1,675 matches
-
economice valabile doar în plan teoretic. Doi utopici se întâlnesc în aceleași fapte de esență. Pentru ei, toate femeile trebuie să fie de o frumusețe aparte, tot ce înseamnă urât sau hidos fiind a priori refuzat și considerat ca inautentic. Urâtului i se substituie himera frumosului absolut. Astfel, într-o răbufnire delirantă, Ladima crede că triviala Emilia ar fi potrivită ca model ideal pentru maeștrii picturii flamande: "Ah, și-o nevastă, o nevastă plinuță, albă ca tine, cu ochii mari, verzi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
idealului” Se observă și din această poezie tendința spre intelectualizare a poetului Ervin. Iată câteva versuri închinate științei și artei, valori ale existenței umane: „Voi care mi-ați adus în suflet pacea / Voi care m-ați făcut să nu știu ce-i urâtul /.Voi de la care am pripit puterea / S-nalță castelul meu lângă ruine / Cuvintele științei și ale artei / Fiți bine cuvântate ca și psalmi. Poetul Ervin se face astfel cântărețul progreselor tehnice de la începutul secolului, este modernist glorificând telegraful, trenul, avionul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
al imaginarului, prezentul are relevanța actualizărilor unor vechi obsesii ce pot deveni la rigoare povești defensive în contra cursului epuizant al istoriei. Profesionist al imaginarului cu rădăcini în dimensiunea suprafirească, Petru Cimpoeșu este la fel de eficient în abordarea realistă a mizeriei, a urâtului, a sordidului, a malformațiilor, în general, a stărilor de agregare indecise. Este un excelent portretist (p. 287, p. 308), în stare să contureze dinamica psihologică a trăsăturilor. Performant aproape la fiecare pagină, ca să nu mai vorbim de climatul hipersenzitiv în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
textelor din volum este ruptura. La nivelul tramei propriu-zise (poemele din Pragurile Apeiron conțin secvențe dintr-o istorie auctorială dilatată, uneori, halucinant), înregistrăm fie ruptura de o alteritate feminină (cu finalul previzibil al poveștii de dragoste: "De ce-ai adus urâtul cu tine în zece scrisori" sau, în notă bacoviană, "Miroseai din ce în ce mai mult a mort,/ deși erai atât de frumoasă/ și pielea ta era la fel de curată/ ca pielea copiilor noștri"), fie, cel mai adesea, relația tensionată cu o dublură ciudată, cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un fel de scenariu posibil al tramelor mitologice, resemantizate permanent de un "monadolog" prin definiție nostalgic al marilor mituri. Acesta îmi pare a fi obsesia subterană care alimentează poezia lui Lucian Vasiliu și nu ceea ce Marian Popa numea "refuzul urâtului simplist", care l-ar face pe autorul Monei-Monada să convertească "negativitatea și frica de viață în realități fatale bizantinizate, astfel că până și prevestirile și semnele morții sunt coordonate prin grație și estetism transcendentalizant". Versurile selectate de autorul Istoriei literaturii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totalitatea capodoperelor epice redactate între 1826 și 1842: Morella, Berenice, Prăbușirea Casei Usher, William Wilson, Crimele din Rue Morgue, O pogorîre în Maelström, Portretul oval, Hruba și pendulul și, bineînțeles, Masca Morții Roșii. Ele compun un Poe axat pe "estetica urîtului", dar nu într-un mod gratuit, cu intenționalitate pur butaforică, ci prin medierea unei componente solide psihologice și culturale. Cred ca analiza cea mai potrivită pentru acest Poe (de altfel dominant în întreaga lui creație) este una de tip freudian
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
falie subtilă în poezia scriitorului irlandez, aceea a introspecției, a transformării sinelui în obiect de investigație lirică, iar, în District and Circle/Țară și ținut (2006), exegetul atent poate localiza un interesant neoromantism, articulat pe o imagistică a violenței și urîtului. Ca atare, nu ar fi exagerat să observăm că Heaney "se sustrage" unui tipar psihologic și artistic fix, ilustrîndu-se mai degrabă ambiguu la analiza tematică de detaliu. Nu mă feresc să constat că realitatea estetică a lui Seamus Heaney ne
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intermedia) între extremele analitice, noționale și stilistice. Teoria estetică revelă o organicitate impresionantă în pofida dimensiunilor și a absenței unei concluzii -, asigurată, în primul rînd, de viziunea generală, unitară, a autorului. Fie că abordează "hedonismul estetic", "fericirea cunoașterii", "noul", "dezestetizarea artei", "urîtul", fie că se focalizează pe opusul lor, "empiria artei", "dialectica funcționalismu lui", "tradiția", "autonomia artistică", "noțiunea de frumos", Adorno refuză, măcar într-o etapă inițială, partipris-ul ideologic, explorînd, cu obiectivitate de arhivar, tot "deter minismul" așa-zicînd "metodologic" al problemei, după
