2,042 matches
-
tare. Conștiința sa îi dădea speranță. Cred că sunt nebun prin urmare nu sunt nebun. Ceva se mișcă în sac, dar Virginski nu îndrăzni să se uite, fiind torturat de ideea că în secunda în care l-ar privi pe vagabond în ochi ar deveni una cu el și s-ar vedea pe sine în viitor. Ce superstiție jalnică și umilitoare! Totul legat de viața sa îi părea acum umiltor, și cu toate astea se încredea destul în ea pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
s-ar vedea pe sine în viitor. Ce superstiție jalnică și umilitoare! Totul legat de viața sa îi părea acum umiltor, și cu toate astea se încredea destul în ea pentru a-și ține ochii fixați cu hotărâre înainte. Cu vagabondul rămas în urma lui, își permitea să se gândească la mâncarea pe care o va servi într-un restaurnat ieftin. Dar și gândul acesta era umilitor având în vedere mijloacele prin care a obținut banii pentru cină. Nu numai că cerșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
strălucitoare de culoare, Virginski se apropie de luminile din vitrina farmaciei lui Friedlander și constată cu uimire că acestea erau sticle simple umplute cu lichid colorat și luminate din spate. Inconștient, își întoarse înspre intrarea în care îl văzuse pe vagabond și fu uimit să vadă că aceasta era pustie. § Hotelul Adrianopole era o structură joasă de lemn așezată strașnic la marginea lui Bolshoi Propsect, o arătare compactă sub cerul fără niciun nor. Pe alocuri, bârnele erau pline de funingine ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zâmbet. Acum, prietene, mai este un lucru pe care vreau să îl faci pentru mine. Aș vrea să ne areți camera pe care Govorov o ocupa. § Virginski inspectă Strada Gorokhvaia în timp ce ieșea de la Friedlander, dar nu-l mai vedea pe vagabond. Afară se întuneca și aerul era îngroșat de fulgi jucăuși, încât era greu să vezi împrejur. Studentul simțea că bărbatul se află încă acolo, așteptându-l, ascuns printre siluetele vagi ale celor strânși în jurul focurilor de pe marginea străzii. Stomacul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a rămâne în picioare îl uimi, iar manevra îl surpinse, dar în același timp îi oferea și un oarecare comfort. Nu neapărat fiindcă dosul trăsurii îl proteja de vremea rea, ci fiindcă aceasta îl va împiedica să-l privească pe vagabond, dacă acesta se mai afla încă pe partea cealaltă a străzii. Cum ajunse la primul colț, o și luă pe Strada Morskaia, în timp ce trăsura își continua drumul drept înainte. Virginski mai alergă câțiva pași și apoi se abandonă unei lunecări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
putea fi văzut din stradă, însă nu foarte departe pentru a nu mai putea să se uite afară. Era de asemenea atent să evite atenția vânzătorilor. Din fericire, angajații erau ocupații cu ceilalți clienți. Nu trebui să aștepte mult până când vagabondul își făcu apariția. De fapt, apariția bruscă a bărbatului pe trotuarul din fața magazinului îl luă prin surprindere. Nu avu timp să se pregătescă pentru confruntarea ce urma: vedere clară a profilului celuilalt. Cel mai mare șoc era că nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
profilului celuilalt. Cel mai mare șoc era că nu îi recunoștea fața. Prin urmare, cu siguranță nu era a sa. Faptul era așa de neașteptat încât se holba la acest om, nevenindu-i să creadă că e vorba despre același vagabond în care avuse senzația că se vede pe sine într-un viitor nu prea îndepărtat. Pentru confirmare, se uită la picioarele acestuia. Purta încă vechile cizme de pâslă. Însă Virginski observă că acum avea și o pereche bună de galoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dacă ăia nu le-au vrut, să le ia barem ăștia, a fost ultimul gând al lui Cipriano Algor. Au trecut zece minute fără să se apropie nimeni să comită jaful dorit, un sfert de oră fără ca măcar un câine vagabond să vină pe șosea să se ușureze pe o roată și să adulmece conținutul furgonetei și trecuse jumătate de oră când, în sfârșit, se apropie un bărbat murdar și încruntat care îl întrebă pe olar, E vreo problemă, ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
