19,326 matches
-
niciodată ca d-l Willibald Grothe. Dar paginile precedente demostrau cât de disperată era situația În care mă aflam. Prin scris, am recreat o lume care se pare că nu vroia să aibă de-a face cu mine. Probabil că vânzătorul a trăit ceva asemănător atunci când primul glonț i-a atins părul. Problema lui Grothe a fost, cred, prezumția greșită a anturajul lui, conform căreia el se deghiza atunci când se Îmbrăca În hainele sexului opus. În realitate, el afișa ceea ce considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Heller n-aveau nimic de-a face cu Împușcăturile care au avut loc. Fără să bag de seamă, am trecut la unul din studiile lui Froehlich. Ajuns În pragul disperării din cauză că n-a fost Înțeles niciodată de oameni, un vânzător din Halberstadt a apăsat pistolul de tâmplă și a tras - nu o dată, ci de două ori. Sunt sigur că n-aș fi procedat niciodată ca d-l Willibald Grothe. Dar paginile precedente demostrau cât de disperată era situația În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niciodată ca d-l Willibald Grothe. Dar paginile precedente demostrau cât de disperată era situația În care mă aflam. Prin scris, am recreat o lume care se pare că nu vroia să aibă de-a face cu mine. Probabil că vânzătorul a trăit ceva asemănător atunci când primul glonț i-a atins părul. Problema lui Grothe a fost, cred, prezumția greșită a anturajul lui, conform căreia el se deghiza atunci când se Îmbrăca În hainele sexului opus. În realitate, el afișa ceea ce considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bebeluș, Alex, e un moment de cotitură în viață. Așa că trimite-i o felicitare. N-ai să mori din atâta lucru. Doctore, oamenii ăștia-s incredibili! Oamenii ăștia-s de necrezut! Ăștia doi sunt cei mai de vază producători și vânzători de vinovăție ai zilelor noastre! O scot din mine cum ai scoate untura dintr-o găină grasă. — Sună-ne, Alex. Vino mai des, Alex. Ține-ne la curent, Alex. Nu mai pleca fără să ne anunți și pe noi, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a luat el când, după război, s-a dus să-și schimbe Dodge-ul model 1939 pe un automobil nou, produs nou, model nou, totul nou - ce modalitate perfectă prin care un tătic american să-și impresioneze fiul american! - și cum vânzătorul palavragiu se purta ca și cum nu și-ar fi crezut urechilor de fiecare dată când taică-meu răspundea „Nu“ la fiecare din miile de mici accesorii pe care bulangiul ăla voia să ni le vândă ca să le agățăm de mașină. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce-mi ești, ah, îmi vine să te sparg! Auzi, se dă la mine ca să-l fraierească pe babacu, otreapa împuțită, scârnăvia dracu’! Cine mă-ta te crezi, mă-ntreb, să te dai așa rotund cu noi - un bășinos de vânzător de automobile Kaiser-Fraser. Pe unde-oi mai fi acum, băi, cutră pusă pe intimidări? Nu, fără anvelope dungate, mormăie taică-meu umilit, iar eu pur și simplu ridic din umeri, stânjenit de neputința lui de a ne oferi, mie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a arătat? — Tu, Leanțo! Părțile tale cică intime! — Nu mi le-am arătat! — Zău, de fiecare dată când te-ai sculat în picioare și te-ai așezat pe scaun, am crezut c-ai să rămâi cu păsărica agățată de nasul vânzătorului. — Duu-oam-ne sfinte, păi tre’ să m-așez și să mă ridic, nu? — Dar nu ca și cum te-ai urca și te-ai da jos de pe-un cal. — Ei bine, nu-ș’ ce te doare pe tine - oricum, tipu’ era poponar. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dimineață frumoasă, revărsându-se parcă din cornul abundenței. Mă întind pe plajă, închid ochii. Deasupra capului aud huruitul unui motor: nu-mi fac griji, e un avion evreiesc. Sub mine, nisipu-i cald: nisip evreiesc. Cumpăr o înghețată evreiască de la un vânzător evreu. „Nu că-i grozav?“ îmi zic în sinea mea. „O țară de evrei!