2,974 matches
-
pun în fața unei probleme a realității. Dacă nu ar exista probleme nu ar exista enigma, nu ar exista nimic ascuns care să trebuiască să fie descoperit, dezvăluit. Cuvântul cu care grecii numeau adevărul este alétheia, care înseamnă dezvăluire, a ridica vălul care ascunde și acoperă ceva. JOSÉ ORTEGA Y GASSET Omul medieval percepe foarte devreme primele imagini ale lumii noi. Ceea ce nu înseamnă că trecerea de la evul de mijloc la cel modern s-a înfăptuit brusc, sub presiunea unor evenimente politice
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
care lumea se oglindise vreme atât de îndelungată, va putea fi recâștigată”. Și, într-adevăr, printr-un dialog spiritual între Est și Vest, între Bizanțul ortodox și Roma catolică, Antichitatea este readusă treptat pe scena istoriei, este descoperită, ridicându-se vălul care acoperise o însemnată parte a faptelor de cultură ale vechilor civilizații, în speță acelea create de greci și latini. Antichitatea a dat noilor idealuri girul autorității ei, oferind totdeauna modelul unei culturi bazate pe rațiune, adică pe marea idee
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
la fel de vagă, din păcate - este definiția dată de Micul dicționar de jurnalism (1998): Text succint de agenție, de ziar, de radio sau tv, care reprezintă o primă avizare a unui fapt socialmente semnificativ. Definiția continuă și mai ridică ceva din vălul neclarității atunci când amintește de calitățile știrii: Respectarea legilor proximității și a interesului uman; proeminența personalității implicate în eveniment, conflictul (războaie, lupte politice, întreceri sportive etc.), numărul persoanelor implicate în eveniment, deopotrivă cu numărul persoanelor care suportă consecințele evenimentului. Ce este
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
rostirii. Este aspectul prin care B. se înscrie în paradigma prozei ardelene - I. Slavici, L. Rebreanu, mai ales I. Agârbiceanu și Pavel Dan, modele declarate. Noile realități sunt prezentate însă distorsionat, prin prisma ideologiei și propagandei regimului la putere. Un văl idilic (fie el și cu unele nuanțe mai sure) acoperă și atenuează realități crude, precum instaurarea prin violență și minciună a comunismului, colectivizarea forțată și cu grave consecințe a agriculturii, adevăratul chip al activiștilor comuniști (care în roman citează din
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
fabule retipărite în mai multe ediții (1836, 1844, 1862). Nu inventivitatea „fabulografului” (termenul îi aparține) primează, ci apelul la modelele clasice ale genului, în special, La Fontaine, dar și Fedru, L. Pignotti, Florian și Krâlov, care servesc acțiunea moralistului. Sub vălul alegoriei, sunt atacate vicii general-umane și sociale, „străinomania” ce bântuie epoca. Pervertirea cosmopolită a educației duce la inadaptare (Castorii), iar impostura provoacă răsturnarea valorilor (Momița la bal masché). Satirele, la rândul lor, sunt imitații: epigrama după Marțial, Satiră asupra omului
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
motor, evoluția este mult mai bună, totuși prezintă unele semne cerebeloase: bază largă de susținere, tremurătură, dismetrie, mers titubant. DISARTRIE (< fr. dysarthrie, cf. gr. dys - greu, dificil, arthrosis - articulație; engl. dysarthria) - Tulburare motoare întâlnită la nivelul organelor fonoarticulatoare: limbă, buze, văl palatin. Se manifestă sub forma articulării defectuoase a cuvintelor, deși conținutul limbajului și înțelegerea sensului cuvintelor sunt în limite normale. Altfel spus, există un mare decalaj între vorbirea expresivă, profund afectată, și vorbirea impresivă, conservată mai bine, permițând o înțelegere