continua să cadă și nu se simțea nici un semn de viață în cușcă. O mai fi acolo, se întrebă olarul. Găsi un fals pretext ca să nu meargă să verifice, Asta mai lipsește, să mă ud la piele din pricina unui câine vagabond, o dată a fost de ajuns. Se retrase în camera lui și se culcă, mai citi jumătate de oră. Noaptea târziu se trezi, aprinse lumina, ceasul de pe noptieră arăta patru și jumătate. Se ridică, luă o lanternă dintr-un sertar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o rușine. El nu-mi ierta faptul că nu semănam fratelui meu mort, eu nu-i iertam faptul că vroia să nu am propria mea identitate. Uneori, mă duceam la cimitir și priveam, pe crucea de marmură neagră, chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se speriau cel mai repede, adică exact ce urmăream eu. Mă țineam, deci, după ele până ce reușeam să le aduc în situația de a-și astupa urechile ca să nu mă mai audă. Eram încântat, mă închipuiam un fel de rege vagabond al străzii și fiecare reproș care mi se adresa îmi ațâța entuziasmul; toată lipsa mea de măsură jubila în asemenea împrejurări. Cu timpul, sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
and bohos pentru care drumul nu era doar o simplă modalitate de a ajunge dintr-un loc Într-altul, ci și o formă de a fi, un mod simbolic de a vedea viața Însăși. Drumul avea propriii săi locuitori, călători, vagabonzi, oameni pe care suburbiile Îi scoseseră din minți. Născut și crescut el Însuși Într-un astfel de loc, Wakefield vedea suburbia ca pe un monstru metastazic, Încarnarea lui niciunde, nici oraș, nici sat, un loc care Îi reducea pe oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de teamă. Noaptea americană a lui Kerouac era un carnaval și America Însăși de abia se trezea. Fraternitatea născută la orele mici ale nopții nu cunoștea diferențe de vîrstă sau de situație economică; nimeni nu avea nici un ban și chiar vagabonzii erau prețuiți, pentru poveștile lor. Beau vin de surcele și whiskey și se drogau cu amfetamine, marijuana și derivatele de morfină ce le mai picau din cînd În cînd. Inimile erau frînte, supurînd dragoste și tristețe, și erau permanent oblojite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de la primărie să restaureze vechea clădire de alături. Casa este locul nașterii unui faimos muzician de jazz din secolul al XIX-lea, dar În timp a fost transformată Într-un soi de depozit de apartamente ieftine, adăpost pentru bețivani, curve, vagabonzi și marinari În permisie. Clădirea este azi extrem de valoroasă și vecinul lui plănuiește să restaureze casa, cărămidă cu cărămidă, s-o aducă la splendoarea ei dintîi În care s-a născut, orăcăitor, bebelușul muzician. Puternica agenție municipală Însărcinată cu păstrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Monadnock Building, Reliance, Rookery, Biserica St. Gabriel' și Union Stock Yard Gate. (n. trad.) Volum de poezii de Walt Whitman, a cărui primă ediție a apărut În 1885. Muncitor care călătorește prin țară În căutare de lucru. Prescurtare de la „bohemians” - vagabonzi, rătăcitori. Burma Shave a fost producătorul uneia dintre primele creme de ras pentru a cărei aplicare nu mai era nevoie de pămătuf. Reclamele Burma Shave, apărute În anii ’20 și populare pînă prin anii ’60, au fost precursoarele actualelor panouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar trebui să spun doamna Francesca Tyler? Tonul plin de sarcasm o făcu pe Fran să se îndrepte în scaun și să se oprească din scris. Probabil că era vreun localnic furios care suna să se plângă de faptul că vagabonzii îi blocau calea de acces sau că proprietarii de câini nu foloseau lopățele corespunzătoare. Ziarul primea o mulțime de astfel de apeluri, deși, din fericire, majoritatea nu ajungeau direct la Fran. — Într-adevăr. — Redactorul-șef al ziarului Citizen? — Da. