13,755 matches
-
motive financiare. Odată ajuns la poștă, a început să-mi fie rușine de mine, pentru că simțeam că nimeni nu poate să țină cu Colonelul. Nu știa să se apere. Apoi, după-amiază a dat buzna peste mine un domn. Nu în uniformă sau cu palton de piele, doar în veston, de parcă ar fi dat fuga în vecini, după chibrituri, și m-a întrebat: „Dumneavoastră ați făcut ieri după-amiază la cincisprezece treizeci și trei o fotografie, cu parametrii, unu, timpul de expunere: șaizeci, blenda: șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Sau cel puțin PPCI, cum se făcea pe vremuri, ca să-l deosebim de celelalte măcar prin acest gest de iubire caraghioasă, de adolescentină. Fiindcă așa, cu un ticălos la dreapta și altul la stânga, a rămas ca celelalte: o cruce de uniformă din atelierul lui Hárász. La ei în curte, în fața atelierului, erau trei modele de mormânt. De fapt, toate la fel. Și cum l-am ales și l-am achitat pe unul, am și început să mă pregătesc de înmormântarea următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
însă nu am vrut să vorbesc cu nimeni, doar să dansez până la epuizare, până simt că am amețit complet și nu mă mai gândesc deloc la Nat. Momentul închiderii a venit repede. Ca un raid de poliție, oameni masivi în uniforme au pus lumini puternice pe noi și ne-au scos pe rând afară. Mayfair la ora două jumătate dimineața era la fel de liniștit ca un cimitir, o liniște apăsătoare, și oricum îmi bâzâiau urechile, ca să compenseze. Ne pierduserăm de cuplul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de granit, gri lucios, și holurile înguste cu multe lifturi din fier forjat. Tavanul era atât de înalt că nici nu puteam să îl văd. Laura Archer dispăruse. M-am uitat în jur. La biroul recepției stăteau doi străjeri în uniforme de culoare verde închis și cu niște pălării care le acopereau jumătate din față. Jumătățile de jos ale fețelor erau mai puțin primitoare decât ale celor de la biroul de emigrări. Unul din paznici era angajat într-o conversație cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
despre asta, nu? Sau poate ai știut. Și Nat nu mi-ar fi făcut nici un rău. Eu l-am provocat pentru că voiam răzbunare pentru Lee. Nu ar fi venit după mine altfel. Era tăcută. Am ieșit afară. Portarul, splendid în uniforma lui, a chemat un taxi din șirul de pe partea cealaltă a străzii. Nu s-a uitat înapoi la mine când a plecat. Am urmărit mașina până a întors spre Grosvenor Square și nu am mai văzut-o. Afară era răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sectei luaseră drumul fumului. În lumina necruțătoare a zilei, „ideea lui Zaharel“ arăta o curată nebunie. În câteva luni proviziile se degradaseră. Armate de insecte invadaseră camerele tixite, înghițind totul. Gândaci mari de bucătărie, gărgărițe, cărăbuși lucioși ca nasturii de pe uniformele militare începuseră să se înmulțească, răspândindu-se prin oraș. Zaharel încercase să se scuze în fața propriei conștiințe: „Omul propune, Domnul dispune“. Vedea că acum devenise batjocura tuturor și nu putea să nu se plângă în fața oglinzii: - Numai iubirea m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îmi era îngrozitor de rușine de colegii mei, m-am apropiat totuși. Vadicika, fiule îmi spuse ea cu o voce stinsă de bătrân, întinzându-mi plicul, cu mâna ei galbenă și temătoare parcă să nu se ardă dacă-mi atinge nasturii uniformei - ai uitat banii. M-am gândit că ai să te sperii și ți i-am adus eu. Spunând aceste cuvinte, mă privea rugător, dar eu, furios la culme de rușinea la care mă supune, i-am replicat într-o șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cel care purta un veston de student, îl cheamă Vadim, iar pe celălalt, în costum obișnuit, îl cheamă Iag. Mai mult decât atât, iarna trecută, când slujea la Mur, v-a văzut des împreună. Dar pe atunci purtați amândoi o uniformă stranie, care, după expresia ei, semăna cu uniforma de student; însă nasturii uniformei voastre nu erau aurii, ci argintii și fără vulturi. Nelly nu știa mai multe despre voi, dar pentru mine era suficient. Mai întâi, știam deja că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cheamă Vadim, iar pe celălalt, în costum obișnuit, îl cheamă Iag. Mai mult decât atât, iarna trecută, când slujea la