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Și apoi marele Rouge se profilă pe cer, ițindu-se din fumul pe care Îl genera. La Început se vedeau doar vârfurile celor opt coșuri principale. Fiecare dintre ele dădea naștere propriului nor Întunecat. Norii urcau și se contopeau Într-un văl general, care plutea pe deasupra peisajului, aruncând o umbră de-a lungul liniilor de tramvai, și Lefty Înțelese că tăcerea bărbaților era o recunoaștere a acestei umbre, a apropierii ei iminente din fiecare dimineață. Cum venea spre ei, bărbații se Întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chador. Bunicii mele Îi păru că arătau ca musulmancele fervente din Bursa, În afară de culoarea hainelor. Chadorul nu era negru. Era alb. Începea la bărbie și atârna până jos, la glezne. Părul le era acoperit de o broboadă albă. Nu purtau văl, dar când se apropiară, Desdemona văzu că aveau În picioare pantofi maro, de școală. Fesuri, femei cu chador și următorul lucru: o moschee. Înăuntru, fosta sală McPherson fusese redecorată după un motiv maur. Însoțitoarele o conduseră pe Desdemona peste pardoseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
templu lucrurile erau altfel. Bărbații munceau din greu și nu beau. Fetele erau curate și cinstite. ― Domnul Fard ăsta face o treabă ca lumea, spuse ea la masa de duminică. ― Te rog, i-o tăie Sourmelina. Am lăsat În Turcia vălurile negre. Dar Desdemona clătină din cap: ― Fetelor ăstora americane nu le-ar strica un văl-două. Profetul Însuși rămase ascuns pentru Desdemona. Fard era ca un zeu: prezent pretutindeni și vizibil niciunde. Strălucirea lui persista În ochii oamenilor care plecau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
emoții nu le puteam sonda era Desdemona. În tăcere, În poziția ei de onoare, din capul mesei, cea de văduvă, Își ciugulea peștele și Își bea paharul de Mavrodaphne, dar gândurile ei Îmi erau la fel de ascunse ca și chipul din spatele vălului negru. Fără nici o urmă de clarviziune față de starea sufletească a bunicii mele din acea zi, o să vă spun pur și simplu ce s-a Întâmplat În continuare. După makaria, părinții mei, bunica mea, fratele meu și cu mine ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la mine În sus, cu o privire la fel de stăruitoare. Îmi măsura capul defrișat. Se zgâia la costumul meu funebru. Aveam noroc că fratele meu luase atâta LSD. Capitolul Unsprezece se apucase devreme de lărgirea orizonturilor. Meditase la Maya și la vălul ei, la multitudinea de planuri ale existenței. Pentru o personalitate instruită astfel era cumva mai ușor să se Împace cu ideea că sora Îi devenise frate. Hermafrodiți ca mine au existat de când lumea. Dar pe vremea când ieșeam eu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bucată de drum până acasă! Oare câți alți asemenea "prieteni" mai am? Care sunt, în realitate, cu totul altceva decât ceea ce-i consider eu? Uimitor cum ceva dramatic poate limpezi mintea omului și viziunea sa asupra lumii, cum îi sfâșie vălul deziluziei pe care singur și l-a țesut în fața ochilor! Mă uitam în exterior din curtea școlii. Părea așa străină lumea de afară! Mă atașasem de acest colegiu și îmi făcusem într-atât de multe speranțe și planuri cu revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se înfigea în pământul pe jumătate înghețat. Nici orașul care se trezea la viață nu mai exista. Nimic. Mă învăluia un întuneric absolut. Nu mi-e frică de întuneric. Mi-e frică de ce voi găsi în el. Apoi dispăru tot vălul negru de pe ochii mei și mi se înfățișă o cu totul altă imagine. Un om înalt, bine făcut, cu o pălărie de paie și o salopetă nu prea curată stătea în fața mea cu un topor în mână. Afișa un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mână mi se așeză pe umăr și mă strânse atât de tare încât începui să țip. Deși nu-l vedeam, bătrânul mă strângea de umăr cu o putere supranaturală, de parcă ar fi vrut să mă dezmembreze. Durerea era prea mare. Vălul negru se coborî iarăși peste ochii mei cu o repeziciune incredibilă și, la fel cum se pogorî orbindu-mă, se ridică. Îmi simțeam gura uscată și căscată. Nu mai țipam. Deschisesem ochii și îl văzui pe Sergiu privind în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dispoziția mea! Îl părăsiseră pe Împărat la ordinul acestuia. Tot la ordinul acestuia veniseră la mine, cred, și nu la fiul lui, care trebuia protejat. Așa a început domnia lui Corvium! Împăratul a murit! șopti Vladimir. Trăiască Împăratul! Deschisesem ochii. Vălul negru se risipi, dar nu și prezența celorlalți. Mă incomoda într-un fel abstract. Simțeam propriile mele trăiri, dar și gândurile