2,170 matches
-
of All Flesh. Vezi și M. Eliade, „Despre Samuel Butler”, în Insula lui Euthanasius, pp. 216-231. VIItc "VII" 1. Erik Holger Arbman (n. 1904): arheolog, profesor de istorie antică și arheologie medievală la Universitatea din Lund începând cu 1945. Schweden und das karolingische Reich, 1937; Birka I, die Gräber, 1940-1943. „Mă mir că nu ați primit încă o invitație oficială din partea universității, dar am semnat de multă vreme invitația, chiar dacă nu am putut controla adresa dată de expeditor. Sper că mă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sale, Magda Kerényi. În ultimele rânduri, chipurile încă tinere ale lui Wikander și Eliade. Vezi Giovanni Casadio, Ugo Bianchi (2002), mai ales p. 13 și fotografia de pe coperta a patra a volumului. Pentru alte lucrări ale lui Kerényi, vezi Bachofen und die Zukunft des Humanismus. Mit einem Intermezzo über Nietzsche und Ariadne, Rascher Verlag, Zürich, 1945, dar mai ales jurnalul său publicat în timpul vieții: Tageund Wanderbücher, Langen-Müller, München-Viena, 1969. Pentru exegeza Kerényi, vezi Magda Kerényi, Karl Kerényi. Apollo und Niobe, Langen
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
5. Franz Altheim (1898-1976): istoric german, autor al celebrei monografii despre migrația hunilor, Geschichte der Hunnen (1. Von den Anfängen bis zum Einbruck in Europa; 2. Die Hephtaliten in Iran; 3. Kampf der Religionen; 4. Die europäischer Hunnen; 5. Niedergang und Nachfolge), Walter de Gruyter, Berlin, 1959-1962, 5 vol., referință predilectă pentru Eliadeîn studiile reunite în De la Zalmoxis la Genghis-Han. Vezi și Die Krise der alten Welt im 3 Jahrhundert und ihre Ursachen. Mit Beiträgen von E. Trautmann-Nehring, Berlin, 1943, publicată
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
bună înțelegere a naturii acestor „păcate ale tinereții”, vezi Eugen Ciurtin, postfață la Johann Martin Honigberger, Treizeci și cinci de ani în Orient, Polirom, Iași, 2004, pp. 365-442. 2. Vezi Ad.E. Jensen, Das religiöse Weltbild einer frühen Kultur, Stuttgart, 1948; Mythus und Kult bei Naturvölkern, Wiesbaden, 1951. 3. S-au păstrat două scrisori de la Ad.E. Jensen. În una dintre ele, acesta îi scria: „Mă bucur că aveți amabilitatea să țineți o comunicare la noi. Ce perioadă v-ar conveni mai bine
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fără anxietate în universul mitic. Palatul zmeului nu este doar orbitor, ci are și capacități heliotrope, iar feciorul care a supus lumea infernală reface modelul solar în inima contingentului: „ș-o luat ș-o plecat la căsuța lui, d’i und’i-o fost iel născut. Șî ș-o luat ș-o făcut o curt’i care să-mvârt’ș într-om pk’icior d’e găină după soari” (Fundu MoldoveiSuceava). „Picioarele de găină nu sunt nimic altceva decât o remanență a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i mărul rămuratu,/ Cu ramurile în pământu/ Cu vârșoare sus pe soare,/ Cu d-odrese jos pe mare./ Rupse marea de-mi grăia-re:/ „Strânge-ți, măr, ramurile-re,/ Că de-oi sta m-oi mânia-re/ Și-n tine m-oi răsturnare,/ Mare unda și-oi venire/ Și ți-oi rupe ramurii-re;/ Ți le-oi rupe și le-oi duce/ Acolo-n josu, mai din josM,/ Pe prunduțu mării;/ Și ți-oi scoate prundurile/ Ș-oi d-ara cu plugurile;/ Ș-oi d-ara
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
