3,613 matches
-
spre stele Doi ochi mari de peruzea Cu șiraguri de mărgele Ce le țese lacrima. E destin! E vis! E țintă! Viața-n mine se-nnoiește... Nu-ncetez în orice clipă, A iubi dumnezeiește. Baia Mare, 11 septembrie 2015 Trezire Spintecă văzduhul cântecul de rouă Străjuind cu șoapta zorilor de ziuă Călăuză-n drumul cel de viață nouă E iubirea plânsă ce s-a frânt în două. Arsă e clipita florilor din glasră Și din învierea din cenușă iar S-a-mbrăcat privirea plină
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
iulie 2015 Înveșmântare Mi-am înveșmântat cuvântul privirii Cu speranțele - petale de crin Ce se deschid în lumina iubirii. Ploi de zâmbete au mângâiat pământul. Cluj Napoca 28 iulie 2015 Poemul Ia-mă de mână... Așa cum vântul mângâie tâmplele noastre... Precum văzduhul jubilează apusurile și răsăriturile... Să conturăm noi florile vieții pe obrazul zorilor Să lăsăm în urmă anii, zilele și clipele. Bătăile inimilor noastre îmbrățișate Să scrie poemul. Cluj Napoca 26 iulie 2015 Nu voi tăcea Nu voi tăcea! Nu voi tăcea
NETĂCERI ÎN CUNUNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368147_a_369476]
-
Acasa > Strofe > Valori > BRÂNCUȘIANĂ Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Poarta serii închise în lumină ochiul Măiestrului Orgoliu somnul trezi muzele adormite de-un descântec al danaiadei păsările din văzduh întoarseră acasă fiul risipitor vrăjitoarea binecuvântă ca-n fiecare noapte coloana sărutului adam șterse lacrimile prințesei îngenunchiată lângă cumințenia pământului care născu primul strigăt de la începutul lumii Ecorseu Pogany cuprinsese o pană în zbor și așezată pe-un scaun al
BRÂNCUȘIANĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368196_a_369525]
-
Muzele au castele în inimile lor. Mit și har, în fiecare actor e un înger frate sufletului pustiu! O actriță atrăgătoare prin puritatea interpretării de roluri în care se străvede lejeritatea și naturalul, așa cum o nuntă țărănească este grandioasă până la văzduh, tocmai prin simplitatea și splendoarea unite cu vatra fără altă altitudine decât spiritul vetrei, este Magda Catone! Ascultați melancolia viorii unui lăutar cu obrazul aplecat pe ea, priviți ulmii albi fără-a fi văruiți de cineva, sărutați florile câmpului crescute
MAGDA CATONE. FĂRĂ CUVINTE DE ÎNCHEIERE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368235_a_369564]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > POPAS ETERN Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Icoanele mele plângeau, să reaprind cu ele lumina, Plângeam și sărbătoream pe suflet, unică, mărimea, Se destrăma văzduhul, în piept, cântau smeritele organe, Am apărut într-un ozon, să-mi scriu pe cuget împăcare... Și alungitele ființe, sfințite, fără conceput, de Dumnezeu, Magna cum laude cea față de credință, spre care mă-ndrept eu... Apoi, pe inimi o mireasmă
POPAS ETERN de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362709_a_364038]
-
funcționarul, și cine crede-n viața de apoi? Prea mult am mestecat amarul, Ce știe de-nălțare-un marțafoi? În fiecare noapte urc o treaptă, Simt o atingere de parcă ar fi un duh, Fecioara poate fi o strănepoată, Respiră turnul propriul lui văzduh. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Diptic / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DIPTIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362755_a_364084]
-
băiatul, călcând peste pata întunecată acoperită de mușchiul ars de soare ce acoperea marginea betonată. Trupul se dezechilibră. Întinse mâinile brusc spre cerul potopit de lumină. - Costel, nuuuu!, slobozi ea un țipăt prelung intuind catastrofa. Strigătul ei se înfipse în văzduh, ajungând ca o săgeată în ceafa copilului cuprins de spaimă trupului în cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie să țâșnească împinsă de un resort invizibil. Se rostogoli pe trepte. Zgomotul apei despicată de corpul în
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
ceafa copilului cuprins de spaimă trupului în cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie să țâșnească împinsă de un resort invizibil. Se rostogoli pe trepte. Zgomotul apei despicată de corpul în cădere, căpătase proporții nebănuite în văzduhul moleșit de căldura placidă. Trupul femeii, rostogolindu-se pe cele câteva trepte, părea să nu mai fie tulburat cu nimic sunetul acvatic. Înnebunită, femeia se ridică pe coate și genunchi, și se târâ spre bazinul fatidic dinlăuntrul căruia continua să
