără nicio repetiție, într-un spectacol unic", d-sa ne înfățișează de pildă funeraliile lui Tudor Arghezi, mai ales pe fața
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
sensul că relația de contaminare nu vizează textele în sine, ci interpretările acestora. (De aceea mă feresc să recomand aici cu toată gura conceptul propus lui Harold Bloom în Anxietatea influenței.) Săptămâna trecută sintetizam reproșurile aduse în Istorie dubletului aproape umoral instituit de Negoițescu în corpusul poeziilor eminesciene. Arătând că modelul e inadecvat, Manolescu nu-i neagă totuși acestuia funcționalitatea. Ba mai mult, atunci când consideră că e cazul, o ilustrează. Dialogul se poartă nu între doi poeți despărțiți de un secol
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
Culoarea asta impersonala? Să le fie rușine! Resemnații: asta este! asta ne-a fost destinul, să fim plasați la încrucișarea drumurilor occident-orient. Nu poți schimba soarta! E clar, există o conspirație mondială împotriva bietei noastre tărișoare. De unde provin aceste reacții umorale? DIN LIPSĂ DE RESPECT FAȚĂ DE REGULĂ, regula ca instituție de conduită. Nu conștientizam vocația noastră de a încălca regulă. În secolul acesta am respectat-o o singură dată. În primul război mondial. Ne-am aliat cu cine trebuia, am respectat
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
introducînd o discriminare oportunistă, în rîndul torționarilor și a acoliților lor, alcătuiește, de facto, o pledoarie în favoarea lor. Grila luptei de clasă e înlocuită cu cea a disocierii naționale, ura proletară face loc xenofobiei, fără nici o pierdere de sumbră substanță umorală. Schimbîndu-și obrăzarul, Caliban rămîne neschimbat în fondul său dizolvant. Înscriindu-se benevol în rîndul "românilor verzi", adică al acelor concetățeni ai noștri în conștiința cărora naționalismul suferă o autodesfigurare caricaturală, neegalată de nici un blam ce i s-ar putea aplica
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
personaj nerecunoscător, ca Y și-a dat arama pe față, ca Z este de o insistența cu totul nepotrivită. Toate acestea, bineînțeles, față de autorul jurnalului. În rest, predomina observații în legătură cu trecutul colaboraționist al unuia sau altuia, trecut - uneori - dedus doar umoral. (Este ciudat cum Ilya Ehrenburg, un recunoscut personaj important din structura stalinista, în cea mai bună carte a sa, Oameni, ani, viața, vorbeste deosebit de frumos despre toate figurile epocii sale - dintre care multe au plătit cu viața că au fost
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
autorii cărților de sinteză nu mai citesc decât o câtime din producția contemporană? Cu riscul de a produce noi exclamații dezaprobatoare, voi repeta că exegezele se realizează, mai ales, la cârciuma, autorii prezentându-si opera pe cale orală și colportând păreri umorale despre confrați. Dacă, pe vremuri, unii critici se scuzau că n-au publicat capitolul despre un anume autor, dând vină pe cenzură, azi fie că se culpabilizează difuzarea defectuoasă (chiar dacă autorul a avut grijă să trimită personal volumul, fie că
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]