2,614 matches
-
șiruri de câte zece fiecare, iar la fiecare umflătura de deasupra avea o Înălțime diferită, ca niște mici montgolfiere care ar aștepta să-și ia zborul, ținute locului de o greutate În formă de bilă. Aparat pentru producerea Rebis-ului, În văzul tuturor. Secția sticlăriei. Revenisem pe propriile-mi urme. Sticluțe verzi, un amfitrion sadic Îmi oferea chintesențe de otrăvuri. Mașini de fier pentru sticle, se deschideau și se Închideau cu două manete, dar dacă cineva, În loc de sticlă, Își vâra acolo Încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vestul Londrei) și a Înălțimii sale (cînd ai un metru și nouăzeci și cinci de centimetri ești În mod sigur genul care atrage privirile), așa că Înțeleg unde bate Emma cînd afirmă că e mai bine să nu-l plimbăm În văzul lumii, chiar dacă sîntem la capătul opus zonei În care se află Linda. Nu mă surprinde faptul că Emma e cu cineva ca Jake. În afară de faptul că arată bine, celebritatea lui constituie o atracție pentru cineva ca ea, pentru o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
gurii lăsate, își frământa nervos mâinile la spate, fixându-mă cu niște ochi mânioși. Numai ce m-am înfățișat, că m-a și repezit: - Nu ți-e rușine, Stiliano? Cum ai putut să apari în public în halul ăsta, în văzul tuturor? Nu-ți vine să intri-n pământ pentru dezonoarea cu care întinezi numele tău și pe cel al familiei tale, petrecându-ți nopțile în taverne, printre prostituate, căni de vin și zaruri? Aflându-mă prea aproape de el, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aștepta liniștit venirea iezilor și plănuia a-i face cumetrei sale dragi o altă nenorocire s-o ție minte câte zile a mai îngădui-o Dumnezeu p-aist pământ. Nu trecură mult și siluetele iezilor se vedeau în depărtare. Când îi văzul, badea Vasile își încropi în cap planul și aștepta liniștit pe treptele prispei venirea celor trei flăcăi. Bună ziua, bade Vasile! De ce stai pe prispă și nu poftești în casă? zise iedul cel mare. Bună să vă fie inima, dragii moșului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
arătat cu degetul spre Lea, desemnând-o să se ocupe de plictiseala asta. Mama mea a dat din cap și s-a întors înspre singurul bărbat de până atunci care nu-și feri privirea când îi întâlni ochii. Lea avea văzul perfect. După una dintre poveștile ridicole care planau în jurul familiei mele, Lea își stricase ochii vărsând un râu de lacrimi la gândul că va trebui să se mărite cu unchiul meu Esau. Asta ar fi însemnat să crezi în povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-n față, izgonind-o din sală, la care mama i-a zâmbit bunicii, zicând că-i pare bine că bunica-i sănătoasă și că se bucură s-o vadă, iar dacă vrea, n-are decât să facă scandal, aici, în văzul tuturor, bunicul precis s-ar bucura mai mult de-o ceartă pe cinste decât de această mascaradă sinistră, am văzut cum bunica a pălit sub stratul de pudră, și-a umezit buzele, apoi a tras aer în piept, și știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să înțeleagă alții? AL DOILEA BĂRBAT: Asta nu e poveste să fie povestită. Nu ascunde nimic, nu spune nimic. N-are miez. PRIMUL BĂRBAT: N-ar trebui să vă dea voie să faceți chestii d-astea și mai ales în văzul lumii. Râd ăștia de voi. AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți doi proști. Amândoi sunteți proști. Astea nu sunt chestii care se spun. Asta e o bubă care nu trebuie spartă. PRIMUL BĂRBAT: Așa vreți voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ochesc singur pânzele de păianjen, să identific anomaliile sonore în funcționarea țevilor sau robinetelor, să controlez dacă mocheta nu necesită curățare și să estimez dintr-o privire nivelul prafului depus pe televizor. Așa se face că, după ce mi-am antrenat văzul și auzul timp de câteva săptămâni, am fost trezit din somn într-o sâmbătă dimineață de o voce subțire. N-am știut întâi de unde vine. Era un glăscior obosit, pesemne și nițel supărat, cu o cadență ciudată în rostirea frazelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care fusese acolo tot timpul, dar care, ca de obicei, asemenea unui cameleon, se pierduse pe fundalul peretelui de piatră din spatele ei, până când îi veni rândul să-și spună replicile. Oare urmărea tot ce