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
apoi rămase nemișcat. - Nein. Warum?, nu-și putu reține nedumerirea neamțul din coșul căruței, privind la trupul celui căzut și la fața schimonosită de ură a subofierului. Nur zu! Mai zise el. Apoi dând bice cailor se alătură coloanei. Din văzduh,se auzea huruind din ce în ce mai aproape, motoarele unor avioane de asalt. ----------------------------- Georghe Andrei NEAGU Director revista „Oglinda Literară” Focșani, Vrancea 20 decembrie 2016 Referință Bibliografică: Gheorghe Andrei NEAGU - NEDUMERIREA / Gheorghe Neagu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2205, Anul VII, 13
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
am pus-o în cuier Și umil câte-o șuetă mai isc. Crezui odată în minuni, destul. Cetăți cădeau, mureau dureri mîrșave, Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele
DEGRADĂRI de ION PENA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370168_a_371497]
-
să tulbure marea liniște, ce se așternu-se peste tot, care transmitea un fior de mister și teamă. Așezat pe o piatră, băiețelul de treisprezece anișori, cu fața arsă de soare, cu pieptul dezgolit și plin de sudoare urmărea în văzduh o pasăre mare, ce se rotea de multă vreme deasupră-i prevestind parcă un eveniment. Deodată, pasărea se opri din zbor în apropierea unor tufe, spre uimirea și curiozitatea băiețelului : - Vai, ce frumusețe, ce minunăție de pasăre!, își zise ca pentru
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
prevestind parcă un eveniment. Deodată, pasărea se opri din zbor în apropierea unor tufe, spre uimirea și curiozitatea băiețelului : - Vai, ce frumusețe, ce minunăție de pasăre!, își zise ca pentru el, băiețelul. După câteva minute, pasărea își luă zborul în văzduh. Băiețelul obosit de zăpușeală, sorbi puțină apă din plosca de lemn și cu puteri noi încerca să se apropie tiptil, cu respirația la gură și inima cât un purice de teamă și emoție. - Oooo, ce minunăție, ce ou mare și
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
zăpada. Și mai e ceva! - Ce ar putea să mai fie ?zise pasărea. Mă uit la tine și văd că ești un om însemnat ; ai o stea în frunte. - Tu ai putea să zbori, și încă sus de tot în văzduh. - Aaaa.. ha ha ha, eu să zbor... - Da, tu...,și într-o zi vei zbura la cer, poate pe o altă planetă. Pasărea se arătă foarte nedumirită, dar totuși întinse aripile și făcu câțiva pași cu gândul de a încerca
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
am pus-o în cuier Și umil câte-o șuetă mai isc. Crezui odată în minuni, destul. Cetăți cădeau, mureau dureri mîrșave, Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Trufia bleg am pus-o în cuierși umil câte-o șuetă mai isc.Crezui odată în minuni, destul.Cetăți cădeau, mureau dureri mîrșave,Avea tot orbul soare în pătulși’nalt sunau aplauzele grave.Ci anii curseră sătui de glod.Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii.N’a izbăvit tăria un crîmpei de rodGemea în jurul doldora de bestii.Cu arcul frînt, tocit, bolnavAstăzi mai urc între zăbreleși de azur, de vis gîngavStrîng putregai și scrum de stele.... V. MOARTEA MARIEI, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
ne tot minte Că noi suntem venetici? Strigă morții din morminte, N-am plecat nicicând de-aici! De pe crucile bătrâne Ne-au șters numele păgânii, Dar dreptatea-n veci rămâne, N-au murit de tot românii! În pământ și în văzduh Încă sunt dovezi de-ajuns, Țară de-adevăr și duh, Nu te-ai săturat de plâns? Crapă piatra de rușine! Tot ispite înduri în viață, Pruncii nu mai știu de tine, Astăzi nu te mai învață... Tot mai des mă
TOT MAI DES... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370272_a_371601]
-
-n lacrimi cu dorul În rugă se frânge. Surâsuri ca marea Și flori de lumină Se uită spre zarea Ce le-ncunună. Murmur albastru Și ploi de luceferi... În palmă de astru Fără de temeri... Unduiri de aripi Se-aud în văzduh.. Și clipa se umple De credință și Duh. Cluj Npoca 17 noiembrie 2015 Îmbrățișare M-a îmbrățișat duios Adevărul Strângându-mă tandru la pieptul Său Mi-a prins în palmă lacrima din gene Mi-a spus să mă încred mereu
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
