3,233 matches
-
bâlciului, refuzase să bea un pahar. Întrevederea lui Campbell cu domnul Turner decursese Într-un mod cam ciudat. Domnul Turner ciocănise la ușă. Campbell strigase: „Intră!“. Când domunul Turner păși În cameră văzu niște haine aruncate pe un scaun, o valiză deschisă, o sticlă lăsată pe alt scaun, lângă pat, și pe cineva zăcând În pat, cu pătura trasă peste cap. — Domnule Campbell, spuse domnul Turner. — Nu mă puteți concedia, spuse William Campbell de sub pături. Sub pături era cald și alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe care-l purta În jurul gâtului, baterii cu litiu pentru dispozitivul Împotriva senzației de greață pe care-l purta În jurul Încheieturii, precum și pastile Malarone pentru malarie, antiinflamatoare și o cutie de antibiotice luate pe rețetă, pentru bolile gastro-intestinale bacteriene. În valiza de la hotel mai avea o sumedenie de lucruri cu rol profilactic sau curativ, inclusiv o perfuzie. Și așa au scăpat Heidi și Harry de dizenterie, ea fiindcă era plină de temeri, iar el pentru că era snob. Datorită anilor de experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și cunoștințe medicale demne de un ipohondru. — Atunci, zise Harry, deocamdată o să folosim pipeta dacă se poate... Sigur, sigur. Heidi era de fapt Încântată. Pentru prima dată, arsenalul ei de doctorii era de folos cuiva. Stai, să-mi iau Întâi valiza. Heidi scotoci după echipamentul medical cu care venise, pe când ceilalți scormoneau prin bagajul de mână după alte obiecte folositoare: o căciulă de lână drept pat pentru cățelușă. O mănușă de spălat pe față drept așternut. O fundă drăguță pentru când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de frumoasă, niște cuvinte atât de emoționante. Walter nu avea cum să le mai uite și nu-și putea dori decât să le audă din nou și din nou, de preferat de pe CD-ul pe care-l ochisem eu În valiza lui Bennie. Dar acest vis nu urma să dispară, cum se Întâmplă de obicei cu visele. Am Înotat cu el În adâncurile memoriei lui Walter, până am ajuns În acele colțuri ale subconștientului unde oamenii panicați devin și mai panicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
probleme. Încercă să zâmbească și continuă: — Tocmai duceam un grup mare la aeroport, am luat la revedere și plecam. O femeie tânără Bai vine repede spre mine și Îmi spune imediat: Ține-mi puțin bebelușul, soră, să-mi pot lua valiza. Și s-a Îndepărtat repede. Trec minute bune, bebelușul Începe să plângă ușor, eu dau pătura la o parte și văd bebelușul care, o, e așa mic, și o, are buza tăiată, spațiu gol Între gură și nas. —Gură-de-lup, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi făceau pe prietenii mei să se simtă În nesiguranță și neprotejați. Walter adună pașapoartele, se dădu jos și se Îndreptă spre o cabină. Afară, soldați În uniforme de camuflaj, cu puștile la vedere, deschideau portbagaje, dădeau jos cutiile și valizele legate deasupra mașinilor. Peste tot erau Împrăștiate haine pe care soldații le controlau. Cutii cu mâncare erau desfăcute. Câțiva soldați tot Împungeau o canapea din spumă sintetică, comprimată și acoperită cu o folie de plastic, legată cu o sfoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a privi luna, intrând În atmosfera unei nopți fierbinți de amor. Marlena și Esmé ieșiseră din bungalow-ul lor la numai două pontoane mai Încolo de al lui. Un băiat cam cât Esmé de Înalt tocmai ajunsese târând după el două valize mamut, plus câte-o geantă atârnându-i pe fiecare umăr. Harry flutură din mână ca să-i atragă atenția Marlenei, iar ea Îi răspunse cu entuziasm. Erau ca două turturele bătând din aripi. Mesajul era clar: aceea urma să fie noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o viață nouă Înstărită. Dar cele mai groaznice temeri ale noastre s-au adeverit și am fost opriți la primul punct de control pe drumul spre țărm. Poliția Kuomintang ne-a Încercuit automobilul și au Început percheziția. Ne-au deschis valizele și cuferele, iar noi i-am mulțumit În gând portarului nostru pentru Înțelepciunea de care dăduse dovadă luând lucrurile de valoare din bagaje. Ne-au pus la loc bagajul În portbagaj. Apoi au Început să pipăie mânecile și dublura hainelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
între noi. Am renunțat la facultate, m-am mutat din apartament, am renunțat la bunurile mele și am intrat în sectă. Prima oară am locuit la sediul Aum de la muntele Fuji. Era permisă o anumiă cantitate de bagaje, doar două valize de haine. În afară de asta, doar trupul. Era în 1990. Cred că am făcut parte din primul val de renegați. Apoi am fost trimis la Naminomura, în Aso. Era un teren muntos, fără nimic pe el, trebuia începută construcția din temelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care îl cărase acasă. îl privise atunci cu luare-aminte, zile în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește tâlcul. Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