magic al ritualului, căci a vedea înseamnă a fi convins de existența acelui lucru. Perfectul compus din următoarea repetiție circumscrie personajul întors din sacru unei inițiative întreprinzătoare, specifice cotidianului: „Ș-o luat ș-o plecat la căsuța lui, d’i und’i-o fost iel născut. Șî ș-o luat ș-o făcut o curt’i”. Paroxismul reflexiei devine posibil prin repetarea masivă a verbului cognitiv: „Puse coatele pe masă,/ Să gândi-n sus,/ Să gândi-n jos,/ Să gândi la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Rumori & Calomnii a Secului nu avea cum să zvonească despre mine că aș fi nul din punct de vedere profesional, mulțumindu-se să sugereze că nu-mi țin orele, provin dintr-o familie neoprotestantă, sunt "homosexual, evreu, legionar și fascist" und so weiter). Ea, revanșa, mi-o luam în octombrie 1989, când, îndepărtat de la Univers-Securitate, dădeam, cu Dan Petrescu, interviuri radiourilor etranjere, "Europei libere", "Vocii americane", cotidianului "Libération" (Cu un an înainte, trecând peste interdicții, debutasem, împreună cu Liviu Cangeopol, și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Unite pe anul 1964, București. 58. Ballif I., Memoriu de titluri și lucrări manuscris, 1960. 59. Bassi Domenico, Mitologia germanica gli rei e gli eroi, Milano, 1933. 60. Beza Marcu, Paganism în Românian bolonioie, London, 1928. 61. Bologa V.I., Organe und korpersofte in der rumanischin Volkamedizin, Knoll a Mitteil fur artz, 1930. 62. Blaga V.I., Trilogia culturii, Editura pentru literatură universală, București, 1969. 63. Bologa V.I., Contribuții la istoria medicinii în RPR, Editura Medicală, Buc, 1955. 64. Bologa V.I., Despre vrăji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Napoli, 1967. Sarolli, Gian Roberto, "Un dichirografo inedito del Machiavelli 'dictante' e 'scribente'", în Modern Language Notes, 80 (1965), pp. 58-59. Sasso, Gennaro, Niccolò Machiavelli. Storia del suo pensiero politico, vol. 2, Îl Mulino, Bologna, 1980. Schmidt, Alfred, Niccolò Machiavelli und die allgemeinde Staatslehre der Gegenwart, Verlag der G. Braunschen Hofbuchdruckerei, Karlsruhe, 1907. Silvano, Giovanni, "Dal centro alla periferia. Niccolò Machiavelli tra stato cittadino e stato territoriale", în Archivio storico italiano, 150 (1992), pp. 1105-1141. Simonetta, Marcello, "Machaivelli lettore di Tucidide
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Garfagnana (1522-1525), Bertagni, Barga, 1912. Gai, Lucia, "Centro e periferia: Pistoia nell'orbita fiorentina durante îl '500", în Pistoia: una città nello stato mediceo, Comune di Pistoia, Pistoia, 1980. Ganshof, François L., "Merowingisches Gesandtschaftswesen", în Aus Geschichte und Landeskunde. Forschungen und Darstellungen. Franz Steinbach zum 65. Geburtstag gewidmet von seinen Freunden und Schülern, Röhrscheid, Bonn, 1960, pp. 166-183. Ghizzi, Giuseppe, Storia della terra di Castiglione Fiorentino, vol. 3 (1883-1887), rpt., Forni, Bologna, 1971, III. Giamatti, A. B., "Headlong Horses, Headless Horsemen
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Vită di Girolamo Savonarola, ed. a VI-a, Sansoni, Florența, 1981, pp. 269-270. Rigby, Ț. H., Lenin's Government: Sovnarkom, 1917-1922, Cambridge University Press, Cambridge, 1979, pp. 1-10. Rill, Gerhard, "Reichsvikar und Kommissar. Zur Geschichte der Verwaltung Reichsitaliens im Spätmittelalter und în der frühen Neuzeit", în Annali della Fondazione italiană per la storia amministrativa, 2 (1965), pp. 173-198. Rodolico, Niccolò; Giuseppe Marchini, I palazzi del popolo nei comuni toscani del medioevo, Electa, Florența, 1962. Rubinstein, Nicolai, The Government of Florence under
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
John Monfasani, Thomas Pfau, Daniel Smail și Randolph Starn. Bibliografie Aertsen, Jan A., Keith Emery, Jr. and Andreas Speer (eds), Nach der Verurteilung von 1277: Philosophie und Theologie an der Universität von Paris im letzten Viertel des 13. Jahrhunderts. Studien und Texte, De Gruyter, Berlin, 2001. Allen, Michael J. B., "At Variance: Marsilio Ficino, Platonism and Heresy", în Internațional Archives of the History of Ideas, 196, 2007, pp. 31-44. Ambaglio, Dino, "Introduzione alla Bibliotecă storica di Diodoro", în Diodoro Siculo. Bibliotecă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Îl Principe, Giorgio Inglese (ed.), Torino, 1995, (în continuare Principe), iii. 10, p. 13. 18 Francesco Ercole, La politica di Machiavelli, Rome, 1926, pp. 106-107. Pentru perspective similare asupra lui Machiavelli și a statului modern, vezi Alfred Schmidt, Niccolò Machiavelli und die allgemeinde Staatslehre der Gegenwart, Karlsruhe, 1907; Leonhard von Muralt, Machiavelli Staatsgedanke (Basel, 1945), p. 35; și Herfried Munkler, Machiavelli. Die Begrundung des politischen Denkens der Neuzeit aus der Krise der Republik Florenz, Frankfurt a.m., 1984, pp. 329-337. 19 A