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scoată, ulterior, din nou, la vânzare. Lucrurile și întâmplările existențiale sunt descompuse și recompuse cu mijloacele unei alchimii verbale, fiind, astfel, filtrate de toate impuritățile și devenind ele însele pure, adică demne de a se transforma în text. Desigur, estetica urâtului promovează, într-un fel, această menire a artistului, fie el scriitor, sau de orice altă natură, de a rafina realitatea, chiar jertfindu-se pe sine. Iar jertfa creatorului este un fapt mitic, care nu mai are nevoie de niciun alt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
între modernism și postmodernism, sunt aplicate și aplicabile în poezia Anei Blandiana, după o prealabilă trecere a acestora prin filtrul intimului, al personalului. Poezia acesteia este scrijelită, cu unghia, pe pereții sufletului, poeta definind, în oglindă, o altă estetică a urâtului, văzută dinspre interior, către exterior. Totul este inversat și, de aici, realitatea însăși: freamătul interior se poate răsfrânge către cel exterior, contopindu-se cu acesta, șlefuindu-l sau ascunzându-se de el, dar niciodată acceptându-l. Ana Blandiana nu încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
voce de om singur și având conștiința solitudinii sale își apără spațiul de absurdă puritate în raport cu logica ineluctabilă a realului"77. Drept soluție este "demistificarea ce propune acceptarea ideii certitudinii incertitudinilor"78, lansată de poetă. Astfel, "cu rădăcini în poezia urâtului a lui Arghezi, în discursul liric din poezii ca Știu, Puritatea, Elegie de dimineață și Intoleranță este promovat frumosul uman, obținut cu prețul renunțării la așa-zisul frumos artistic. Acesta din urmă este o aparență ce nu se identifică cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Uimită ea însăși de sine;/ Fructe senzuale cu viermi/ În cărnile dulci de rușine..." Îmbinarea erotismului cu tragicul deconstruiește canonul unui romantism diafan, în care iubirea își găsea întotdeauna locul în natură, apropiindu-se mai mult de o estetică a urâtului, modernistă. Totul pare degradat sub influența senzualității, lenea, descompunerea, moartea fiind elementele noii lumi a poetei, influențată sau nu de ideologie, dar care încearcă din răsputeri să își adune ultimele rămășițe pentru a recompune realitatea caldă, interioară, a sufletului. De
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
criticului foarte conștient de cele două biografii ale sale una a operei, cealaltă a omului. Toți acești autori au în comun categoriile revoltei, revoltă prezentă explicit în titlul Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu: ironia, grotescul, fantasticul, comicul, urâtul, absurdul sunt semnele concrete ale acestei atitudini de regăsit la nivelul discursului. Revolta se îndreaptă succesiv și simultan împotriva societății, a literaturii consacrate și, în cele din urmă, împotriva existenței și condiției umane înseși. Categoriile revoltei nu sunt doar soluții
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
neprețuită, de a mă afla între două taine ce puse, ca două oglinzi, față-n față, s-adânceau fără sfârșit.“ Povestitorul este, astfel, sinteza tensionată a celor trei personaje (dintre care Pirgu este, după cum observă M. Călinescu, o „răsfrângere în urât“ a celorlalți doi), subiect veritabil al experienței urbane a Bucureștiului începutului de secol XX. Orașul se dezvăluie într-un dublu gest, repetat în carte la nesfârșit: flanatul, pe de o parte, amintirea unui trecut incert, pe de alta. Povestitorul este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a șase parametri pe care i-a stabilit el însuși: fizionomic, fenomenologic, mitic, istoric, politic și textual 243. Pentru Benjamin, orașul este un spațiu de explorat. Din perspectiva fizionomistului, orașul poate ascunde orori în spatele frumuseții sau poate îngropa frumosul în urât. În interpretarea pe care Gillock o face studiului lui Benjamin, sarcina fizionomistului este de a demasca critic; în consecință, acesta trebuie să "adopte o paletă de puncte de vedere variabile pentru a ajunge la esență". Fizionomistul trebuie să contemple orașul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
aceasta nu-l premiase pe Caragiale) și îi preferă proximitatea și dincolo de limitele vețuirii pămîntești: "Unul din puținii oameni cu care aș vrea să mă întîlnesc și pe lumea cealaltă. C-un asemenea tovarăș m-aș bizui să-nfrunt și urîtul eternității." Duiliu Zamfirescu (Duilă, Zuiliu Damphirescu în versiunea lui Caragiale) a fost foarte afectat de afronturile comediografului ("grosolănia lui Caragiale și naivitatea mea mă făceau să sufăr groaznic.") pînă cînd va remarca "infinita nestatornicie a simțirii sale"; nu l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și casa cea mare de lângă ei. Acum rotea un mare stol de ciori pe deasupra plopilor ce se înălțau negri spre apusul soarelui și era oarecum urât să te uiți într-acolo. Încă înainte de părăsirea drumului cunoscut, Tașcă se simte agresat. Urâtul nu-i va da pace. Deși crivățul, hanul, străinii par că ilustrează scenariul unei posibile inițieri la care va fi supus personajul principal, Trașcă nu acceptă să intre în joc cu una cu două. Experiența trăită nu va fi uitată
