1,249 matches
-
și la rubricile grilaje, șicane și lacăt, cu atât mai mult cu cât zeci de călugări, sătui să tot plătească taxele de intrare impuse de turci, au ales să locuiască aici zi si noapte, cu WC, reșou de bucătărie și ungher pentru mătură. Toată istoria mormântului, de la califul Omar și până în zilele noastre, trecând și prin epoca lui Saladin, poate fi rezumată într-o continuă ciorovăială de cinsprezece veacuri în jurul unei găuri de broască. Și a problemei cheii: cine poate deschide
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ci și cercetările savante. În perioada Separației [dintre stat și Biserică, n. trad.], "laicii" aveau vederi destul de largi, iar serviciile speciale ale Republicii recurgeau uneori și la sutane. Călugărul din Tarragon mi-a arătat pistoalele reglementare găsite ascunse într-un ungher al sacristiei. Erau cele ale părintelui Jaussen, ofițer de informații în Primul Război Mondial, care spiona cu Lawrence deplasările armatelor turcești. Jaussen era un epigrafist cunoscător de arabă, care a explorat deșertul Neguev, peninsula Sinai, locuințele nabateene de la Petra; era
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pierdut ieri o batistă/ Cine mi-a aflat-o ... sau/ și Coroana e rotundă/ Rotundă e și luna... și altele, și altele până oboseam amândoi. Când a devenit mai stăpână pe picioruțe ne-am jucat de-a ascunselea folosind toate ungherele și mobilele din casă. Totul era al nostru. Nimic nu ne era interzis. Și dacă din repertoriu omiteam vreun cântec sau vreun joc, Irina mă atenționa și trebuia să mă execut. A venit și vremea poveștilor. În fiecare seară Buni
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
oricând, ceva tainic și sublim din seva noastră lăuntrică ne cere să redevenim ceea ce-am fost. Ca s-o putem face, trebuie să ne întoarcem în timp, să ne redescoperim fiecare etapă a parcursului nostru existențial, să căutăm acele unghere magice unde încă stă ascuns parte din sufletul nostru de copil, parte din cel adolescentin. Acest lucru îl putem realiza cel mai bine însă prin arta cuvântului așternut pe hârtie, deoarece scrisul rămâne prin excelență un exercițiu de control și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
numai femeile oropsite de Dumnezeu și de oameni: fetele bă trâne, femeile prea urâte sau cele trecute de vârsta canonică, dar Încă neînrăite, pe care Încercam să le salvez cu un cuvânt amabil, cu o privire și un surâs din ungherul cel mai Întunecos al salonului unde ascultam, cu false și sleite zâmbete de parti cipare, sporovăielile și glumele nesărate ale bărbaților atenți numai cu cucoanele frumușele, tinerele și prea mulțumite de ele. Am descoperit În aceste suflete exilate, deportate prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din partea lui. Am ajuns în sat la orele 9,30. Pe mama Natalia o găsim în curtea casei, parcă așteptându-ne. Ne invită intr-o bucătărioară cu tavanul oblic, ce are ușa direct afară. Stă și doarme în acest mic ungher al casei, din cauza lipsei lemnelor de foc. Aici, cu vreascurile pe care le mai putea rupe din gardul curții sale, își mai încălzește trupul bolnav și obosit. Ungherul avea vreo 3 metri lungime și 1,5 metri lățime, era de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
oblic, ce are ușa direct afară. Stă și doarme în acest mic ungher al casei, din cauza lipsei lemnelor de foc. Aici, cu vreascurile pe care le mai putea rupe din gardul curții sale, își mai încălzește trupul bolnav și obosit. Ungherul avea vreo 3 metri lungime și 1,5 metri lățime, era de nelocuit. Ne invită înăuntru, dar ne oprește să ne descălțăm, zicând că-i tare frig și putem răci. Spun măicuței că, pe lângă ajutoarele din America, i-am adus
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
spăl, dar n am reușit. Vreau aici harta României să mi-o aduceți și să mi-o pun aicea la cap (a arătat locul, lângă calendarul ce l-am adus de la Iași, pus pe perete, lângă pătucul ei în acel ungher de casă). Așa vreau, harta României, a Basarabiei, toată, de la Nistru până la Tisa (arată pe perete). Eu știu , că am văzut la Nina, este, și așa mie îmi încape aici pe perete. Eu când oi ridica capul m-oi uita
