1,279 matches
-
unde urmau să fie puse sub comanda maiorului . Între timp, la marginea Plovdivului se efectuau manevre militare. Maiorul Danail Nikolaev, care le conducea, știa de acțiunile unioniștilor și le susținea. La 18 septembrie 1885, miliția Rumeliei (armata provinciei) împreună cu grupările unioniste înarmate au pătruns în Plovdiv și au ocupat reședința guvernatorului , unionist bulgar care nu a opus nicio rezistență. S-a format imediat un guvern provizoriu, condus de . Maiorul Danail Nikolaev a fost numit comandant al forțelor armate. Cu ajutorul ofițerilor ruși
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
marginea Plovdivului se efectuau manevre militare. Maiorul Danail Nikolaev, care le conducea, știa de acțiunile unioniștilor și le susținea. La 18 septembrie 1885, miliția Rumeliei (armata provinciei) împreună cu grupările unioniste înarmate au pătruns în Plovdiv și au ocupat reședința guvernatorului , unionist bulgar care nu a opus nicio rezistență. S-a format imediat un guvern provizoriu, condus de . Maiorul Danail Nikolaev a fost numit comandant al forțelor armate. Cu ajutorul ofițerilor ruși, el a creat planul strategic de apărare împotriva așteptatei intervenții otomane
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
accepte unirea. La 20 septembrie 1885, Alexandru I a răspuns cu un manifest special. A doua zi, însoțit de primul ministru și de președintele parlamentului , cneazul Alexandru I a intrat în capitala fostei Rumelii Orientale. Acest gest a confirmat acțiunile unioniștilor ca fapt împlinit. Dificultățile privind eforturile diplomatice de recunoaștere și privind apărarea militară a unirii abia începeau. În anii de după Congresul de la Berlin, guvernul de la Sankt Petersburg își exprimase adesea opinia că înființarea provinciei Rumelia Orientală în sudul Bulgariei este
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
un capital de 1.000.000 de lire sterline și a început să publice cărți. Din punct de vedere politic, Newnes a fost liberal și a redeschis "Westminster Gazette" pentru a sprijini partidul când "Pall Mall Gazette" a devenit ziarul unioniștilor. În 1885 a fost ales ca parlamentar (MP) pentru nou-creata circumscripție electorală Eastern Cambridgeshire sau Newmarket. A deținut acea poziție timp de zece ani, înainte de a fi învins de milionarul conservator, Harry McCalmont, în alegerile din 1895. În 1895 a
George Newnes () [Corola-website/Science/324109_a_325438]
-
informată despre ce se întâmplase, s-a raliat de partea sa. Armata ridicată astfel a reușit să învingă forțele lui Christian în Războiul Suedez de Eliberare. În mod ironic, „baia de sânge”, un act al cărui scop era întărirea poziției unioniștilor, s-a dovedit a fi catalizatorul care a dus la despărțirea definitivă a Suediei de Danemarca. Baia de sânge de la Stockholm a precipitat în Suedia o îndelungată ostilitate față de danezi, de atunci cele două popoare fiind aproape permanent în stare
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
națională, biografii de oameni celebri, etc.) Sofia Chrisoscoleu (1839-1861) Sofia Chrisoscoleu născută Cocea (1839 - 1861); dotată cu o inteligență deosebită și un vădit talent de publicistă, se avântă de foarte tânără în mișcarea pentru unirea Principateșor Române; colaborează la ziarele unioniste ca: Steaua Dunării, Reforma, Dacia, Românul. Sfidând ironia cu care era privită semnătura unei femei în presă, Sofia Cocea abordează în articolele sale, cu o maturitate demnă de orice fruntaș politic al vremii, problemele fundamentale ale restructurării societății românesți; dezvăluie
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
s-a dat în zilele de 11-15 decembrie 1862, în orașul Fredericksburg și în preajma lui, între armata confederată a Virginiei de Nord condusă de generalul Robert E. Lee și armata unionistă a Potomacului, comandată de gen.-mr. Ambrose E. Burnside. Zadarnicele atacuri frontale ale armatei unioniste de la 13 decembrie împotriva apărătorilor confederați cantonați pe înălțimile din spatele orașului a fost una dintre cele mai dezechilibrate ciocniri din Războiul Civil American, victimele unioniștilor
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
de 11-15 decembrie 1862, în orașul Fredericksburg și în preajma lui, între armata confederată a Virginiei de Nord condusă de generalul Robert E. Lee și armata unionistă a Potomacului, comandată de gen.-mr. Ambrose E. Burnside. Zadarnicele atacuri frontale ale armatei unioniste de la 13 decembrie împotriva apărătorilor confederați cantonați pe înălțimile din spatele orașului a fost una dintre cele mai dezechilibrate ciocniri din Războiul Civil American, victimele unioniștilor fiind de peste două ori mai numeroase decât cele suferite de confederați. Planul lui Burnside era
