2,433 matches
-
și un dialog tragic. S. amestecă miturile, aici și pretutindeni în poezia din această fază, le prozaizează în așa chip, încât parcă le pedepsește să străbată deșerturile unui limbaj sărac, fragmentat, invadat de repetiții și paradoxuri: o pușcă transparentă trage urlete transparente, invizibilul este vizibil, prin transparență nu se vede, totuși, nimic etc. Suprarealism tardiv și ironic? O dovadă, în fine, că poemul este o tensiune a limbajului, că o simplă exclamație bine plasată face mai mult decât o metaforă bine
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
invitând acum prieteni la masă, civilizat, «în sufragerie» și chiar dând două sau trei «petreceri» - pe care nu le putuserăm avea în toată tinerețea noastră frustrată -, să ascultăm muzică «în hol» și să nu ne trezim la 5 dimineața în urletele radioului «colocatarilor», dar, mai ales, eram răsplătiți de zâmbetul înseninat al mamei când mergea spre bucătăria unde era acum singură ori când revenea de acolo. A murit însă după doi ani. Rămași prea singuri în apartamentul cu chirie crescută și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
firescul „frig al iernii”, nu aveai siguranța că termenul va trece de cenzură. La fel se întâmpla cu „întuneric” (doar trăiam într-o „epocă a luminii”, când electricitatea se oprea la cele mai neașteptate și nepotrivite ore!), „foame”, „sete”, „gheață”, „urlet” (care putea trimite la revoltă, chiar dacă trimiterea era la un animal!) ș.a.m.d. Comuniștii erau, în fond, ca și populațiile primitive, adepții gândirii magice - dacă nu vorbeai despre ceva era ca și cum realitatea respectivă nici n-ar fi existat. Dar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acolo nu trebuia să se formeze rânduri, ca să nu vadă Tovarășul, în deplasările lui prin oraș, că populația o duce prost. Mașina (dubă sau container) cu marfă venea discret, pe șest, să nu o asalteze lumea, dar lumea afla. Un urlet colectiv, ca o stihie. „Vine!”, și oamenii năvăleau, cu mic, cu mare, ca în mărețele vremi voievodale când dădeau turcii. Panică, agresivitate. Masați la coadă, aminteau furnicile adunate compact înainte de ploaie. După blocuri, lângă tomberoane de gunoi și maldăre de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sunt și cine sunt ei, am stat două zile fără apă, fără mâncare și fără posibilitatea de a ne rezolva necesitățile fiziologice, sub o teroare cumplită. La etaj erau camerele de anchetă și timp de două zile n-au încetat urletele, țipetele, gemetele, înjurăturile, insultele și loviturile. Pentru mine, cele două zile au fost hotărâtoare pentru tot restul vieții. Atunci, sub presiunea aceea teribilă, gândurile mele s-au limpezit și s-au conturat foarte clar: țara noastră se află în primejdie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ore din 24 - la fiecare etaj erau două birouri de anchetă. A.N.: Arestații erau de toate categoriile sociale? N.I.: Da. Elevi, studenți, profesori, medici, ingineri, funcționari, preoți, muncitori, țărani și universitari. Anchetele au durat trei luni, timp în care urletele, țipetele, gemetele n-au mai contenit. A.N.: Băteau... N.I.: Băteau... ca pe hoții de cai. Anchetatorii erau duri - de fapt, erau adevărate brute. Când am fost chemat la anchetă și am intrat în camera aceea de supliciu în care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
stăpânii câinilor,/ înnebuniți de fazele năpârlirii.// Ne-a rămas atât de puțină tristețe/ pentru câtă suferință se arată!// Crește prea mare tritonul/ în ochiul de apă/ în care ne oglindim laolaltă cu focul.// Departe, în cer,/ pe o stea mlăștinoasă,/ urletul câinelui/ moare încovrigat ca și câinele “ (Cărări de câini). Sentimentul părăsirii, al pustiirii lumii și a sinelui covârșește aceste poeme. Este un sentiment de gol imens, de pierdere a oricărei speranțe de mântuire. De la neliniștitele poeme cu îngeri ale lui
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
de Socrate cuprinde poeme eclectice ca formulă și tematică, dominate de tema socială (mizeria României) și de tema memoriei (copilăria, exilul). Tonalitatea de multe ori personală, subiectivitatea nedecantată, discursivitatea trădează natura lor autobiografică (recunoscută în ultimul poem, Sunt un lup: „urletele mele lungi, neliterare”). „Literară” devine P. în poemele mai scurte și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