“ Ideea însă e mai ușor de exprimat decât de înțeles; nu reușesc să mi-o însușesc cu adevărat. Alex în Țara Minunilor. După-amiază mă împrietenesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deosebit de confortabile. — Da, așa este. Da, răspunse zelos celălalt. Da’ de unde ați știut că-s englez? — M-am obișnuit, spuse domnul Opie cu un zâmbet, să nu subestimez oamenii de la prima vedere. — Desigur, spuse insul, dumneavoastră, ca om al bisericii... Vânzătorii de ziare strigau sub ferestre și domnul Opie se aplecă În afară. „Le Temps de Londres. Qu’est-ce que c’est que ça? Rien du tout? Le Matin et un Daily Mail. C’est bon. Merci“. Franceza lui i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dar nu auzi decât claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare a gării Îl momi asemenea fațadei luminate a unui teatru de varietăți. Dar ar fi periculos, se gândi el, să se fâțâie prin fața intrării ca un vânzător de bilete de loterie și, brusc, sentimentul că reușise să coboare de la Înălțimea acelui bloc, etaj cu etaj, din apartamentul lui Herr Kolber, conștiința și mai sigură a abilităților sale, mâna care arătase spre seif, rapida tragere de șnur, revolverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întoarseră la piesele lor. Șoferul de taximetru apăsă butonul demarorului și, pentru că frigul Îi afectase deja motorul, ieși afară să dea la manivelă. Josef Grünlich o luă la pas În direcția gării, fără a se grăbi prea tare, și un vânzător de ziare Începu să ridice monedele pe care le lăsase pe pavaj. Evident, se gândi Josef, nu pot aștepta trenul de Passau. Dar, Începu el să se gândească, nici nu pot risca să fiu arestat pentru călătorie fără bilet. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
obișnuită a vieții ei normale, eroina noastră spune în telefon: — Bill Burrows? Chemați-o și pe Emily lângă dumneavoastră să asculte, pentru că v-am găsit o casă perfectă. Scrie cuvântul „asin“, apoi zice: — Din câte mi-am putut da seama, vânzătorul e cât se poate de motivat. Capitolul 1 Problema oricărei povești este că o spui după ce lucrurile s-au petrecut deja. Chiar și transmisiile sportive de la radio, alergările spre bază și pasele de la baseball sunt decalate cu câteva minute. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Boyle, văd cum titlurile din ziare se amestecă cu firmele scrise cu litere de mână. Afișele lipite pe stâlpii de telefon se amestecă cu reclamele trimise prin poștă. Cântecele muzicanților de stradă se amestecă cu muzica de mall, cu strigătele vânzătorilor ambulanți, cu talk-showurile de la radio. Trăim într-o babilonie amețitoare. Într-o realitate a cuvintelor neobosite. Într-o supă de ADN în care se clocește dezastrul. Universul natural a fost distrus; ne-a rămas doar universul acesta haotic al limbajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la paharul gol din mîna prietenului. Nu spun că nu-mi place, dar nu obișnuiesc decît foarte rar, mai ales iarna, cînd merg pe munte răspunde Vlad. Hai că mai dau și eu unul zice, ridicîndu-se. Pariez că-i țuica vînzătorului, de-acasă, că prea e parfumată spune întorcîndu-se cu două pahare pline. Poate mă-mbăt și mă fac de rîs în fața Sorinei. Noroc! Sorb amîndoi încet, pe îndelete, din paharele fierbinți. În jurul lor e un du-te-vino de oameni grăbiți, nervoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cât și la sate, oamenii pun la uși și la porți mesaje care conțin perechi de versuri pentru Anul Nou și tablouri tradiționale specifice acestei ocazii festive. Pe vremuri, astfel de mesaje și tablouri erau cumpărate în ajunul sărbătorilor de la vânzătorii ambulanți, obicei păstrat și astăzi, când însă sunt o marfă ușor de găsit și în supermarketuri și mall-uri. Scopul acestor perechi de versuri și tablouri, lipite la intrarea în casă sau pe pereți, este de a crea o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai mult decît o simplă librărie - e casa mea.” Ar fi teribil de impresionat, și de asemenea mișcat. Iar ăsta ar fi doar Începutul. În visul meu, mă lua apoi ucenic. „Urcam apoi rapid În ierarhie” - pînă la funcția de vînzător șef. Purtam o vizieră de protecție verde. Îmi plăcea mult cum Îmi stătea cu viziera aia, așezat la biroul de la intrare tîrziu În noapte, ocupîndu-mă de hîrțoage - aduceam destul de bine cu Jimmy Stewart În O viață minunată. Știrile din afara micii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