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
unionistă a Potomacului, comandată de gen.-mr. Ambrose E. Burnside. Zadarnicele atacuri frontale ale armatei unioniste de la 13 decembrie împotriva apărătorilor confederați cantonați pe înălțimile din spatele orașului a fost una dintre cele mai dezechilibrate ciocniri din Războiul Civil American, victimele unioniștilor fiind de peste două ori mai numeroase decât cele suferite de confederați. Planul lui Burnside era de a trece râul Rappahannock pe la Fredericksburg la jumătatea lui noiembrie și de a pătrunde rapid în capitala Confederației, Richmond, înainte ca armata lui Lee
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Confederației, Richmond, înainte ca armata lui Lee să-l poată opri. Întârzierile birocratice l-au împiedicat pe Burnside să primească podurile mobile necesare și Lee a reușit să-și poziționeze armata în așa fel încât să blocheze trecerile. Când armata unionistă a reușit în cele din urmă să-și construiască podurile și să traverseze râul în ciuda tirului inamic, au început lupte în oraș în zilele de 11-12 decembrie. Soldații unioniști s-au pregătit să ia cu asalt pozițiile defensive confederate de la
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
poziționeze armata în așa fel încât să blocheze trecerile. Când armata unionistă a reușit în cele din urmă să-și construiască podurile și să traverseze râul în ciuda tirului inamic, au început lupte în oraș în zilele de 11-12 decembrie. Soldații unioniști s-au pregătit să ia cu asalt pozițiile defensive confederate de la sud de oraș și de pe o creastă puternic fortificată aflată la vest de oraș, denumită Înălțimile lui Marye ("Marye's Heights"). La 13 decembrie, „marea divizie” a gen.-mr
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
fiind respinse cu pierderi grele. La 15 decembrie, Burnside și-a retras armata, punând capăt unei noi campanii eșuate a Uniunii pe teatrul estic de operațiuni al războiului. În noiembrie 1862, președintele Abraham Lincoln avea nevoie să demonstreze succesul efortului unionist de război înainte ca publicul din nord să-și piardă încrederea în administrația sa. Armatele confederate au fost în mișcare la începutul toamnei, invadând Kentucky și Maryland, și deși fiecare din aceste invazii a fost respinsă, aceste armate au rămas
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Court House, sau Gordonsville. Apoi, el urma să schimbe rapid direcția către sud-est și să traverseze râul Rappahannock River la Fredericksburg, sperând că Robert E. Lee va sta nemișcat, fără să-și dea seama de intențiile lui Burnside, în vreme ce armata unionistă va înainta rapid către Richmond, spre sud pe calea ferată de la Fredericksburg. Burnside a ales acest plan deoarece era îngrijorat că dacă va înainta direct către sud de la Warrenton, va fi expus unui atac în flanc din partea gen.-lt. Thomas
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
lângă confluența Rappahannockului cu Deep Run. Inginerii care construiau podul aflat direct în dreptul orașului au intrat sub tirul trăgătorilor de elită confederați, în principal al celor din brigada Mississippi condusă de gen. brig. William Barksdale, care comanda apărarea orașului. Artileria unionistă a încercat să-i disloce, dar pozițiile lor din pivnițele caselor au făcut ca focul celor 150 de tunuri să nu-și atingă obiectivul. În cele din urma, comandantul de artilerie al lui Burnside, gen. brig. Henry J. Hunt, l-
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
a lui Hooker a trecut la 13 decembrie, trecând și pe podurile nordice, și pe cele sudice. Eliberarea clădirilor orașului de către infanteria lui Sumner și de către focul de artilerie de peste râu a demarat prima mare luptă urbană a războiului. Tunarii unioniști au trimis peste 5.000 de proiectile către oraș și către crestele de la vest de el. Până seara, patru brigăzi unioniste ocupaseră orașul, pe care l-au prădat cu o furie nemaivăzută până atunci în război. Acest comportament l-a
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
infanteria lui Sumner și de către focul de artilerie de peste râu a demarat prima mare luptă urbană a războiului. Tunarii unioniști au trimis peste 5.000 de proiectile către oraș și către crestele de la vest de el. Până seara, patru brigăzi unioniste ocupaseră orașul, pe care l-au prădat cu o furie nemaivăzută până atunci în război. Acest comportament l-a înfuriat pe Lee, care i-a comparat cu vandalii antici. Distrugerea i-a înfuriat și pe soldații confederați, dintre care mulți
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