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe un ton acuzator - văzând întinzându-i-se dinainte ani de plătit facturi la veterinar, tapițerii roase și procese pentru stabilirea paternității progeniturilor canine -, de unde a apărut javra asta? — Te rog, lasă-mă să-l păstrez, îl imploră Ben. Un vagabond l-a lăsat legat de crucea din piață și urmau să-l ia și să-l închidă într-o cușcă. În locul adolescentului, aproape adult, cu CD player portabil și role, Jack văzu un băiețel de șapte ani, trist după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care nu sunt sigure că sunt ai soților lor. Dar ignoră pur și simplu vaga asemănare cu lăptarul și-și văd de viața lor. Oricum, te-am auzit bine? Nu mai devreme de acum câteva luni, ai fi oprit un vagabond pe stradă și-ai fi făcut un copil cu el. Vorbim despre bărbatul pe care-l iubești. — Tocmai de aceea nu pot să-i fac așa ceva. Toate astea se întâmplau înainte să-l cunosc pe Laurence. Henry, problema e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru că javra purta nici mai mult, nici mai puțin decât o eșarfă roșie și se întrebase cine și-ar găti câinele în felul acela caraghios. Fran simți o zvâcnire de teamă. Oare tatăl ei intrase în vorbă cu unul din vagabonzii care, chiar și aici, în Woodbury, cerșeau și te agasau, ba uneori chiar te amenințau ca să le dai bani? Ce-i drept, tatăl ei i-ar întinde o mână și lui Barbă-albastră, dacă omul ar fi la ananghie. Dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și văzu că băiatul îl ținea de braț pe tatăl ei, conducându-l cu blândețe, ca pe un copil mic. Apoi, când își dădu seama cine era de fapt tânărul, îi veni s-o ia la fugă. Nu era un vagabond. Era un adolescent deșirat, îmbrăcat cu un tricou lălâi și pantaloni de trening ca de clovn. Și ultima dată când se întâlniseră ea era goală-pușcă, abia ieșită din patul tatălul lui. Dumnezeule! — Știam că stă pe strada asta, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a grăsanei din parc, cu sânii ei proeminenți și coapsele cât trunchiurile de copac ascunse discret sub o rochiță înflorată, care cerea ca parcurile locale să devină locuri unde mamele și femeile singure să fie apărate de tot felul de vagabonzi care dădeau târcoale și se gândeau la un singur lucru. Fran parcurse articolul în grabă, cu inima bătând să-i sară din piept, așteptând să vadă pomenit numele tatălui ei, dar, slavă Domnului, nu apărea nici un detaliu, doar o referire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trei ani de zile, au mai făcut un copil - actualul meu frate -, iar eu am stat și am fost constrâns de împrejurări să caut o libertate la corecție. Am fost necăutat, mama avea probabil problemele ei, eu eram practic un vagabond - și a trebuit să fiu pe picioarele mele. Am căutat să fiu singur. Pentru că nu aveam încredere, la corecție era să te păzești bine de tot. La începutul corecției făceam baie cu lama de ras în gură pentru ca să nu fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și anunță mesiile de mîine: supraoameni”. Textul exprimă - „în oglindă” - sensibilitatea estetico-ideologică a comentatorului, opțiunea sa pentru apropierea prozei de poezia lirică, refuzul „anecdoticului” tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Magnet sau metrou în vîna New York-ului, iată viziunea actorului Douglas Fairbanks”. „Însemnări despre arta mută”, apărut în numărul 5 al revistei, pune alături imaginile a doi actori reprezentativi: Fairbanks („cavalerul romantic al vremii”, apreciat și de Meyerhold) și Chaplin („vagabondul sentimental prin excelență”). Ambii eroi moderni „luptă” și „corectează viața”, refuză sentimentalismul și visează la o schimbare (în sens poetic) a vieții utilitariste americane. Autorul face o distincție tranșantă între romantismul „activist”, „optimist”, „progresist” al american way of life și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe de-a-ntregul nejustificată. Nenorocirile cu Gaston începuseră chiar din ziua sosirii. După ce au părăsit vaporul, Tomoe a consimțit să plătească taxiul, deși deloc încântată de faptul că trebuie să scoată iar o groază de bani din buzunar pentru acel vagabond care le-a picat pe cap. În taxi, Gaston s-a comportat ca un copil de trei ani. Nu s-a mai dezlipit de fereastră, fascinat de peisajul pe care i-l oferea Yokohama primăvara. Takamori încerca să-i explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]