celorlalți, ale Sfetnicilor. Simțeam, pe lângă pulsul vieții mele, ritmul existenței celorlalți. Eram pe acoperișul școlii. Nori negri se adunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de pe vremea când era căsătorită cu Tiberius. — Așa, nu vă jenați, dați-i drumul înainte, ca regii orientali, îi tachinează Plancina. O îmbrățișează și pe ea. Dintr-odată i se înmoaie picioarele. Capul îi vâjâie. Totul se acoperă de un văl negru. Sau e regretul că a supraviețuit despărțirii de Tiberius? Piso și Pupius se reped să o susțină. O așază înapoi pe scaun. — Căldura e de vină, șoptește chinuit Vipsania ca să-i liniș tească. Nu vrea să-i sperie sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici galbenul ro șiatic al violetei târzii. Este portocaliul rezervat femeilor pentru voalul nupțial! Un strigăt mut țâșnește din adâncurile ființei lui. Natura a înfrânt în sfârșit destinul și i o dăruiește drept mireasă. Cu un gest lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se scoală năucit în șezut, cu toate fibrele corpului întinse la maximum. Își duce palmele asudate peste privirea împăienjenită, încercând să alunge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pasul în același timp cu Iulius Agrippa. Amândoi, sensibili la frumusețe, doresc instinctiv să câștige un pic de răgaz pentru a putea admira în voie albastrul furat parcă de pe bolta cerului, îmbinat atât de natural cu auriul lămâii, cu verdele vălului naiadelor și cu galbenul împrumutat cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham. Nici verdele-închis al mirtului de Paphos nu este mai prejos. Agrippina îi adresează soțului ei un surâs reflectat la nesfârșit de sclipirile delicate de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șase umflături paralele, asemă nătoare cosițelor, împletite cu panglici multicolore. Păr natural, sau postiș? îl fulgeră prin minte lui Paterculus. Se rușinează imediat de frivolitatea gândurilor sale în prezența fecioarelor vestale. Toate șase își ridică în același timp de pe față vălul lunguieț, prins pe piept cu o fibulă, și încep să arunce grăunțe de tămâie în focul aprins de rex. Începe sacrificiul. Tiberius Nero le cercetează atent chipurile. Una dintre ele ar trebui să fie Asinia Galla, fata cea mare a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în vieața pustiită rîde-o rază de noroc. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat, Și-am svîrlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. {EminescuOpI 30} Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie Din ochirile-ți murdare ochiu-aurorei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. {EminescuOpI 30} Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie Din ochirile-ți murdare ochiu-aurorei matinal. Dar azi vălul cade, crudo! dismețit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece Mă învață cum asupră-ți eu sa caut cu dispreț! Tu îmi pari ca o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
apa lină, Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină - Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenunchiată. Ce-ți lipsește oare ție, blond copil cu-a ta mărire, Cu de marmur-albă față și cu mînile de ceară, Văl - o negură diafană mestecată-n stele; - clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire; Ce-ți lipsește să fii înger - aripi lungi și constelate. Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce-se întinde? Două umbre de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
printre făclii o mie Și în mormânt albastru și-n pânze argintie, În mausoleu-ți mândru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de nufăr. {EminescuOpI 75} DORINȚA Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate Or să-ți cadă flori de teiu. Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci, Lăsând pradă gurii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde, El le ține-mbrățișate Și cu mînile le-ascunde. De te rogi frumos de dânsul, Îndestul e de hain Vălul alb de peste toate Să-l înlăture puțin. {EminescuOpI 110} O RAMÎI O rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț, Ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]