se întâmplă, neobservată, ascunzându-se în văzul tuturor, sau se retrăgea în propria ei lume de vis? Cineva care-i atât de greu de prins este fie foarte complex, fie foarte simplu. Nu mă puteam abține să nu mă întreb ce era valabil. — Alo? Alo? (Ce figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. În mod evident, nu era chiar așa de distractiv. Hugo a sărit în picioare îngrijorat. Cărțile s-au prăbușit pe podea. —Ești bine? Ce întrebare cretină. Femeia n-ar fi hohotit în văzul lumii într-o librărie dacă ar fi fost bine. Poftim. Ia asta. Hugo i-a întins o grămăjoară mototolită de material, care fusese cândva o batistă cu monogramă foarte șic. I-o făcuse cadou Amanda. E curată, a adăugat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și plâng... mă simt un tâlhar. Nu-mi trebuie nemurirea, vreau iertarea ta. Sunt un bătrân nebun, netot și fără minte!... O, Fata, tu știi bine că-i drept ceea ce-ți cer!... Să- mi fii călăuză, cuget și sfat; văzul, răsuflarea... Toate, toate din mine te vor și te cheamă!... Simt cum inima mi se face mică, mică și bate grăbită în urechi să-mi spună: Oriunde este ea!...” Nu mai sunt în toate ale mele și nu mă-ndur
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a continuat rugăciunea în genunchi la marginea mormântului. - Iți mulțumesc, Fata, că mi te-ai arătat!... Mi¬e dor de tine... mi-e tare dor!... Bat cu fruntea țărâna și plâng... Te rog să-mi fii călăuză, cuget și sfat; văzul, auzul, răsuflarea... Toate din mine te vor și te cheamă...! In mintea lui era o învălmășeală de gânduri. Tot mai greu, prin somn își aducea aminte... ocolea în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă. își simțea sufletul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dor de tine, mi-e tare dor, ca de întâia mea iubire și cea de pe urmă... Bat cu fruntea țărână și plâng... Mi-e dor de tine!... În momentele de crudă disperare se agăța cu deznădejde de curata ei imagine. -... Văzul, auzul, răsuflarea... Toate din mine te vor și te cheamă... Simt cum inima mi se face mică, mică și bate grăbită în ureche să-mi spună: oriunde, este ea!... Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți... și, iartă-mă! Iartă-mă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
avea nenumărate exemple, mai rămînea ceva jeratic, cine știa să-l păstreze, cei mai mulți adunau doar cenușă. Pe care, la despărțire, amorezii de odinioară și-o aruncau unul altuia În ochi ori - se mai Întîmpla și așa - și-o turnau, de văzul lumii, vinovați, În cap, așteptînd unul de la altul iertare; un bîlci. „Iubita ajunsă nevastă“ - ținuse odată, dezlănțuit, Berger un discurs - „devine o mașină de născut plozi, bărbat i-a trebuit! Cinci kinderi, șapte, nouă, paisprezece, «Înmulțiți-vă!», a zis Dumnezeu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
numai ca să-i atingă degetele, exclusiv pentru a avea pretextul să-l excite tactil, să-l mîngîie fugar și lasciv timp de o secundă, cît durează transferul obiectului. Toate aceste atingeri sunt ca niște săruturi fugare executate deasupra mesei, în văzul meu și probabil cu scopul de a mă testa... De fapt ce vor ăștia doi de la mine ?Mărturisesc, Guy, că mă simt uneori puțin deconcertat... Și te întreb, ești sigur că vrei să le transferăm lor tezaurul nostru ? Ești sigur
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
microfoane, camere infraroșii precum și diverse cabluri colorate. tastatura monstrului amintind de o orgă se etala pe mai multe etaje, toate ieșind ca niște limbi dintr-un cap de mini-robot agresiv în intențiile sale, dar umanizat printr-un design subtil, plăcut văzului și chiar altor simțuri. — este un computer patch, îmi explică Victor. ai să vezi, este de fapt o mașină care poate scrie în locul tău. nici n-a fost încă scoasă pe piață, acesta este primul exemplar opera țional al primului
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cât timp vom mai reuși să ne opunem schimbărilor din vremurile noastre fără a risca să ne sinucidem, transformându-ne în «statui de sare» (cf. Gen 19,26)? Lumea s-a schimbat și continuă să se schimbe, nu doar în văzul nostru, în fața noastră... ci și înlăuntrul nostru, probabil într-un mod mult mai dramatic. Așadar, ne schimbăm și noi, deși ne place să folosim cuvintele, metaforele, formele ascetice și avânturile mistice ale unei lumi pe care o iubim realmente și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
