2,982 matches
-
tragicul izvorînd din denunțarea ororilor războiului și nu din sărbătorirea sa. Țăranul, strajă și victimă a armatelor care distrugeau satele, a impus o relație "trupească" cu pămîntul. Începînd de atunci, satul reprezintă o comunitate solidară, ca o armată organizată împotriva vîrtejului de influențe, de dominații, de decizii exterioare. Ideea romanității asociate celei a satului tinde spre o proiecție insulară sublimată. Satul este locul legăturii între dreptul istoric și dreptul natural, imanent, al națiunii. Cultul țăranului antrenează la rîndul său atașamentul pentru
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o convenție militară cu Rusia și, dacă este necesar, să mă bat împreună cu rușii împotriva turcilor. Convenția este gata să fie semnată", îi scrie acesta tatălui său, iar pe data de 22 ianuarie adaugă: "România va fi antrenată într-un vîrtej. Pentru Rusia, baza unui asemenea război nu poate fi decît România și nu există pentru aceasta altă cale. Rezistența în fața Rusiei este imposibilă. De aceea trebuie să căutăm să obținem din această imposibilitate cele mai mari avantaje posibile". Convenția este
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mezosferei, densitatea aerului este mult mai redusă la suprafața Pământului, presiunea fiind de circa 200 ori mai mică. Destul de rar, în mezosferă se formează așa- numiți nori argintii (mezosferici), formați din cristale mici gheață, prezentând uneori fenomene ondulatori și chiar vârtejuri. Stratul superior de tranziție al mezosferei este mezopauza, situat la o altitudine medie de 82 km, în care temperatura coboară până la -70 0C. În troposferă, următoarea pătură principală, temperatura poate lua valori între 500 K și 2000K. Temperatura crește accentuat
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
raport cu difuzia, intensitatea procesului de amestecare a diferitelor specii moleculare va fi net superioară (datorită aceluia de separate a lor, de către difuzia moleculară în câmp gravitațional. Pentru a face lucrurile mai clare, să considerăm ciclul de viață al unui vârtej din momentul formării sale prin amestecarea cu alte particule. În acest interval scurt de timp, de ordinul a 10 s în cazul turbulențelor la scară mică, o particulă se poate deplasa cu circa 10 m, păstrându-și intact amestecul inițial
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
arată omului labilitatea și deșertăciunile faptelor sale. Toate textele abundă de semne și mărci ale prafului: pleavă, nisip, ruine, dărâmături, cenușă: "El le amenință și ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt și ca vârtejul de pulbere, în vreme de furtună"24; Pentru ce se trufeșește cel care este pământ și cenușă?"25; "Cetatea pustiită este în ruină..."26. Chiar și verbele toate sunt verbe ale mâniei și prăbușirii: sfărâma ("Voi sfărâma zidurile Tirului"; Iezechiel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic...". (Sărmanul Dionis). Firul de colb "lipit" pe roată pare prins într-un "joc" cosmic în care recunoaștem vârtejul horelor din sat când, prin mâinile strânse ale celor din cerc ("în om e un șir nesfârșit de oameni", îi zice "maistrul" Ruben lui Dionis), simți acea energie, pe care o dă doar impulsul dansului, care îți suspendă deasupra clipei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de maestru asupra celor din preajmă. De altfel, conștient de efectul său malefic, Picasso însuși avea să emită următoarea predicție: "Cînd voi muri, va fi un naufragiu și cînd o navă mare se scufundă, oamenii din jur sînt aspirați de vîrtej". Așa s-a și întîmplat: Pablito, fratele și sufletarul Marinei, mort chiar în ziua în care Picasso era coborît în mormînt (se otrăvise cu o lună înainte), tatăl Marinei, "uriașul fragil", fiul fără personalitate al ilustrului tată, mort doi ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
determina o rupere dramatică de echilibru înăuntrul divinității, fiindcă Enion, căzînd, îl lipsește și pe Tharmas de Ierusalim, i.e. emanația (lui Albion) care personifica libertatea spirituală, infinită pace a spiritului. Acesta este începutul Creației. Căderea lui Enion are loc în vîrtej și în urma ei se țese "Cercul Sorții"; marea se învîrte, se strînge într-un "Glob de apă", care singur se menține în echilibru. Această imagine sugerează crearea planetei Pămînt, dar și nașterea Vortexului Sferic Universal din concepția lui Vasile Lovinescu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