Mur, v-a văzut des împreună. Dar pe atunci purtați amândoi o uniformă stranie, care, după expresia ei, semăna cu uniforma de student; însă nasturii uniformei voastre nu erau aurii, ci argintii și fără vulturi. Nelly nu știa mai multe despre voi, dar pentru mine era suficient. Mai întâi, știam deja că pe cel care mă interesează pe mine îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în costum obișnuit, îl cheamă Iag. Mai mult decât atât, iarna trecută, când slujea la Mur, v-a văzut des împreună. Dar pe atunci purtați amândoi o uniformă stranie, care, după expresia ei, semăna cu uniforma de student; însă nasturii uniformei voastre nu erau aurii, ci argintii și fără vulturi. Nelly nu știa mai multe despre voi, dar pentru mine era suficient. Mai întâi, știam deja că pe cel care mă interesează pe mine îl cheamă Vadim. În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
voastre nu erau aurii, ci argintii și fără vulturi. Nelly nu știa mai multe despre voi, dar pentru mine era suficient. Mai întâi, știam deja că pe cel care mă interesează pe mine îl cheamă Vadim. În al doilea rând, uniforma de licean, atât de asemănătoare celei de student și cu detaliile atât de specifice privind nasturii, îmi era cunoscută: la acest gimnaziu învață fiul unei verișoare de-a mele. În al treilea rând, îmi era clar că, dacă în iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
asemănătoare celei de student și cu detaliile atât de specifice privind nasturii, îmi era cunoscută: la acest gimnaziu învață fiul unei verișoare de-a mele. În al treilea rând, îmi era clar că, dacă în iarna care trecuse, purta încă uniforma de gimnaziu, iar acum, vara, era în veston de student, tânărul a terminat liceul în primăvară. Am găsit în cartea de telefon adresa liceului și m-am dus acolo. În afară de portar, nu mai era nimeni în liceu. După o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spre încăperile de la parter. Aici, dintr-un hol destul de amplu, se deschideau mai multe uși. Sufrageria era chiar lângă capul scării în dreapta. Aici, era așezată masa în jurul căreia toată familia se adunase deja. Un bărbat cu părul grizonat, îmbrăcat în uniformă de polițist ședea în capul mesei. În stânga lui era o femeie tânără, cu părul blond cânepiu strâns într-o coadă împletită, încolăcită într-un coc mic în creștetul capului. Doamna Maria tocmai se întorcea de la bucătărie cu o supieră aburindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la operativa de dimineață, dat în urmărire generală? Cel cu acuzația de omor?! Să știi că ai dreptate! îl aprobă Traian, care redevenise serios. El e. Ce facem, îl umflăm? Eu știu? spuse Cristian, stând pe gânduri. Nu suntem în uniformă și pe deasupra mai iese și cu scandal aici, în local. Mi se pare că nu-i singur. La masa de lângă el mai sunt trei tipi cu care mai schimbă câte o vorbă din când în când, am impresia că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se anunța o zi de august fierbinte. Căldura de afară nu pătrundea în sala agenților de la secția de poliție. Ferestrele larg deschise dădeau spre nord, în curtea din spatele imobilului. Copacii înalți umbreau clădirea, asigurând o răcoare plăcută. Doi polițiști în uniformă erau așezați la birouri, răsfoind plictisiți dosarele din fața lor. Ușa se deschise brusc și în încăpere intră repede agentul Vasilică Pohoață. Se îndreptă repede spre biroul său și se rostogoli pe scaun. Deschise sertarul și scoase un vraf de hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
place la noi? întrebă gazda, după ce se așeză pe scaunul pe care îl trăsese mai aproape de pat. Da, cum să nu! E foarte bine aici. Pop se foia pe scaun, căutând să se facă mai comod. Era îmbrăcat încă în uniformă, nu-și scosese decât cascheta pe care o lăsase probabil undeva la parter și avea fruntea și părul ud de transpirație. Lui Toma îi era limpede că acesta nu venise la el în cameră la o oră atât de târzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pozițiile inamice pe care le pisează sub focul obuzelor. Același lucru se întâmplă și cu piloții de bombardiere, care nu pot distinge trupurile celor de la sol sfârtecate de exploziile bombelor lansate de ei. Însuși faptul că soldații sunt îmbrăcați în uniforme face ca identitatea