10,389 matches
-
câștige și ca să iasă din nevoi. Din mărturiile înregistrate de Olimpia Bădăluță în anul 1960, aflăm că în unele familii nu se ajungea cu porumbul de la un an la an. Atunci se luau știuleții de porumb porniți spre copt, se uscau în cuptor, iar boabele erau date la râșniță; făina nouă era spornică și avea gust bun. Mămăliga se mânca cu lapte, cu brânză cu o fiertură din zarzavaturi acrită cu borș de putină sau cu zeamă de fructe acre (corcodușe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din însemnările lui Ion Ciuchi, aflăm că umblau prin păduri după fructe (poame!), le fierbeau și mâncau un fel de zeamă de pădurețe (fructe sălbatice). Conservarea fructelor s-a făcut prin uscare: cireșe, vișine, merele se tăiau felii și se uscau, se făceau scrijele, perele, toate ciupercile comestibile și fructele de pădure, toate se uscau. La fel se uscau pe lozniță, prunele, numite perje, sau se fierbeau până se făceau povidrlă. Varza și alte produse de grădinărit se murau în vase
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fierbeau și mâncau un fel de zeamă de pădurețe (fructe sălbatice). Conservarea fructelor s-a făcut prin uscare: cireșe, vișine, merele se tăiau felii și se uscau, se făceau scrijele, perele, toate ciupercile comestibile și fructele de pădure, toate se uscau. La fel se uscau pe lozniță, prunele, numite perje, sau se fierbeau până se făceau povidrlă. Varza și alte produse de grădinărit se murau în vase mari de lemn (butoaie cele închise, căzi, cele deschise) se depozitau într-un beci
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fel de zeamă de pădurețe (fructe sălbatice). Conservarea fructelor s-a făcut prin uscare: cireșe, vișine, merele se tăiau felii și se uscau, se făceau scrijele, perele, toate ciupercile comestibile și fructele de pădure, toate se uscau. La fel se uscau pe lozniță, prunele, numite perje, sau se fierbeau până se făceau povidrlă. Varza și alte produse de grădinărit se murau în vase mari de lemn (butoaie cele închise, căzi, cele deschise) se depozitau într-un beci, numit pivniță sau zămnic
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Varza și alte produse de grădinărit se murau în vase mari de lemn (butoaie cele închise, căzi, cele deschise) se depozitau într-un beci, numit pivniță sau zămnic, o groapă săpat în pământ și acoperită. Carnea se păstra sărată și uscată în locuri răcoroase și întunecoase. La țară, familiile care aveau porc, îl tăiau de Crăciun, fără să se cunoască rețete de preparare deosebite. Carnea se consuma atunci, proaspătă, fript sau fiartă, slănina se urca în pod la afumat, pe o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în sensă pozitiv a actualei situații se va produce atunci când vom fi obligați de UE să nu lăsăm pădurea să intre în sat. Rețete culinare țărănești Cocârțac. Se fierb fructe uscate, de toate care le-ai strânsă și le-ai uscat, coarne (fructele roșii în formă de bastonașe) ale arbustului numit corn, un lemn foarte rezistent, scrijele din mere, pere, prune uscate sau afumate și se obține un compot neîndulcit. Se mănâncă cu mămăligă prăjită pe plită. Zer cu buruiene. Mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care, de toamna târziu, până primăvara, se instala războiul de țesut; în altele - majoritatea - stativele erau instalate în camera de zi, bună pentru toate. Nici prelucrarea lânii nu era ușoară. Lâna de pe oaie era spălată în mai multe ape, se usca pe gard, urma scărmănatul, despărțitul firelor bătute, apoi era foșalată, se făceau caiere și se torceau. În unele zone erau „mașini” de scărmănat și foșalat, de tors, dar în Filipeni nu se cunoșteau și era prea complicat. Din foșalatul lânii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe costoroabe, se punea o cruce de lemn cu buchete de busuioc. Era încheiată o primă etapă în construcția casei. În fiecare încăpere se punea „năsipeala”, pământ de umplutură, până la nivelul tălpilor, se bătea bine și se lăsa să se usuce. În interior casa din bârne era lutuită, mai întâi erau astupate golurile dintre bârnele clădite unele peste altele, se aplica un rând de nuiele de 4-5 cm în diametru pe pereți și pe plafon (se putea folosi și scândură) prinse