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ale dimineții, apar toate ziarele rusești de la Moscova. Bucureștiul nu trimite nici unul, absolut nici unul. Mama marelui patriot român Ilie Ilașcu a trăit într-o sărăcie greu de imaginat. în ultima iarnă din viața ei, 1998 1999, a locuit într-un ungher al casei, fără a avea lemne de foc pentru a-și face un blid de mâncare și a-și putea încălzi trupul și sufletul său, atât de chinuite. Am făcut publică starea în care se află mama patriotului, prin înregistrări
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Domnul cerului plinească Dorul său cel arzător: Ca în lume să domnească Doar o turmă și-un păstor! Versuri inspirate de statuia Sf. Francisc îngenuncheat și „arestat” în biserica amenajată în vechea casă părintească a Sf. Francisc, unde, într-un ungher, se află „celula” în care tatăl său l-a închis când și-a dat seama că fiul lui nu mai vrea să-i fie succesor în prăvălie. E un fel de peșteră în care Francisc stă îngenuncheat cu mâinile împreunate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ele îmi arătau primejdia în care trăia prietenulmeu și că picioarele mă purtaseră departe de-acolo. și-mi arătau o apropiere ruptă silnic, spontaneitatea confiscată a relației noastre, căci nu ne mai puteam scrie nimic fără înconjur și cercetam, recitind, ungherele fiecărui cuvânt pentru a descoperi ce vrea să spună. Acei morcovi sălbatici erau imaginea despărțirii noastre. Mi-am zis: poate că orice plantă care crește, văzând deznădejdea oamenilor, se transformă în morcov sălbatic. Pe dosul fotografiei era scrisă o singură
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dispuneam și eu de ceva, recunoștea măcar atât: că în ciuda fricii ce-mi dădea de furcă, rămăsesem încă îndeajuns de intactă spre a mai acorda atenție și înfățișării mele. Am priceput din primul foc această propoziție până în cele mai tainice unghere nedeclarate ale ei. Doar îi știam și eu pe câțiva dintre cei pe care astfel de interogatorii îi zdrobiseră, persoane care odinioară se îngrijiseră până la pedanterie și care acum nu mai reușeau deloc să controleze felul cum arătau. Iar el
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu Geneva, după aproape un an de zile de absență, este greu de descris. Încerc o stranie senzație: pe de-o parte, mă găsesc într-un oraș care îmi aparține, pe care îl cunosc extrem de bine, în cele mai intime unghere ale sale. Pe de altă parte, este o cetate care nu-mi mai aparține. Orașul, universitatea, bibliotecile și-au îndeplinit misiunea formatoare; eu m-am întors în trecut, în căutarea umbrelor sale și a unei stări de spirit care de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
veșnicele discuții despre mâncare, cu votca cinstită cu tipografii la sfârșitul zilei în secretariatul tehnic. Se anunță geruri și viscole. Obligațiile sărbătorilor - o oboseală în plus. Și totuși, bioritmul se îndrăcește: sporovăiesc, flirtez, frec și răstorn mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai mei, mănânc ce lasă ei prin farfurii, merg la cinema, la teatru, în vizite - un fel de vitalitate exacerbată, cum nu-mi stătea în fire. Azi am râs atât de ascuțit, încât mi s-a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Dumnezeul în care nu credea, pentru cele douăzeci de chiuretaje pe care le făcuse înainte de a mă avea pe mine. În cazul ei, fericit, nu era vorba despre intervenții obscure, făcute de medici miloși sau de moașe compătimitoare, prin nu știu ce unghere și subsoluri. Ea nu trebuia să se ascundă, să încalce legea și datoria de a aduce pe lume fiii și fiicele partidului, întru prosperitatea orfelinatelor. Bolnavă cu inima, nașterea în sine era considerată un pericol pentru sănătatea sa; așadar mama
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tendințele ei, cu iluziile ei. Mi-aduc bine aminte că, discutând într-o zi, cu un camarad de seama mea, lucruri în legătură cu societatea viitoare, spuneam, parafrazând versul lui Eminescu din Scrisoarea a patra "oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit?": "va exista oare-n societatea socialistă un ungher pentru a visa?" Ciudat lucru. Dup-atâta timp, acum câțiva ani, mi s-a întâmplat să recunosc preocuparea aceasta (mai puțin puerilă decât ar părea) la unul din spiritele cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
