6,525 matches
-
margine De cuiul ruginit Pe care atîrnă o șapcă Uitată de cineva De spinarea măgarului Care duce tot calabalîcul Gemînd aprobator De scoarțele acestea Transpirate sub Care bolborosește ceva Într-o limbă Necunoscută Toate astea stau La picioarele mele Și urlă Ne-am săturat Pleacă
Odă. În metru hip hop by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2691_a_4016]
-
amărui și miros de sânge închegat, curge într-un râu fără izvor și fără vărsare într-o deșertică hartă. poezia, așchie ascuțită înfiptă în creier, se căinează ca un prunc ce n-a fost binecuvântat cu durerea nașterii, ci stă, urlându-și visul, în pântecul matern care a obosit să-l mai nască. Cu tot trupul meu cu tot trupul meu voi scrie acum poezia. ce vrei să spui? mă întreabă el nedumerit, vei scrie cu burta? cu tot ceea ce sunt
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
năpârlește ca un gușter gras, statui solemne se ascund sub poduri, pubelele valsează, un clopot n-are glas hingherii se ascund, măturătorii negri de frică au intrat în greva foamei lor, pe la răscruci, hîrtii și pungi dansează, spre luna plină urlă haitele de câini. primarul fanfaron cu urechi înfundate doarme păzit de un cerber din carton. *** pe o sfoară de rufe ne-am văzut viitorul mai clar decât în oracolul de marmură: atârnă tare greu trecutul sub cearceafuri, am tot spălat
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
absolut continui să mor vizibil cu nerușinare, în timp ce-mi îmbogățesc impunătoarea colecție de timbre și fluturi sau fac adânci reverențe unei glorii de trei parale și uneori chiar ascult zile și nopți în șir cum din adâncul materiei urlă nimicul.
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
de pana de curent electirc de rugul laptelui proaspăt de spălătoreasa de morți a clipei Cine de proprii lui paznici de mânecile cămășii bănuind ascuns în cutele albe mecanismul infernal Acela există așa cum l-a făcut Dumnezeu și rămâne așa urlând ca să afle Alegere Tu libertate jinduită te lăfăi și zornăi împrejurul lanțului Nu uita cătușele sunt cu mult mai discrete mai tăcute mai bijuterii. Deja Uneori ne atinge cu boarea lui suavă absurdul Să ne mințim în șoaptă ca la
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
mai știu cum să-mi continuu poemul, mi s-au terminat figurile de stil, majusculele, și, oh, acea muzică, muzica, pe când năvălește de pretutindeni „Muzica! Muzica!”... Dezleagă-te, așadar, cravată cu dungi albastre, negre, nu mai pot, lasă-mă să urlu, nu mi-au mai rămas decât sinonimele urletului Și nu mai găsesc în memorie decât o antologie de gemete, în vremea asta, a noilor, vechilor asasini. Ia de la mine paharul acesta, Mehr Licht, vine întunericul, la gheață, da, și la
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
verde pur, verde pur, un foșnet, un scâncet, un murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou. Dar acum, te deznod, dezleagă-te, dezleagă-mă, lasă-mă să strig, să țip, să mugesc, să zbier, să urlu până voi răguși, să urlu până mai pot urla, - dezleagă-te, dezleagă-mă, cravată a lui Gellu Naum! Dezleagă-mă, te rog, și Tu, Doamne, să vină Dezlegarea!
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
foșnet, un scâncet, un murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou. Dar acum, te deznod, dezleagă-te, dezleagă-mă, lasă-mă să strig, să țip, să mugesc, să zbier, să urlu până voi răguși, să urlu până mai pot urla, - dezleagă-te, dezleagă-mă, cravată a lui Gellu Naum! Dezleagă-mă, te rog, și Tu, Doamne, să vină Dezlegarea!
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou. Dar acum, te deznod, dezleagă-te, dezleagă-mă, lasă-mă să strig, să țip, să mugesc, să zbier, să urlu până voi răguși, să urlu până mai pot urla, - dezleagă-te, dezleagă-mă, cravată a lui Gellu Naum! Dezleagă-mă, te rog, și Tu, Doamne, să vină Dezlegarea!