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Middle Ages, Princeton University Press, Princeton, 1967, p. 3, nota 1, în epoca merovingiana termenul commissarius era interșanjabil cu cuvintele legatus, legatarius, nuncius și missus; pe de altă parte, François L. Ganshof, "Merowingisches Gesandtschaftswesen", în Aus Geschichte und Landeskunde. Forschungen und Darstellungen. Franz Steinbach zum 65. Geburtstag gewidmet von seinen Freunden und Schülern, Röhrscheid, Bonn, 1960, pp. 166-183, nu menționează cuvântul commissarius. Pentru commissarii creați de regii Franței începând cu secolul al XIV-lea, vezi F. Autrand, "Commissaire", în Lexikon des
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
171-184. Pentru commissarii imperiali: Vincenz Samanek, Kronrat und Reichsherrschaft im 13. und 14. Jahrhundert, Abhandlungen zur mittleren und neueren Geschichte, nr. 18, Rothschild, Berlin & Leipzig, 1910, pp. 117ff.; Gerhard Rill, "Reichsvikar und Kommissar. Zur Geschichte der Verwaltung Reichsitaliens im Spätmittelalter und în der frühen Neuzeit", în Annali della Fondazione italiană per la storia amministrativa, 2 (1965), pp. 173-198. Pentru evoluția commissarii și commissarii generales în administrația ecleziastica britanică a secolului al XIII-lea: Colin Morris, "The Commissary of the Bishop în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Theorie des Verstehens und zur geisteswissenschaftlichen Psychologie, apud M. RALEA și CONST. BOTEZ, Istoria psihologiei, Editura Academiei, București, 1958, p. 552. 2. Ed. Spranger și a expus ideile pedagogice în numeroase lucrări din care reținem: Lebensformen (Formele vieții), 1911; Kultur und Erziehung (Cultură și educație), 1919; Psychologie des Jungendalters (Psihologia tineretului), 1924; Pädagogische Perspective (Perspective pedagogice), 1951; Der geborne Erzieher (Educatorul înnăscut), 1958. 3. Cf. ED. SPRANGER, Lebensformen, Halle, 1925. 4. Cf. TUDOR VIANU, Filozofia culturii, ediția a II-a, Editura
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mare personalitate care a salvat țara. În continuare Iliescu dând curs refulărilor pricinuite de ani de frustrări acumulați în umbra dictatorului, avid de putere, și pentru că își putea menține această putere doar cu ajutorul ,,tovarășilor”, le-a dat acestora la schimb undă verde la jefuirea țării. Și prima formă de jaf a fost aceea că s-a dat liber directorilor de instituții de stat, șefilor în general să-și facă singuri salariile pentru ,,efortul și sacrificiul depus în folosul societății”. Un trai
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pp. 68- 70)"/>. Asimilându-i pe „jidovi” cu „tătarii” khazari, Șăineanu pare să-l parafrazeze pe Napoleon : „Căutând În interiorul jidovului vei găsi un tătar”. De asemenea, el pare să repete - chiar fără să-l cunoască - un vechi proverb german : Jud’ und Tatar ist einerlei Waar’ („Evreul și tătarul sunt același lucru”) <endnote id="(3, p. 71)"/>. Folclorista Elena Niculiță-Voronca este convinsă că teoria lui Șăineanu este o „rătăcire”, preluată „după autorii ce se orientează numai din cărți”, dar propune În locul ei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