de remarcat că adevărul noii poetici nu poate fi sesizat decât pe fondul „pozei” romantice, al cărei grotesc îndeamnă la diferențiere și revoltă: a citi unei femei frumoase un poem cu voce afectată atrage după sine „râsul cel mai abject”, „urletele cele mai sinistre”, acestea fiind, în viziunea poetului iconoclast, „cel dintâi act poetic la care voi adera fără nici o rezervă”. Locul în care efervescența ideilor dobândește consistență estetică deplină este Castelul orbilor, poem al călătoriei onirice, al metamorfozelor și îndrăznelilor
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
am lega fedeleș, cu parîme și frînghii sau chiar cu lanțuri, de podeaua acestei cabine: ar fi mai înspăimîntător decît un tigru vîrît într-o cușcă! N-aș putea îndura o asemenea priveliște, n-aș putea răbda să-i aud urletele. Mi-aș pierde liniștea, somnul, ba chiar neprețuita lumină a cugetului, pînă să se termine călătoria asta insuportabil de lungă. Ce-mi rămîne de făcut, atunci? Uscatul e la sute de leghe depărtare, iar Japonia, țara cea mai apropiată, e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un efect al oboselii care se adună, dar și al dezamăgirilor ce contrariază sufletul ei încărcat de iluzii. Un simțământ apăsător al inutilității, al zădărniciei agravează răul indefinit de care suferă și care, între plictisul crâncen și disperările în pragul urletului, atinge când și când cota insuportabilului. Până și plenitudinea, în asemenea clipe, îi pare însămânțată de dezastre. Un „narcotic” ar fi lecturile (devoră carte după carte, dar totdeauna cu un ascuțit, neconcesiv spirit critic), pe urmă cinematograful, teatrul, concertele și
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
gras al lui Cooney ridicându-se spre fața mea. M-am dat într-o parte, m-am îndreptat și l-am izbit în nas cu tot ce aveam. Mâna dreaptă i s-a ridicat la nivelul feței, a scos un urlet, iar stânga i-a țâșnit în direcția tecii pistolului. Din cealaltă parte, Dobbs alerga spre mine cu mâna balansând încet. Bulanul mă izbi în spatele genunchiului stâng, piciorul mi se frânse și m-am prăbușit la pământ, cu dinții strânși, scuipând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
limuzine prăfuite cu două sau patru locuri, clipeau, își încleștau mâinile pe volam și își croiau drum spre nord și apus, spre casa lor și spre masa de seară, o seară petrecută în compania paginii de sport a ziarelor, a urletelor radioului, a scâncetelor copiilor răsfățați și a trăncănelii nevestelor idioate. Am trecut de reclamele stridente de neon și de falsele fațade din dosul lor, de localurile împuțite unde se servesc hamburgeri și care seamănă, sub avalanșa de culori, cu niște
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
după Pitești. Altă mărturie este cea a lui Jean Pasqualini, în colaborare cu Rudolf Chelminski. Experiența acestuia a avut loc după 1957, într-o perioadă în care se renunțase la tortură, noua tehnică fiind un crescendo necruțător și oribil de urlete ș...ț împotriva victimei ca să mărturisească, apoi, la fiecare mărturisire socotită insuficientă, alte urlete. La început, chiar dacă victima spune adevărul ș...ț, oricare dintre cuvintele sale va fi primit cu insulte și cu zbierete de contradicție. Bietul prizonier este înconjurat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Chelminski. Experiența acestuia a avut loc după 1957, într-o perioadă în care se renunțase la tortură, noua tehnică fiind un crescendo necruțător și oribil de urlete ș...ț împotriva victimei ca să mărturisească, apoi, la fiecare mărturisire socotită insuficientă, alte urlete. La început, chiar dacă victima spune adevărul ș...ț, oricare dintre cuvintele sale va fi primit cu insulte și cu zbierete de contradicție. Bietul prizonier este înconjurat de oameni care-l privesc cu ură și dispreț, urlă și-l scuipă în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de mobilier se mișcă prin camere; se răstoarnă dulapuri și biblioteci. Sirenele de alarmă sună în toată Capitala, iar clacsoanele mașinilor și clopotele bisericilor măresc și mai mult panica populației, care devine de nedescris... Peste tot se aud țipete sfâșietoare, urlete de durere și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. În unele
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
polului: “când se produc dărâmături în compartimentele scoarței globului, de mare adâncime, acestea pot să zdruncine punctul de gravitate al masei pământoase și să producă astfel oscilațiuni ale axului pământesc”. Zgomotele subterane însoțesc adesea cutremurele către epicentru, se manifestă prin urlete, tunete, scrâșnituri etc., datorită frecărilor compartimentelor scoarței globului. Se aud mai bine în zonele muntoase, unde există roci dure, stâncoase. Fenomenele luminoase preced sau însoțesc seismele vulcanice, care, de multe ori, provin din gaze inflamabile, care se degajează din crăpături