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
penibile!, se aude din eter vocea celebrului personaj caragialian. - Mută-l pe Antenă, îmi sugerează Haralampy. Îl ,mut", și ce vedem? Minunea de la Maglavit în ediție revăzută și actualizată: Dan Negru are voce normală, vorbește fain, gesticulează mai puțin, nu urlă ca un abia-ieșit din junglă, ci e normal-normal în toate cele. - Vezi, zice Haralampy, poate ți-e defect televizorul... - Cobe! Îl reped. Da, e seara zilei de 13 noiembrie 2005, iar pe Antena 1 se transmite emisiunea ,Geniali", invitații fiind
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
Ion Pillat, și chiar Eminescu. Unele versuri parafrazează formule celebre, în altele poeta dialoghează mai mult sau mai puțin voalat cu iluștrii ei înaintași, În relația cu Domnul, Monica Pillat își lansează propriul ei ,Vreau să te pipăi și să urlu, este". Urmele domnului se văd la tot pasul, prezența sa se află în suflet și în tot ceea ce o înconjoară. și totuși, o urmă de îndoială argheziană se insinuează în mintea ei. Dilemele lui Toma pot fi și ale ei
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Învrăjbiri martirizate mai mult decat iubirea, dar perechi de valuri izbesc fără cruțare oglinzile cerului durut în rugăciune. Aș fi vrut să-și spun că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
zguduie lumea presa străină stigmatizează eșecul integrării ŕ la française (cnn - french violence - risc de război civil abc - parisul arde climatul de groază surrealist) în autobuze lumea te privește năuca afară cu camerele strigă tinerii răsculați nique ta mčre sarkozy urlă râcâii drojdia e mai greu ca-n afganistan se plânge un corespondent de presă ziariștii fac reportaje însoțiți de agenți de securitate adio liberté égalité fraternité titrează australienii preșțedintele chirac apare la televizor cu ochelarii negri și prelungește starea de
reportaj din parisul în flăcări (liberté égalité diversité) by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/10732_a_12057]
-
voie nici să visezi, nici să zbori, nici să trăiești. Cînd casa se umplea de prietenii lor bezmetici, care umblau prin fața mea ca niște umbre, care se uneau în ritmuri de tangouri și-și șopteau iubirile, își ascundeau trădările, își urlau tăcerile. Din- tr-un gest, dintr-un cîntec, din povestea unui pahar de cristal sau a unei lingurițe de argint șiroiau întîmplări, amintiri, un univers care putea să pără prăfuit și decadent. Oricui, dar nu mie. Hazul acela îl găsesc la
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
12.2005, 23). Foarte ușor se face pasul următor, spre substantivizare: "Pupe-l mama de crizat mic, că face niște crize când nu-i convine câte cevaaa...." (desprecopii.com); "are o voce foarte caldă, dar în același timp poate să urle ca un crizat" (metalfan.ro); "crizatul ăsta" (gandul.info); "suntem un popor de crizați" (gandul.info). De altfel, unele dintre primele atestări ale cuvîntului sînt cele din dicționarele de argou; autorii acestora cred că este vorba doar de un substantiv
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
de urât cu mine în prima mea zi de școală, când am dorit să-mi ridic cărțile, așa că din acest motiv, acum oficial, râd de ea în hohote, râd de fiecare gram de osânză mizeră din corpul ei bovin și urlu în gura mare: ești o grasă idioată, scârbă inumană, monstru infam!" (p. 82). Defectul structural al cărții vine din această comică discrepanță. Eroul se închipuie o făptură a subteranei, o ipostază românească și romanescă a abjecției umane, o sumă de
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
goi Pe clape ning, Au salbe De octave albe și bat din pleoape Când îi ating. CĂMILA Greu, cu ohtături de drâmbă și cu peceți de pași înceți, îmi car silueta strâmbă Printre miraje cu profeți. TRENUL Tone de spaimă urlă pe poduri și mai grele, Mamuți scăpați din carte, coloși gonind prin somnul împăturit în satul copilăriei mele, Din vis în hău mă chiamă fiara. Feri-m-ar Domnul! POETUL Doamne, cum de-l mai înduri! De ore în patru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