România În texte istoriografice. Antologie, ediție Îngrijită de Lya Benjamin, Editura Hasefer, București, 2002. 779. George Bacovia, Opere, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, intro ducere de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001. 780. Otto Weininger, Sex și caracter [Geschlecht und Charakter ; prima ediție, Viena, 1903], traducere de Monica Niculcea și Șerban Căpățână, ediție Îngrijită de Monica Dumitrescu, Editura Anastasia, București, 2002. 781. Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop, text stabilit de Mircea Handoca, Editura Minerva, București, 1989. 782. Avram Rotenberg, Evreul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care le-au avut strămoșii mei cu lumea literelor sunt Într-adevăr remarcabile. Carl Heinrich Graun, străbunicul lui Ferdinand Korff, străbunicul meu, s-a născut În 1701, la Wahrenbrück, În Saxonia. Tatăl lui, August Graun (n. 1670), preceptor „Königlicher Polnischer und Kufürstlicher Sächsischer Akziseneinnehmer“ - electorul respectiv fiind tizul lui, August II, rege al Poloniei) se trăgea dintr-un lung șir de pastori. Stră-străbunicul lui, Wolfgang Graun, era, În 1575, organist la Plauen (În apropiere de Wahrenbrück), unde o statuie a urmașului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Bucovina din punct de vedere istoric și juridic. Însă scrierea principală în acest domeniu o reprezintă studiul mai amplu, foarte interesant și bine apreciat, despre dreptul ctitoricesc din Moldova și patronatul din Bucovina - Stifterreicht und Kirchenpatronat im Fürstentum der Moldau und in der Bukowina, (Ctitoria și patronatul bisericesc, în „Principatul Moldovei și al Bucovinei”, Stuttgard, 1907). Despre această chestiune scrisese mai înainte în broșura Ceva despre reforma patronatului bisericei din Bucovina, (Tipografia bucovineană, Cernăuți, 1904). Istoriograf și teoretician de vază al
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
provocare, la așteptările lor că vor fi abuzați ori umiliți în orice situație, la grija și preocuparea permanentă față de vreun atac la propria persoană, la pregătirea unor contra-argumente și reacții de apărare. În Der sensitive Beziehungswahn: ein Beitrag zur Paranoiafrage und Paranoia (1918) Ernst Kretschmer extinde metodele lui Jaspers, insistând asupra comprehensibilității experienței personale (Erlebnis), numai printr-o îndelungă și sistematică relaționare cu pacienții, doar acest proces permițând stabilirea unei continuități interpretative între personalitatea "sensibilă" și starea delirantă. Personalitatea sensibilă este
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
politică, ca prefect de Baia și deputat de Suceava. În 1931 se transferă la București, unde funcționează ca profesor de liceu. Va fi primul lector de română la Universitatea din München (1935-1937), unde se remarcă, între altele, prin lucrarea Herder und die rumänische Volksdichtung, publicată de Academia Germană și distinsă cu Medalia Humboldt (1936), apoi lector sau profesor de germană în București, la Academia de Înalte Studii Comerciale, Seminarul Pedagogic Universitar, Școala Politehnică ș.a. Va colabora asiduu la „Revista germaniștilor români
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
nu se putea situa decât la antipodul concepțiilor autonomiste. T. urmărește minuțios curba evoluției filosofului, îi delimitează cu acuratețe etapele, dând o radiogramă edificatoare a avatarurilor parcurse de gândirea sa de prin 1910, când îi apărea scânteietorul volum Die Seele und die Formen, până la elaborarea marilor opere de sinteză Estetica și Ontologia existenței sociale. Concluzia este că prin Georg Lukács s-a realizat „sinteza imposibilă”. Studiind manuscrisul așa-numitei Estetici de la Heidelberg, o scriere din tinerețe (1912-1917), document de prim ordin
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]