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
n-au fost așa de puternice ca prima dată. Într un loc din apropierea Bucureștiului, pământul s-a crăpat și s-a făcut o groapă adâncă”. Oamenii abia se mai țineau pe picioare, care cutremur mai întâi a început cu un urlet groaznic. “La partea muntelui - spune geologul Gr. Ștefănescu, citând diferite hrisoave - a fost și mai strașnic și atunci multe izvoare din fântâni s-au închis și au răsuflat la distanță de loc”. În 1740 a avut loc un cutremur în
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
cutremurat pământul într-o duminică, la 2 ceasuri din zi, în zilele muscalilor, la leatul (anul) 1812, mai, 5” (Predoslovnica învățătură, tipărită la București în 1794). 20 ianuarie 1813: “S-a auzit mai întâi un vânt, apoi a venit un urlet mare; după dânsul cutremur tare”. Noaptea de 1/2 februarie 1813: la București, 3 cutremure, care au crăpat ziduri și dărâmat case. 8 martie 1813: “Să se știe când s-au cutremurat pământul, vineri spre sâmbătă, la un ceas, când
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
învățătură, 1794, București). 22 martie 1813: cutremur în zona Vrancea. 30 septembrie 1817: cutremur în Moldova și Dobrogea. 28 ianuarie 1821: “Vineri noapte spre sâmbătă, la ceasurile 8 din noapte, s-au cutremurat pământul de 2 ori... Vântul urla cu urlet tare.” 10 februarie 1821: “La 2 ore dimineața, s-a produs un cutremur de pământ foarte simțitor la Iași cu o scuturătură de 15 secunde la Kiev.” (Journal des debats). 17 septembrie 1821: “S-a simțit o scuturătură zdravănă la
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
ceasuri din zi, s-a cutremurat pământul groaznic”. 7 mai 1823: “La 5 ore și 30 de minute seara, iar s-au produs la București scuturături verticale”. 29 iulie 1823: cutremur în Banat și Muntenia. 5 februarie 1825: “cutremur cu urlet mare în 2 rânduri”. 2 noiembrie 1825: “s-a cutremurat pământul dar nu așa tare”. 8 octombrie 1827: “cutremur de pământ”. 14 decembrie 1827: “Miercuri spre joi seara, la 3 ceasuri și jumătate ale nopții, s-au cutremurat pământul; în
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
-și înjghebe-o colibă frumoasă Frumoasă ca un palat... După ploi, se uita prin tavan dacă-i curcubeu peste casă Dacă vin rândunelele albastre pe ceru-nourat. Rândunica albastră nu mai venea... l-au trimis pe țigani către Bug... În gară urlet de prunci, bocet de mame. l-au trimis pe țigani către Bug... Doamne, să se sperie toate rândunelele albastre din lume! În vagon era fierbinte. Nădușeala se scurgea pe scânduri și pe nituri Duduiturile duceau înainte, Înainte. Fără începuturi și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nevoie să atace o persoană sau alta În numele faptului că aceasta este evreu sau maghiar sau... Mircea Mihăieș: ...homosexual... Vladimir Tismăneanu: Este un limbaj care ține de registrul penalului. Mircea Mihăieș: De altfel, o scrisoare murdară, grotescă, un fel de urlet animalic, pe care a adresat-o Vadim Tudor ambasadorului Guest a generat o revoltă absolut unanimă a clasei politice și a jurnaliștilor din România. Vladimir Tismăneanu: Da, pentru că la un moment dat și bufonul crede. Stilul său grosier, bădărănesc și
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Pentru prima oară în viața mea, am simțit pământul trăind. Atât de tare s-a mișcat sub trupul meu. A fost o undă de șoc, care a târât corpurile celor care încercaseră să se ridice. Și au mai fost și urletele celor care întorseseră capul și-și pierduseră vederea. Și acea grea zguduitură a pământului sub pântecele noastre... A doua zi, plecând înapoi spre orașul prizonierilor, îmi închipuiam distrugerile, ruinele caselor și carcasele carbonizate ale animalelor. Văzusem orașe bombardate în timpul războiului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu ochii măriți, cu chipul deformat de o bilă de qât, pe care o mișca încet cu limba. Iar pe stradă, oamenii târau pe jos un trup pe jumătate despuiat, pe care trecătorii încercau să-l calce în picioare, cu urlete de bucurie... Când te-ai întors acasă, era încă destulă lumină pentru a vedea pe chipul tău rețeaua aceea de tăieturi. „Parbrizul...“, ai șoptit, și ai rămas câteva secunde în fața mea, privindu-mă în tăcere. Pe frunte, jupuiturile pe care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]