discutând într-o zi, cu un camarad de seama mea, lucruri în legătură cu societatea viitoare, spuneam, parafrazând versul lui Eminescu din Scrisoarea a patra "oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit?": "va exista oare-n societatea socialistă un ungher pentru a visa?" Ciudat lucru. Dup-atâta timp, acum câțiva ani, mi s-a întâmplat să recunosc preocuparea aceasta (mai puțin puerilă decât ar părea) la unul din spiritele cele mai pozitive ale socializmului contimporan, la comunistul Lenin. Vorbind de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în colectivă. La emisiunea Eugeniei Vodă am descoperit un om sensibil, introspectiv și puțin depresiv, așa cum îi stă bine unui om inteligent - și mia devenit dintrodată simpatic. 208 Acum, îmi închipui că pe altarul plăcerii noastre de-a intra în ungherele sufletului personajelor publice există și victime ale sacrificărilor. Sacrificările există oricum, numai că unii supra viețuiesc, alții mai puțin. E la fel ca la Surprize, surprize: unii, pentru plăcerea noastră, izbucnesc în lacrimi de fericire, alții însă duc mâna la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din ea aluneca ceva ca niște pietre, lovind-o crunt, lăsând zăpezile imaginare să se așeze strat după strat, înghețându-i sufletul. Casa în care locuia îi părea goală și pustie iar visele de demult erau ca niște bariere. Numai ungherele unde se jucase Nicky cu Alin odinioară mai păstrau amintiri plăcute. Patul în care era așteptat Valentin la ore târzii îi părea un obiect lipsit de valoare sentimentală. Numai cerul rămăsese același. Trebuia să treacă și peste zbuciumatele amintiri și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
apoi lovi cu piciorul de nenumărate ori în el. Îi venea să-l desfrunzească, iar din frunzișul lui să-i facă un covor pentru noaptea ce se lăsase cu suspine triste și reci. Parcurse din nou toate împrejurimile cu toate ungherele întunecate și era îngrozită de senzațiile pe care i le trezea acest impuls. Mâinile îi tremurau, dar nu îi erau de nici un folos. La naiba, zise Carlina. Ce pot să mai fac acum? Cred că ar trebui să telefonez acasă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că ți-a fost greu. - Mamă, dacă ai ști prin câte am trecut... Eram să mor de foame și de frig, am dormit pe unde am apucat, am dormit prin șanțuri, pe cartoane, prin fân, prin locuri tainice și în unghere întunecoase, prin tufișuri mari, prin cimitire în catacombe, la rădăcina unor copaci și mai 155 puțin prin gară pentru că acolo veneau cei de la ordine și ne alungau în toiul nopții. - O, Doamne, gemu Carlina din toată ființa ei! - Mamă, eram
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca un soldat fără armă pe un câmp de luptă. Încrederea și așteptările ei erau acum ca o zdreanță flendurită. Ar fi vrut în clipa aceea să se transforme într-o pulbere fină ca cenușa, să cotrobăiască pământul și toate ungherele Universului, iar vântul s-o aline legănând-o la infinit. Ochii i se umeziseră. Putea să renunțe chiar în clipa aceea, dar dorința ei era mai mare. Vroia să salveze un om care căzuse mai jos decât ea. Știa exact
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
umplându-i pieptul cu o senzație din cele mai plăcute. Chipul Victoriei îi părea o icoană din cele mai reușite de Creator. Îi transmitea o căldură ce venea din interiorul ei către dânsul pătrunzându-i în suflet și ocupând toate ungherele, risipind toată tristețea adunată în toți anii petrecuți departe de ea. Victoria era cuprinsă de gânduri multe care o frământau, era la o răscruce de drumuri și nu știa ce avea să o aștepte în viitor. Era o copilă ambițioasă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
s-a îmbolnăvit grav. În mod clar este emoționată să vorbească la atâta lume și termină povestirea destul de brusc, invitându-ne să ascultăm unul din icaros urile tradiționale shipibo. Începe să cânte cu o voce pătrunzătoare, care parcă invadează toate ungherele sălii și alternează note imposibil de înalte cu linii cât de cât normale. Simt cum mi se face pielea de găină dar performanța se termină după două-trei minute. Un alt șaman este Don Agustin Rivas, un bătrân impunător, înalt, cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ora înainte, părea un ciob de oglindă lucind în soare, munții de jos păstrau urmele valurilor, totul părea că se află sub o apa limpede, în mișcare lentă, apă care-ți putea permite să vezi și-n cel mai adânc ungher amănunte fascinante. Soarele era aproape în înaltul cerului când după o clipă de răgaz, doar o clipă, Mousen ne-a purtat pe cărarea de întoarcere, de data asta extrem de îngustă, pietroasă, abruptă, dar în schimb, umbroasă. Drumul acesta a fost
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]