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
comparatismului interdisciplinar. Varietatea doctrinelor morale, spune Ralea, nu e mai întins decât aceea a diferitelor concepții științifice sau estetice. Fizica lui Aristot sau a lui Galilei (faț de concepțiile moderne, valorile estetice ale frumuseții clasice la greci, (faț de caracteristicul urât al romanticilor, nu implic oare aceleași opoziții și aceleași excluziuni? se întreab el. Și, totuși, va conchide Ralea, se poate vorbi de principii comune ale fenomenului etic, dup cum se poate stabili o concepție comun a fenomenelor fizice. Prin analogie
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
cultural, deci nu numai agresiv, așa cum pot fi uneori puterile fizice, politice, economice. Nici puterea estetic a talentului și a frumosului na fost cruțat. Farmecul vrjit al frumuseții femeiești a fost legat de puterile primejdioase ale diavolului, adic ale pcatului... Urâtul, dizgrația, au fost întotdeauna mai simpatice tuturor moralelor. Ele aduceau sentimentul de securitate și de liniște. Abia în zilele noastre un contact tangențial s-a stabilit între estetic și moral... În alte epoci, îns, valoarea estetic a fost întotdeauna bnuit
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
cum? Nu vezi? Cred și eu, nevastă-ta n-o umblat la tors până la miezul nopții. Păi nu, că a mea toarce acasă. Ileana zice că atunci când toarce singură Îi vine somnul. Dar tu ce faci? Nu-i ții de urât? I-aș ține eu de toate dar ea zice că e Postul Crăciunului și că e păcat. Deh! A nins binișor astă-noapte și alunecă bine sanceul. Hai, să dăm bici boilor că poate mai prindem În Poiana lui Filip jocul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-n mine. Să se poarte mai vlăvioasă, Să-mi mai văd și eu de casă.” îndemn la decență și schimbarea atitudinii cochete ce stârnește dorințele, ispitește chiar bărbații cu familie; 98 p. 175, r. 12 13 : „Bată-l focu de urât! Urâtu-i posomorât.” lipsa calităților fizice atrage cu sine și o stare de spirit anostă, posomorâtă, spre deosebire de frumusețe, care merge în tandem cu veselia, cu jovialitatea. ROSTIRI, ZICĂTORI, CUVINTE p. 176, r. 17 : „Gura lui era clopot.” unele persoane, prin locvacitatea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
alte domenii de exprimare artistică. Această inițiere oferă fiecărui elev elementele de bază cu ajutorul cărora se va putea înțelege o operă plastică, va dispune de înțelegerea de a distinge o operă autentică de un kitsch, va ști să lupte împotriva urâtului, disgrațiosului și a grotescului. Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie să fie un scop în sine, întrucât acestea blochează procesul de cultivare a creativității elevilro. Trebuie evitată tehnicizarea expresiilor prin impregnarea lor cu rețete și soluții date de-a gata
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
timp, o întrebare care trebuie pusă, apoi aceasta este: cum ți se arată dumitale Dumnezeu» [...] Anisie zâmbea într-una. «Vin și eu cu d-ta la stână, spune Împăratul Anisie. Am să te petrec până la stână. Îți mai țin de urât pe drum.» «Vino, spune Dumnezeu [...]» «... Și totuși, vorbi Ștefan târziu, credeam că aceasta era întrebarea justă, întrebarea pe care trebuia să ți-o pun de când am călcat a doua oară pragul casei d-tale. [...]» «Și pe urmă? Întrebă Răzvan. Pe
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
de-atâtea alte ori, / întrun vals nebun ceresc / Ea zâmbind din ochi, cu timpul / Mă îndeamnă s-o doresc”. Singurul detaliu care umbrește mult Dșteptatele clipe de înfiorate întâlniri „în pragul tainei”, în tainica singurătate, este despărțirea „de lume”, „de urât și de blestem”. Prezența fetei pare o vestală. Momentul dureros este acela al nunții Kărăzite. Fata își apără iubirea. Ia inițiativa: „Vă fugim!” Dar refuzul lui este dureros de tranșant: „A fugi nu se cuvine!” Nu vrea și nu poate
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
căutau sensurile ascunse ale termenilor, ca în magie și, probabil, omul romantic avea motive să persevereze în restaurarea valorilor. Tocmai în acea vreme valorile fundamentale, de tip calitativ: adevărul, binele, frumosul treceau printr-o îngrijorătoare deteriorare. Cartea lui Rosenkranz, Estetica urîtului, era deja bine cunoscută intelectualității europene. Pe de altă parte, Jules Michelet scria admirativ în Légendes démocratiques despre balada românească Mihu Copilul, cunoscută din colecția lui Alecsandri, în varianta franceză: „Rien de plus naïf et rien de plus grand”; un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]