suntem slabe, nu putem refuza "avansurile", dar apoi, dacă lucrurile nu merg mai departe, rămânem compromise. Am avut o prietenă care primea "avansuri" de la un tânăr pe care-l credea sincer. L-a admis în casă, în odaia ei, în văzul părinților și cunoscuților, și apoi tânărul n-a fost parolist. Lumea e rea, vorbește, de aceea e bine ca un bărbat să spună de la început ce intenții are. Felix tăcu câteva clipe, într-atît aluzia părea îndreptată către el, apoi, devenind
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-o iei de nevastă, îți va păstra o ură eternă. Tot Otilia îi comunică mai târziu că Aurica s-a plâns lui moș Costache că el, Felix, n-a fost cavaler cu ea, că i-a dat brațul în văzul tuturor pe stradă și a intrat de atâtea ori în odaia ei, inducînd-o în eroare că ar avea intenții serioase. Moș Costache i-a explicat răbdător, cu multă terminologie specială, că Felix e deocamdată minor și, ca atare, încă iresponsabil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când eram student, ședeam la gazdă pe aceeași sală cu o fată delicioasă, eh, ce fată, să te ferești însă de Otilia, e șireată, fă-ți interesele și atât, nu te cola, las' că nu ești dumneata prost, nu te văz eu? (Stănică făcu iar cu ochiul lui Felix, căruia îi ardeau obrajii de ciudă.) Dar ce are Otilia aici? (Stănică îi scotocea acum prin sertare.) Ce de inele, ce de cercei, batiste fine, fleacuri scumpe, Pascalopol să trăiască... Cu Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iubească, trebuia să mai aștepte, să se deprindă împreună. Praf îl făcuse Sinefta pe pungaș, că era frumoasă, frumoasă! Râdea Gheorghe: - Te-a-ntors pe plătit oafa aia, Nicule! El dădea din cap cu mîndrie: - Da de unde! - Parcă eu sânt chior, nu văz... - Ți se pare. -Mă! - Du-te dracului și lasă-mă-n pace! - Să te arză un foc mare dacă minți? - Gheorghe, acu scot șișul! - Vezi, mă, vezi c-așa-i? Păi tu nu te uiți la ea ce ochi are
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-a-mbătat Gheorghe. Să ție paharul știa, nu-l certa nimeni. Îi plăcea gustul vinului, inima lui fierbinte, și 1-a îndemnat și pe Paraschiv: - Ia, mă, și bea, că ești cătrănit. - Nu sânt cătrănit... - În flăcările alea mari să te văz... De ce mă minți, mă? Ucenicul nu mânca, nu petrecea. Băgase de seamă cum îl pierde din ochi ibovnica pe meseriașul de la masa vecină. Țiganca se mișca, i se vedeau țâțele tari prin despicătura rochiei. Petrică Cîrcu, om și el. S-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
noblețea ursitei în această ereditate nocturnă? Omul are de partea lui prea multe nopți... De câte ori mă cuprind vrăjile plictiselii, de atâtea ori îmi întorc ochii spre cer. Și atunci știu că voi muri cândva de urât, în plină zi, în văzul soarelui sau al norilor... ..."dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta." Paharul plictiselilor... Aș vrea să strig și eu "Tată!", dar spre cine, când Plictiseala este ea însăși o divinitate? De ce a trebuit să-mi deschid ochii asupra
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi cu El. Altcum ești om - și nu vei sta niciodată față-n față cu singurătatea Lui. Teologia n-a mai păstrat pentru Dumnezeu decât respectul majusculei. E atâta noblețe cruntă și atâta artă în a-ți feri suferințele de văzul semenilor, în a juca rolul de cancer hazliu... Când azurul echivoc se topește în stropi de plictiseală și picură o imensitate de albastru și de dezolare, mă apăr de mine și de cer cu Mediteranele spiritului. De nefericire ne purificăm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei exaltate dispoziții interne înspre plăcere, și dacă aș simți o irezistibilă înclinare înspre seninătate, n-aș putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aș împărtăși într-un elan fără margini tuturora, m-aș risipi de bucurie în văzul celorlalți, mi-aș consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire, preaplinul meu încîntător și debordant. N-aș regreta dacă după o astfel de risipire vocea ar răguși, ochii ar orbi și mersul s-ar împletici, n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]