accidentul meu, mă trezeam la baza podului rutier, fie purtat pe lângă locul coliziunii de mașinile care țâșneau spre următorul semafor, fie oprit într-un ambuteiaj masiv la trei metri aiuritori de punctul precis al impactului. Când am preluat decapotabila americană, vânzătorul companiei de închiriere a remarcat: − Ne-am dat peste cap s-o curățăm, domnule Ballard. O folosea una dintre companiile noastre de filmare; avea cleme de susținere a aparatului de filmat pe acoperiș, pe toate portierele și pe capotă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
călcâie, femeia părea să încerce o plăcere enormă datorită acelor vehicule imaculate: așeza mâinile marcate de cicatrice pe vopseaua caroseriilor, se freca de ele cu șoldurile rănite ca o pisică sâcâitoare. La standul Mercedes, reuși să-l facă pe tânărul vânzător s-o cheme ca să inspecteze interiorul unei mașini sport albe, bucurându-se de stânjeneala lui atunci când o ajută să-și potrivească picioarele zdrobite în spațiul dintre bancheta din față și bord. La aceasta, Vaughan fluieră admirativ. Ne-am plimbat printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ce se vinde pe piață. Nu i-am respectat niciodată pe cei ce cred că pot trece cu vederea latura economică a existenței și tot ce comportă ea; în fine, dacă mă consideri seducător, treacă de la mine; adulator, tot așa; vânzător ambulant, la fel; dar dacă mă faci inconștient, atunci mă jignești! Dacă în Călător am vrut să prezint (printr-o alegorie) implicarea cititorului (a cititorului obișnuit) într-o carte care nu e niciodată cartea pe care el o așteaptă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care-ncotro), soldați pe jos sau călări, care dezertau de la unitățile lor, sau încercau să ajungă din urmă grosul forțelor dispersate, bătrâne doamne nobile în fruntea unor cete de servitoare cu boccele, sanitari cu brancarde, bolnavi abia ieșiți din spitale, vânzători ambulanți, funcționari, călugări, țigani, eleve de la fostul Colegiu al Fiicelor de Ofițeri, în uniformă de călătorie. Toți se înghesuiau pe pod, târâți parcă de vântul umed și înghețat, care părea să sufle din hărțile geografice, din breșele ce sfârtecau fronturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a ne determina viețile. Ce-și închipuie? Dizolv unul câte unul magazinele, începând cu cele de bunuri de primă necesitate, și sfârșind cu produsele de lux și superflue: mai întâi golesc vitrinele de mărfuri, apoi fac să dispară tejghelele, rafturile, vânzătorii, casierițele, șefii de raioane. Mulțimea de clienți rămâne o clipă dezorientată, întinzând mâinile în gol, văzând cum se volatilizează cărucioarele pe rotile; apoi e și ea înghițită de neant. De la consum, trec la producție: suprim industria, ușoară și grea, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cap. — Ai fi un detectiv destoinic, unchiule, îl lăudă, adăugând: Păcat că ești prea bătrân. Douăzeci de minute mai târziu, domnul Badule ieși din casă și se duse la măcelărie. Descuie ușa și-i lăsă să intre pe cei doi vânzători care îl așteptaseră sub un copac. Nu după mult timp, unul dintre vânzători, acum purtând un șorț pătat din abundență de sânge, ieși cu o tavă mare din inox, pe care o spălă la o cișmea. Apoi sosiră doi clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prea bătrân. Douăzeci de minute mai târziu, domnul Badule ieși din casă și se duse la măcelărie. Descuie ușa și-i lăsă să intre pe cei doi vânzători care îl așteptaseră sub un copac. Nu după mult timp, unul dintre vânzători, acum purtând un șorț pătat din abundență de sânge, ieși cu o tavă mare din inox, pe care o spălă la o cișmea. Apoi sosiră doi clienți, unul pe jos, iar celălalt cu un microbuz care oprise aproape de locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe care le construiesc la zoo, zicea Evie. Știi, calotele alea polare de ciment și pădurile alea tropicale făcute din copaci de țevi sudate, cu țâșnitoare în ele. În fiecare după-amiază, eu și Evie eram protagonistele propriului nostru habitat nenatural. Vânzătorii se furișau în toaleta bărbaților ca să facă sex. Noi atrăgeam atenția asupra propriei noastre mici vieți de matineu. Tot ce-mi aduc aminte de la Taylor Robberts e să-mi scot bazinul în față atunci când pășesc. Ține umerii trași în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]