au prădat cu o furie nemaivăzută până atunci în război. Acest comportament l-a înfuriat pe Lee, care i-a comparat cu vandalii antici. Distrugerea i-a înfuriat și pe soldații confederați, dintre care mulți erau din Virginia. Mulți dintre unioniști au fost și ei șocați de distrugerile la care a fost supus Fredericksburgul. Victimele în rândul civililor au fost neobișnuit de puține în contextul unor asemenea violențe; George Rable estimează că nu au murit mai mult de patru civili. Traversările
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
patru civili. Traversările râului la sud de oraș de către Marea Divizie Stânga a lui Franklin au fost mai lipsite de evenimente. Ambele poduri au fost terminate la orele 11 a.m. în ziua de 11 decembrie în vreme ce cinci baterii de artilerie unioniste au suprimat mare parte din focul trăgătorilor de elită asupra geniștilor. Franklin a primit la orele 4 p.m. ordinul de a traversa cu toate forțele, dar înainte de căderea întunericului, o singură brigadă a fost trimisă peste râu. Traversările s-au
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
George D. Bayard, general de cavalerie rănit mortal de un proiectil în timp ce stătea ca rezervă lângă cartierul general al lui Franklin. Principalele baterii de artilerie ale lui Jackson au rămas nefolosite în ceața din timpul acestui schimb de focuri, dar unioniștii au început să primească foc direct dinspre Prospect Hill, în principal din partea celor cinci baterii comandate de lt. col. Reuben Lindsay Walker, iar atacul lui Meade a fost oprit la circa 550 m de obiectivul său inițial timp de aproape două
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
din partea celor cinci baterii comandate de lt. col. Reuben Lindsay Walker, iar atacul lui Meade a fost oprit la circa 550 m de obiectivul său inițial timp de aproape două ore de aceste atacuri de artilerie combinate. Focul de artilerie al unioniștilor a fost ridicat în timp ce oamenii lui Meade au înaintat pe la ora 1 p.m., în timp ce forța lui Jackson de circa 35.000 de oameni a rămas ascunsă pe creasta împădurită din fața lui Meade. Formidabila sa linie defensivă avea un defect neprevăzut
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
din frunte. Pe măsură ce spațiul se lărgea datorită presiunii de pe flancuri, mii de oameni ai lui Meade au ajuns pe creastă și s-au întâlnit cu brigada lui Gregg. Mulți dintre acești confederați își depozitaseră armele în timp ce se ascundeau te artileria unionistă și nu se așteptau să fie atacați, astfel că au fost uciși sau capturați neînarmați. Gregg a confundat la început soldații unioniști cu confederați care fugeau și a ordonat soldaților săi să nu tragă în ei. Gregg era parțial surd
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
au întâlnit cu brigada lui Gregg. Mulți dintre acești confederați își depozitaseră armele în timp ce se ascundeau te artileria unionistă și nu se așteptau să fie atacați, astfel că au fost uciși sau capturați neînarmați. Gregg a confundat la început soldații unioniști cu confederați care fugeau și a ordonat soldaților săi să nu tragă în ei. Gregg era parțial surd și, deși era călare în fața liniilor sale, nu i-a auzit pe federalii care soseau și nici gloanțele care zburau în jurul lui
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
baionetă împotriva poziției lui Lane. Gibbon a spus, însă, că așa ceva ar încălca ordinele primite de el, și deci brigada lui Taylor a înaintat abia la 1:30 p.m. Atacul nu a putut profita de un spațiu liber, și soldații unioniști nu aveau niciun pâlc de copaci care să le acopere înaintarea, astfel că progresul a fost unul lent sub tirul greu al brigăzii lui Lane și al artileriei confederate. Imediat după Taylor era brigada col. Peter Lyle, și înaintarea celor
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
cei ai lui Gibbon. Ordinele lui Early către brigăzile sale erau de a continua urmărirea până la calea ferată, dar în haos, mulți au păstrat presiunea peste câmpul deschis până la fostul drum Richmond, unde deveniseră ținte prea ușoare pentru tirul artileriei unioniste. Confederații au fost loviți și de brigada principală a înaintării întârziate a lui Birney, comandată de gen. brig. J. H. Hobart Ward. Birney a venit din urmă cu brigăzile generalilor Hiram G. Berry și John C. Robinson, care au oprit
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
a înaintării întârziate a lui Birney, comandată de gen. brig. J. H. Hobart Ward. Birney a venit din urmă cu brigăzile generalilor Hiram G. Berry și John C. Robinson, care au oprit înaintarea rebelilor ce amenința să-i împingă pe unioniști în râu. Orice altă înaintare confederată a fost descurajată de sosirea diviziei din Corpul III condusă de gen. brig. Daniel E. Sickles în dreapta. Generalul Burnside, care în acest moment era concentrat pe atacurile de la Înălțimile lui Marye, era furios că
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]