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în diametru pe pereți și pe plafon (se putea folosi și scândură) prinse în cuie făcute de meșterul fierar, până la fabricarea cuielor la scară industrială, peste care se aplica o lipitură din lut galben cu pleavă, se lasa să se usuce bine și apoi urma finisarea, fețuiala, cu un strat subțire de lut amestecat cu balegă de cal ca să nu crape. Se aplicau două varuri albe. Pentru o izolare termică mai bună podul era lipit ca și pereții. Unele case răzășești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
școlii de 2 ha s-a plantat o livadă, la care au lucrat elevii cu învățători și profesori. Comuna a rămasă cu o infrastructură mai mult decât deficitară: drumul principal nu era pietruit, nu putea fi folosit decât când era uscat. După 1960 s-a făcut drumul de la Secuieni - Godorova - Izvoare, dar Filipenii rămâneau izolați. Nici acum nu este o șosea asfaltată (a fost și este din Glodișoare până la Mărăști), care să facă legătura mai lesnicioasă cu Bacăul. Până în decembrie 1989
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-ți anunți sosirea și am să aprind Încălzirea centrală ca să te Întîmpin cum se cuvine, mugurel de micșunea. Hai, ia-te după mine. ăsta e biroul meu, unde e o sobă și ceva să punem pe dumneata cît timp Îți uscăm hainele. Iar oleacă de Mercurocrom și de apă oxigenată ți-o prinde bine, că mi-ai venit cu o moacă de-mi pari abia ieșit din comisariatul de pe Vía Layetana. — Vă rog, nu vă deranjați. — Nu mă deranjez. O fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acolo se putea obține o vedere mai clară a unuia din turnurile micului palat. În clipa aceea, am remarcat cu coada ochiului silueta unui individ cu un aer famelic, Împodobit cu un halat albastru, care vîntura un măturoi, martirizînd frunzele uscate de pe trotuar. Mă privea cu o oarecare suspiciune, și am presupus că era portarul vreuneia din proprietățile Învecinate. I-am zîmbit așa cum numai cine și-a petrecut multe ceasuri Îndărătul unei tejghele știe s-o facă. — Bună ziua, am intonat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aflat în buzunarele a optzeci și trei din fiecare o sută de alegători din acest oraș, care, cu propria, dar nu patriotica lor mână, le-au depus în urnă. Altă înghițitură de apă, aceasta mai necesară deoarece gura i se uscase brusc, Încă mai e timp să îndreptăm greșeala, nu prin intermediul unor noi alegeri, care în starea actuală de lucruri ar putea fi, pe lângă inutile, și contraproductive, ci prin examenul riguros de conștiință la care, de la această tribună publică, îi convoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
originală, elaborată de consilierii literari ai ministrului de interne. Proza primitivă suna mai mult sau mai puțin așa, Când credeam că guvernul lăsase pe seama acțiunii timpului, a acestui timp care uzează totul și reduce totul, munca de a circumscrie și usca tumoarea malignă născută în mod inopinat în capitala țării sub forma impenetrabilă și aberantă a unei votări în alb care, așa cum au cunoștință cititorii noștri, a depășit-o cu mult pe cea a tuturor partidelor democratice la un loc, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că o să se întâmple? l-am întrebat. — Nu știu, dar mi-e frică. Am dat din umeri. Cu toată suferința lui, Dirk Stroeve rămânea un obiect ridicol. Ar fi putut stârni compătimirea dacă ar fi slăbit și s-ar fi uscat. Dar nici urmă de așa ceva. Rămânea la fel de gras și obrajii lui roșii și rotunzi străluceau ca niște mere pârguite. Era foarte îngrijit ca înfățișare și continua să-și poarte haina neagră cochetă și melonul întotdeauna o idee prea mică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stând în bucătărie - o încăpere puțin mai mare decât un dulap -, spălând farfuriile și paharele, furculițele și lingurile, lustruind repede cuțitele pe fundul de lemn. Apoi punând toate lucrurile la loc, frecând chiuveta și atârnând cârpa de vase să se usuce - era încă și acum acolo, o zdreanță cenușie. Apoi uitându-se de jur împrejur ca să se asigure că totul e curat și frumos. Parcă o vedea lăsându-și în jos mânecile suflecate și scoțându-și șorțul - șorțul acela atârna acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se coceau nucile de cocos și verișoarele și verișorii ei (ca toți băștinașii, Ata avea o puzderie de rubedenii) se cățărau ca un roi pe copaci și aruncau jos fructele coapte. Le desfăceau și le puneau la soare să se usuce. Apoi tăiau coaja numită copra și o puneau în saci, iar femeile îi cărau pe la negustorii din satele de lângă lagună care le dădeau în schimb orez și săpun și conserve de carne și ceva bani. Uneori se încingea un ospăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