am umblat în ale Valei viziuni cu marele Căzut, I-am auzit vocea printre ramuri și printre flori dulci: 260 "De ce s-a-ntunecat lumină lui Enitharmon în rourata dimineață? De ce-i o grozăvie tăcerea lui Enitharmon, si surîsu-i un vîrtej de vînt, Zvîrlind 24 această-ntunecime în ale mele săli, în colonadele Sfinților mei? De ce plîngi precum Vala și valul tău îl uzi cu lacrimi că de roua, O mincinoasă dimineață strecurînd 25 în somnul meu de noapte, 265 Alungind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
brațe; himerice nădejdi acuma Aprinzîndu-i, îl duse în umbrare și de acolo ea fugi Peste nemărginire-ntinsă precum un curcubeu strălucitor, plîngînd, zîmbind, pierind. Acestfel trăia Los, pe Enion departe împingînd-o în infinitul cel de moarte, Să poată trage în Vîrtejul 104 ei și spiritul Ahaniei. 385 Ah, tu, orbire fericită! Enion nu vede ale-ndoielii grozavii, Si ástfel se jelește din afunzimea-ntunecoasă; de aur cerurile tremura: "Silită sînt ciulini să semăn în locul grîului, urzici în locul hrănitoarei trufandale. Sădit-am
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
somn firáv. Mi-aduc aminte bine Ziua, 85 Ziua de groază și oroare... Cînd bătălia părăsind-o-n fugă, tu precum corbu-n zori Zburînd, acolo desfăcînd întins unde nicicînd întins nu existase, Tras-ai toți fiii lui Beula în groaznicu-ți vîrtej, urmîndu-ți Jos pe dealurile lui Beula Învolburatul 123 Spirit. Toți fiii mei 90 Au stat în jurul meu la nicovala, unde, iarăși încins, icul de fier Înfuriat ardea scînteietor, pentru lopeți și tîrnăcoape pregătit. Auzind simfoniile războiului cu tărie răsunînd, Toți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tharmas, Dumnezeul sau, si rostind 205 Vagi cuvinte, hulitoare și pizmuitoare, cu îndîrjire hotărît De partea urii-n Veci să fie, în vastul sau dispreț trudea bătînd Verigile ursitei, verigă cu verigă, nesfîrșit lanț al suferințelor. Mintea cea Veșnică, încătușata, vîrtejuri de mînie începu fără-ncetare să rostogolească Mereu în jur, si sulfuroasa spumă ticsita ridicîndu-se, 210 Se așternu, Iaz luminos și lucind limpede, Alb că zăpadă. Uitare, amuțire, trebuința, închise-n lanțuri ale minții, În fiarele de gheață micșorîndu-se, răvășit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
asupra Groaznicei călătorii, cu ochii cercetînd sfera următoare, desi îndepărtată foarte; Apoi țîșnea în Hăul nopții și ale sale îndrăznețe mădulare 185 Prin fulgere, tunete, cutremure și izbituri, focuri, puhoaie, Căderea-n jos i-o stăvileau, trudea-mpotriva viitorului, Creînd Vîrtejuri multe, fixînd multe Științe în adînc 169, Si de acolo cutezătoare mădularele și le-aruncă în vastul neștiut, Iute, iute din Haos în haos, din neant în neant, nemăsurata cale170. 190 Fiindcă-atunci cînd ajungea-ntr-un loc unde-un Vîrtej
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vîrtejuri multe, fixînd multe Științe în adînc 169, Si de acolo cutezătoare mădularele și le-aruncă în vastul neștiut, Iute, iute din Haos în haos, din neant în neant, nemăsurata cale170. 190 Fiindcă-atunci cînd ajungea-ntr-un loc unde-un Vîrtej lucrarea-și înceta, Nici jos, nici sus nu rămînea 171, atunci de se-ntorcea în jur și se uită napoi Spre locul de plecare, era-n sus totul; și, de se întorcea ca să privească Neantul prin care nu trecuse, deopotrivă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o lume sub nimic, De unde-n jurul și-n afara acestui sumbru vălmășag să pot călători. Cînd mă aplec în jos, capul plecîndu-mi-l jos în adînc, Totu-i în sus, pe orice cale-aș apuca-o; Însă atunci cînd Un Vîrtej, ce-n înălțimi ia naștere cu truda și tristețe și grijă 205 Și-osteneală, în toate mădularele-mi pornește, atuncea somnul la viață-mi readuce Spiritele istovite; trezindu-mă apoi totul e-n jos, spre orice cale Spiritele mi-aș
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lume mai potrivită de voința-i Să asculte, în care nimenea să nu cuteze voința-i s-o afrunte, fiind el însuși Rege Peste Totul, și-n care viitoru-ntreg să fie ferecat în vastu-i174 lanț. Științele fost-au fixate și Vîrtejurile lucrarea-și începură 235 Asupra tuturor fiilor oamenilor, si toate sufletele omenești, înspăimîntate De ale cerului învîrtitoare roți, se strînseră spre înăuntru, si pieriră. Nouă domnie cîștigînd peste toți Fiii săi și Fiicele sale, și peste Fiii și Fiicele lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fulgi Peste-ale sale mădulare revărsîndu-se; semeț el rătăcea plîngînd, În straiele