lor să se disipeze în acea noțiune gene rală, cunoscută sub numele de "inamic". S-a constatat că individului uman îi este foarte greu să ucidă un semen de al său. Asta nu înseamnă că ceea ce spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se arătă de acord dând din cap, Simion se apropie de ușă și dădu să o deschidă. Nu mai apucă însă să o facă pentru că aceasta se izbi brusc de perete. Din încăpere se grăbeau să iasă trei polițiști în uniformă. Se opriră brusc când dădură cu ochii de comandant și se lipiră de perete, încercând să-i facă loc. Să trăiți! Ce-i cu voi? întrebă Pop luat prin surprindere. Unde vă grăbiți așa? Cel care salutase, un bărbat tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu am, răspunse Toma zâmbind. Se pare că vrei să înveți de la un polițist care nu se respectă. Vai de mine, nu spuneți una ca asta! se grăbi Pohoață să îl liniștească. La dumneavoastră nu se pune. Nu sunteți în uniformă. Ai dreptate, măi Vasilică. Un polițist fără uniformă, nu-i polițist. Orice aș spune tot nu-i bine, declară Pohoață, mâhnit. Îmi răstălmăciți vorbele. Eu spusei că nefiind în uniformă, nu aveați unde să țineți carnețelul și instrumentul, făcu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vrei să înveți de la un polițist care nu se respectă. Vai de mine, nu spuneți una ca asta! se grăbi Pohoață să îl liniștească. La dumneavoastră nu se pune. Nu sunteți în uniformă. Ai dreptate, măi Vasilică. Un polițist fără uniformă, nu-i polițist. Orice aș spune tot nu-i bine, declară Pohoață, mâhnit. Îmi răstălmăciți vorbele. Eu spusei că nefiind în uniformă, nu aveați unde să țineți carnețelul și instrumentul, făcu el semn în aer, ca și cum ar fi scris ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl liniștească. La dumneavoastră nu se pune. Nu sunteți în uniformă. Ai dreptate, măi Vasilică. Un polițist fără uniformă, nu-i polițist. Orice aș spune tot nu-i bine, declară Pohoață, mâhnit. Îmi răstălmăciți vorbele. Eu spusei că nefiind în uniformă, nu aveați unde să țineți carnețelul și instrumentul, făcu el semn în aer, ca și cum ar fi scris ceva. Nu, instrumentul îl am la mine, spuse Cristi râzând. Vedeți, ce spusei eu mai adineauri? Mă luați peste picior. Nu, măi băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de multă vreme în pădure, ba chiar mărea foarte mult șansele ca obiectul să-i fi aparținut șoferului de camion, dispărut cu o zi în urmă. Ai cumva o pungă pentru probe? Am, domnule. Nu vă spusei că sunt în uniformă? spuse Pohoață scoțând dintr-un buzunar de la spate mai multe pungi de plastic cu fermoar, frumos împăturite. Ești fenomenal cu uniforma asta a ta! exclamă laudativ Cristi. Ce mai ascunzi prin buzunarele tale? Nu ascund nimic, se apără Vasilică, deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu o zi în urmă. Ai cumva o pungă pentru probe? Am, domnule. Nu vă spusei că sunt în uniformă? spuse Pohoață scoțând dintr-un buzunar de la spate mai multe pungi de plastic cu fermoar, frumos împăturite. Ești fenomenal cu uniforma asta a ta! exclamă laudativ Cristi. Ce mai ascunzi prin buzunarele tale? Nu ascund nimic, se apără Vasilică, deschizând punga și ajutându-l pe inspector să introducă șapca înăuntru. Am la mine tot ce ar putea să ne fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vadă între ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică transpira abundent. De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce faci agent, strigă Toma spre Vasilică, ai obosit deja? Puțintel, domnule, dar nu contează! Îmi trag sufletul ime diat. Cred că umblăm degeaba pe aici, spuse Toma care se apropiase între timp. Ar trebui să mergem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să spună ce îi adu sese acolo. Cum merge treaba? întrebă Vasilică, arătând cu capul spre zlătarii din apă. Starostele tresări la auzul întrebării. Privea nedumerit de la unul spre celălalt. Bănuia că șeful este Cristi, dar tânărul agent era în uniformă de polițist și reprezenta autoritatea. Iese ceva? salvă Toma situația, care observase dilema bătrânului. No, cât să ne ducem zilele, domnule ofițer, oftă starostele scoțând un nor de fum din pipă. Nu mai merită să ne trudim, de la an la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]