păru să era vorba de o plantă arsă. Cinci vreascuri Îndoite ca o gheară spre cer. O mână carbonizată. Trupul zăcea cu fața În sus, preschimbat Într-o statuie de cărbune. Căldura imensă care, probabil, fusese descătușată În punctul acela uscase orice fluid din trup, reducându-l la o mumie fragilă. Dar nu alterase liniile generale ale corpului. Poate că veșmintele sale, care păreau să fi fost alcătuite dintr-o vestă de piele, contopindu-se cu pielea trupului, Îi păstraseră forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de paie împodobită cu o panglică stacojie și o geantă împletită, care i se legăna în dreptul șoldului într-un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua dimineții. Urma să dea o căldură care avea să strivească toate dorințele. Nu se mai auzeau tunurile. Nu le mai auzeai nici măcar dacă ciuleai urechile. Lysia o coti pe lângă ferma lui Mureau și ajunse în câmp, unde mirosul fânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
poți să mă crezi. Și ce făcea pe malul râului? — Ce făceam și eu, bineînțeles! Încerca să-i evite pe soldații ăia beți care se înghesuiau la două sute de metri mai încolo... N-ai ceva de băut? Mi s-a uscat gura de cât am vorbit. Am scos două pahare și o sticlă, brânză, un cârnat și o ceapă. Am băut și am mâncat în tăcere, fără să ne mai spunem nimic. Am privit-o pe Josăphine ca pentru a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se încălzească și să se usuce frecându-și mâinile deasupra lui. Astfel, gol pușcă sau aproape, fără haine, îmi păru mai tânăr decât mi-l imaginam. Fără îndoială, era un bărbat de vârsta mea, dar parcă atunci îl vedeam pentru prima dată. Probabil că bănuí la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Via rămasă la margine, lângă gard, este atent tăiată an de an și ridicată pe spaliere cu patru, cinci rânduri de sârmă. La mijlocul lui octombrie 2005, în grădina aceasta, sub unul dintre merii care adăpostește o masă din nuiele împletite, uscate de timp, și trei fotolii așezate de jur-împrejur, stau două femei, Frumoasa Neli, grădinăreasa, iar în fața ei, stăpâna casei, o tânără actriță despre care nu știm ce să spunem: e frumoasă, nu e frumoasă?... lăsăm cititorul să-și imagineze personajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ziua asta călduroasă de octombrie! Un an în care apele își făcuseră de cap, fuseseră șase inundații teribile în țară, iar căldurile, după puhoaiele venite peste case și oameni, crescuseră totul în grădina celor doi actori. Femeii i s-a uscat gura de atâta vorbit și ar bea apa aia din pahar, dar se abține; acum, voința îi este adunată toată în mâna care stinge apăsat milimetrul de țigară rămasă, mirosul tutunului bun se amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îndată și ce este cu apa asta... Prima cunună de ceapă e operă de artă, ați agățat-o deja în măr, de mult ați ridicat-o la vedere, e așa de frumoasăăă!!! Ați început-o pe-a doua... — Să se usuce până la sfârșitul toamnei, să rămână, dacă vă ascult, merge treaba mai ușor. Poveștile spuse... — Împletite, și Loredana râde obosită, ridurile de pe fața ei se înmulțiseră, dar spera ca toate vorbele astea să-i facă bine, să-i dispară durerea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea. O să stau și o să te aștept. Și soldatul s-a așezat pe o stâncă, sub fereastra prințesei. Ploua, era vânt, soare, el era acolo. Au trecut primele zece zile. Soldatul era acolo. După 30 de zile, buzele lui erau uscate, obrajii arși de vânt și trași, ochii îngustați. Dar el era acolo. Timpul trecea și tânărul era acolo, sub fereastra prințesei, obosit, tras la față, cu ochii arși. Și, în a nouăzeci și noua zi, soldatul s-a mai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]