bătrînei demnități, cu îndîrjire hotărît, Călătorind prin întuneric; și-oriîncotro ar fi călătorit o înspăimîntătoare Pînză Îi urma, ca Pînză de Paianjen, crepusculara, rece, 245 Toată vibrînd dintr-un Vîrtej în Altul, trasă afară din mantia-i de ani: Mantie vie adăugată vieții sale și care îi creștea din suflet. Și Pînză lui Urizen se-ntinse cumplită, vibrînd în nori, Si revărsînd astfel de chinuri, explozii și bubuituri. Pleoapele care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Prin toate ramurile ea se-ntinse, în a lui Orc putere: Nour nedeslușit, fără de chip, în lacrimi de durere ne-ncetat Scăldînd îngrozitoarea Pînză a Religiei; sub greutate îndoindu-se, căzu 175 Din cer în cer, prin toate ochiurile sale, schimbînd Vîrtejurile, Si punînd fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu mai adormi; Însă Eternă mistuire e-ntunecata Enion, Reavănul Mormînt. O cîmp de grîne! O, fericit ești tu care dai viața! Mai fericită-i cea întunecată care mistuie; speranța îmi îneacă toată suferință, 540 Căci sînt înconjurată-acum de un vîrtej întunecos ce trage Spectru-n zări de Enion departe, încît eu mor o moarte-ntru Speranța de mai bine, desi mă mistuiesc în aste ape-ntărîtate. Brăzdatul cîmp răspunde groapei. Cum îmi răspunde o aud: "Iată, cu iuțime se-apropie-acea vreme cînd o să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri lucrarea-și începeau, acolo stă O stîncă-Îngrozitoare departe-n Miazăzi; ea fost-a părăsita cînd Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah311. 95 Pe-această stîncă zăcea veștedul cap al Omului cel Veșnic Înfășurat în jur cu buruieni de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întinse în luminoasă Miazăzi, și Omul cel Regenerat Se așeza cu bucurie la oaspăt, și vinul Veșniciei Era adus aici de-ale lui Lúvah flăcări toată ziua și Noaptea toată. 590 Și cînd peste îndepărtatele coline începu Dimineață să mijească, Vîrtej de vînt se înalță în Centru, si in vîrtej un țipat, Și-n țipat un ciocnet de oase și-n ciocnetul de oase Un geamăt de durere, și din îndureratul geamăt scăldată-n lacrimi Se nalta Enion aidoma unei lumini
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
așeza cu bucurie la oaspăt, și vinul Veșniciei Era adus aici de-ale lui Lúvah flăcări toată ziua și Noaptea toată. 590 Și cînd peste îndepărtatele coline începu Dimineață să mijească, Vîrtej de vînt se înalță în Centru, si in vîrtej un țipat, Și-n țipat un ciocnet de oase și-n ciocnetul de oase Un geamăt de durere, și din îndureratul geamăt scăldată-n lacrimi Se nalta Enion aidoma unei lumini gingáșe; și Enion vorbi, zicînd: 595 "O Vise ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este luminată cu o lumină dinăuntru. Totuși, aceste focuri dinăuntru pot semnifică substanță incandescenta din interiorul stelelor precum Soarele. 35 (I, 433) rotile cerești ce se-nvîrteau: Probabil este vorba despre galaxiile nenumărate din univers ce au forma unor roți/ vortexuri/ vîrtejuri/ spirale, si a caror existența era cunoscută pe vremea lui Blake. 36 (I, 435) în groaznicul adînc: Blake decrie probabil mișcarea de revoluție și mișcările de rotație în jurul propriei axe ale Pămîntului (Enion) în vastitatea spațiului cosmic, care ar fi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în [semi]cercul pe care Newton îl desenează cu compasul în pictură lui Blake (cf. Finnegan's Wake); prin termenul "ciclon" Joyce se referea la 1. concepția lui Blake, împrumutata de la Descartes și Böhme, potrivit căreia privirea operează că un vîrtej creativ deschis; 2. miopia "ciclopica" a materialismului lui Newton (engl. cyclone versus Cyclops), datorată faptului următor, explicat de Blake în "The Everlasting Gospel" (d, 103-106, BCW: 753): "Întunecatele Ferestre ale sufletului Vieții-aceste / De la un Pol la Altul deformează Cerurile, / Făcîndu-te
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de rigoarea matematică irezistibila pe care o urmează traiectoriile orbitale ale planetelor sistemului solar. 102 (ÎI, 292) sfera-i luminoasă: Sfera lui Urizen, ca Prinț al Luminii. 103 (ÎI, 360) tumultuosul cap: Sau "cap cu trăsături aspre". 104 (ÎI, 384) Vîrtejul: Vîrtej energetic, aici, al lui Enion aflată în "cădere" continuă prin spațiile cosmice infinite. 105 (ÎI, 395) Sau "alama". 106 NOAPTEA A TREIA: Descrie căderea lui Urizen. 107 (III, 9) veșnic schimbătoarele Fiice-ale Luminii: Vezi J. Böhme: figurile, fructele cerești
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]