hău mă chiamă fiara. Feri-m-ar Domnul! POETUL Doamne, cum de-l mai înduri! De ore în patru labe, Cică printre crăpături I-au scăpat niște silabe. ALT POET Când timpul doare ca halca ruptă din vite, și zarea urlă pe șesuri cât strechea de iapă, El, bucați sub copita disperărilor, scapă într-un cer de vorbe cu stele potrivite. P O E Z I I Ca orice român plecat de acasă și stabilit pe alte meleaguri, am făcut și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dimpotrivă, s-a speriat de moarte cînd m-a văzut. În clipa aceea afară se trăgea iarăși cu pușca. Opujić se ridică, privi peste marginea balconului și încremeni. Călătorii din han trăgeau chiar în tatăl lui Sofronije. La care Jerisena urlă: - El e! L-am recunoscut! Uite-i fluturele de sidef în păr - și atunci Sofronije o opri: - Taci! E taică-miu și tîmpiții ăștia vor să-l omoare. Și înșfăcă pușca. Dar căpitanul Haralampije Opujić n-avea nevoie de ajutor
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
e la mintea cocoșului, e descoperirea mea. handicapul meu de a nu vedea ce văd alții sau de a vedea după ce ei au uitat, a făcut din mine un descoperitor perpetuu. dacă ai ști tu, îi spuneam, de cîte ori urlu eu Ťpămînt!ť ca exploratorul singuratic cînd vede la orizont pata compactă... și sînt iarăși nouă și lumea e la început? (p. 15) Singurătatea, spaima celor mai mulți dintre oamenii ajunși la o anumită vîrstă, pare să îi ofere plăceri aproape perverse
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
pe la sfîrșitul anilor nouăzeci. Să nu fi fost piesele ei îmbibate de zbuciumul, și psihic, patologic, al ei?... Puțin probabil. Nu pot să trec cu vederea stilul ei, fie și modul violent, strident în care a încercat să vorbească, să urle, să plîngă, să miște viul din noi. Atîta cît a rămas. Nu facem parte din aceeași familie stilistică, urletul există, însă, și la mine. Altfel dezlănțuit. Cînd Mihai Măniuțiu mi-a spus acum mai bine de un an că ar
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
înverzite de salcie și n-a lipsit nici judecata lui Ponțiu Pillat din Pitești, care l-a osîndit la răstignirea în batjocură pe hîrdăul cu excremente. Și toate acestea pe fondul înjurăturilor și cîntecelor obscene. Cu scîrbă mare s-a urlat ŤSă se răstignească!ť. Fiecare ne-am dorit însă propria răstignire, intrarea în neființă cu orice preț, chiar acela, suprem, de pierdere a mîntuirii sufletului". Frenezia cruzimii nu se oprește, prin urmare, la sfera mundană, încercînd a mînji și pe
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
Își spunea cuvântul. Le intrase În oase, În sânge, În creier, peste tot. „Taci, că Îți pierzi pâinea!”- devenise o formă de a fi. Și asta nu ar fi fost nimic. Ceva m-a făcut să fierb. Îmi venea să urlu, Însă am muțit parcă trăsnit de același sentiment. Frica! Mi-am concentrat Însă auzul. În sfârșit, am Înțeles bine că dictatorul fugise, că fusese prins, că poporul era liber, și am vrut să strig: „am scăpat, oameni buni, am scăpat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Încât să arunc blamul asupra unei Întregi instituții și mai ales asupra instituției Securității Statului Român pe toată durata ei. Delimitez, iar cei care mă Înțeleg știu ce vreau să spun cu acest lucru. Nu sunt dintre inconștienții care să urlu bezmetic că nu mi-a luat Dumnezeu mințile ca acestui Constantin Ticu Dumitrescu care și-a primit dosarul de Securitate din mâinile lui Virgil Măgureanu. Vă dați seama ce o fi făcut cu el și ce o mai fi rămas
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
oare ce, grohăie politicienii și prezidenții// Da, chiar, ce-o să facem? Ce-o să facem?/ Ce-o să ne facem? Ne trezim singuri în mijlocul pieții centrale/ plină de hîrtii și pîrîiașe de sînge/ nu e nimeni în jur, toți au plecat/ difuzoarele urlă în gol/ ne tremură capul, picioarele, mîinile/ ne e frig, ne e foame, ne vine să plîngem" (Quintet politic ș1992ț). Dacă la început postura poetei era cea a unei paradoxale așteptări coroborate cu înregistrarea dezastrelor cosmice, ajunse la saturație, acum
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]