voi, salvatorii mei? Am venit cu libertatea voastră! Reverberațiile ecoului se agitară din stâncă în stâncă, liniștindu-le doar clipocitul șuvoaielor din hăuri. Mărțișor nu știa ce să mai facă. Să plângă cu disperare? Să urle de durere? Să trăsnească văzduhul cu paloșul? Se resemnă. Mai avea speranța să găsească trupul lui Ghiocel. Coborî în prăpastie, scotocind pe sub fiecare trunchi de copac. Degeaba. Când nu mai avu nici o speranță, observă sub un copac delicata floare cu clopoțel alb. -O, Doamne! zise
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
cum vinul se transformă în apă, cum aerul devine tangibil și cum sfinții ne mângâie creștetul. Visăm cu ochii larg deschiși la momentul întâlnirii cu supranaturalul, la fenomenul declanșator al încrederii în imprevizibil, fugim către minuni potente și aruncăm în văzduh orice informație care ne poate conduce către un miracol palpabil, viu, de netăgăduit, în speranța că și alții ar trebui să ne confirme existența lui pentru a deveni credibil. Ne înghesuim în biserici să vedem cu proprii ochi o icoană
MIRACOLUL DIN NOI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353507_a_354836]
-
ca un iureș de alămuri, dacă ar fi râul, ar avea talazurile mării de la Bosfor, la Constanța ... Dar e glas, și numai glas! Glasul lui Gheorghe Turda nu e pas pe calea lungă a cântecului, e șir de scări spre văzduhul Maramureșului. Vulturii îl recunosc și Iza îl scaldă în cristelnița vadului nemuritor. Notarul comunal de la Săpânța a înmânat părinților lui Gheorghe Turda nu un act, ci un stih, pe care ei l-au pus pe tâmpla muzicii folclorice maramureșene, pentru ca
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
să cânte operă, sigur că da. Sieși nu și-ar fi făcut un rău, dar muzica folclorică maramureșeană, fără cântecele glasului său și-ar fi numărat cântăreții cu unul mai puțin, întocmai acela ce a mutat marginile emisiei vocale la văzduh! Ori, acolo unde ajunge cântecul interpretului Gheorghe Turda e undeva unde locul nu are înțeles, iar măreția nu e țel, ci asemenea! O voce fără înălțime nu e nimic în lume. Cele lirice, mângâietoare plăzmuiesc jos mătasea de mângâiere a
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
atât încât ne contopim cu nimicul din noi. Copleșiți de goliciunea celor din jur, uităm de propria nimicnicie și-n avântul obștesc pierdem războiul cu noi înșine. Ah! Ce plin e de sine ochiul celui care nu vede dincolo de propriul văzduh și ce gol, sufletul celui încătușat de convingeri străine. Referință Bibliografică: După chip și-asemănare / Brîndușa Maria Meruțiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1629, Anul V, 17 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Brîndușa Maria Meruțiu : Toate Drepturile
DUPĂ CHIP ȘI-ASEMĂNARE de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352849_a_354178]
-
și zboru-ncordat în aripe. Și astăzi mi-e sete de tine, o sete flămândă, cumplită ce scoate tot dorul din mine, fântână, de lacrimi sleită. De când îmi ești vară și sete e-o pace în mine, ciudată și fac prin văzduh piruete iar toamna mi-e-n urmă, uitată... Referință Bibliografică: Gând însorit / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1631, Anul V, 19 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
GÂND ÎNSORIT de AURA POPA în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352942_a_354271]
-
vorbește ea, poezia, ziua, noaptea, oricând, lumina din jurul ei prinde contur și aerul dintre cuvinte e tot mai fierbinte și pur! Respirația îngerului îmi tulbură vederea, ca apa din scăldătoarea cea vindecătoare. Când vorbește ea, Poezia, pe pământ și-n văzduh se face sărbătoare și auzul meu se umple de duh... Referință Bibliografică: Când vorbește ea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1638, Anul V, 26 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile
CÂND VORBEȘTE EA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352977_a_354306]
-
TA Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Iată clipa târând umbra schimbătoare Pe podeaua lumii când trece câte-un duh, Când luna se arată alb cotropitoare Cu arcuri nichelate legate de văzduh. Punctată este noaptea cu bobi de chihlimbar Stropiți de lumini, proaspăt, aburite, Câtă risipă de întuneric și clestar În sunete de aer naiv izbucnite! Prin metalu-nvinețit zori dulce furișați Sparg straturile dense și înaintează, Trimișii nopți, fără nimb, sunt desfigurați
IUBIREA TA de LIA RUSE în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353035_a_354364]