desemna meseria prin câteva modele de costume și rochii decupate din reviste de modă și o acarniță din catifea verde, uzată, cu o curelușă pentru a putea fi purtată la încheietura mâinii stângi, plină cu ace ruginite, ca un arici. Valiza avea douăsprezece compartimente și probabil că gornistul și-o amenajase astfel după armată, pentru a păstra în ea nasturi, diverse ace, mosoare cu ață și alte mărunțișuri de croitorie. Penultima casetă era cea a bătrâneții gornistului: o proteză dentară, un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a sevei. False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul în care ai trăit și școala pe care ai urmat-o, când te-ai căsătorit și câți copii ai avut; dar nu asta este viața unui om. Valiza de lemn găsită de Bătrân dezvăluia dimpotrivă fața ascunsă a lucrurilor, memorând detalii subtile, aparent banale, dar care conturau cu migală și delicatețe viața intimă a gornistului. Mai edificatoare decât toate datele biografice erau, de exemplu, meșa gornistului de la vârsta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scriere în care te poți ușor rătăci printre semnificații și arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pro domo: "False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul în care ai trăit și școala pe care ai urmat-o, când te-ai căsătorit și câți copii ai avut; dar nu asta este viața unui om. Valiza de lemn găsită de Bătrân dezvăluia, dimpotrivă, fața ascunsă a lucrurilor (...); vaga bănuială a existenței (...) apărea doar în lumea de contururi incerte a visului" (137). Impresia pe care ți-o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
timp miza, liantul celor două povestiri la un asemenea pariu m-am referit în prima parte a prezentei cronici este decodificarea, valorificarea acestei lumi paralele, secunde, mustind de înțelesuri, care ne exprimă într-un mod tulburător identitatea, cum în Arhivarul valiza gornistului "cu vertebră de delfin". Acolo zac "etajele" secrete ale ființei, de unde respiră, discret și nevăzut, misterul stocat în memoria obiectelor. O biografie încape într-un dosar, destinul omului se citește mai degrabă pe capacul unui ceas de buzunar sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
exodul: - Tovarăși, vă rog să mă ascultați un moment! Dacă e nevoie să plece cineva, voi pleca eu! Dar să știți că de această întâmplare e obligatoriu să afle și tovarășul prim! Și acum, sunteți liberi! Ne dăduserăm foc la valiză! Așa ceva nu se mai întâmplase! De frica represaliilor care ne așteptam să urmeze, am plecat în grup la o bere să sărbătorim „victoria”. La prima întâlnire de după, nu numai că nu ni s-a întâmplat nimic, ba chiar am aflat
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Nu știu cum mă prezentam în fața Ioanei, dar ea era prea turburată de fericirea ei ca să mă mai examineze. Totuși, luasem trenul cel dintâi ca s-o revăd, așteptasem cu nerăbdare fiecare minut să treacă și să ajung mai repede. Aveam în valiză daruri bine alese; ca să-i facă bucurii; am întors în minte, îndelung, toate aceste bucurii. Acum eram în voia mai multor emoții: încîntat de primirea ce mi se făcea, de peisagiul gol din față, de marea de alături. Eram intimidat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și Viky dorm, să-mi fac geamantanul? Ce oribil ar părea faptul că în fuga mea n-am uitat să-mi iau geamantanul! (Aud reflecția Ioanei: "Și eu, care îmi închipuisem că te-ai aruncat în mare!") Totuși, am în valiză lucruri absolut necesare. Dar cum să las plăcile de patefon? Tovarășile mele de deznădejde în orele cele mai intime. A fost o impietate că le-am folosit mai târziu, numai ca să o bucur pe Ioana (deci vecinica mea veleitate de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care îl cărase acasă. îl privise atunci cu luare-aminte, zile în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește tâlcul. Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
desemna meseria prin câteva modele de costume și rochii decupate din reviste de modă și o acarniță din catifea verde, uzată, cu o curelușă pentru a putea fi purtată la încheietura mâinii stângi, plină cu ace ruginite, ca un arici. Valiza avea douăsprezece compartimente și probabil că gornistul și-o amenajase astfel după armată, pentru a păstra în ea nasturi, diverse ace, mosoare cu ață și alte mărunțișuri de croitorie. Penultima casetă era cea a bătrâneții gornistului: o proteză dentară, un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a sevei. False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul în care ai trăit și școala pe care ai urmat-o, când te-ai căsătorit și câți copii ai avut; dar nu asta este viața unui om. Valiza de lemn găsită de Bătrân dezvăluia dimpotrivă fața ascunsă a lucrurilor, memorând detalii subtile, aparent banale, dar care conturau cu migală și delicatețe viața intimă a gornistului. Mai edificatoare decât toate datele biografice erau, de exemplu, meșa gornistului de la vârsta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scriere în care te poți ușor rătăci printre semnificații și arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pro domo: "False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul în care ai trăit și școala pe care ai urmat-o, când te-ai căsătorit și câți copii ai avut; dar nu asta este viața unui om. Valiza de lemn găsită de Bătrân dezvăluia, dimpotrivă, fața ascunsă a lucrurilor (...); vaga bănuială a existenței (...) apărea doar în lumea de contururi incerte a visului" (137). Impresia pe care ți-o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
timp miza, liantul celor două povestiri la un asemenea pariu m-am referit în prima parte a prezentei cronici este decodificarea, valorificarea acestei lumi paralele, secunde, mustind de înțelesuri, care ne exprimă într-un mod tulburător identitatea, cum în Arhivarul valiza gornistului "cu vertebră de delfin". Acolo zac "etajele" secrete ale ființei, de unde respiră, discret și nevăzut, misterul stocat în memoria obiectelor. O biografie încape într-un dosar, destinul omului se citește mai degrabă pe capacul unui ceas de buzunar sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
părăsită...!” „E ora schimbului, justifică el. Șoferii se retrag la garaj pentru a face plinul, urmând s’o predea schimbului următor. Chiar și dumnealui urma să se retragă, dar ne va face acest favor,ducându-ne acasă...” O parte din valize le Înghesuiră În port bagaj, iar cele rămase pe perna din spate unele chiar În brațele fetei care abea le mai putea suporta. Profesional șoferul mai controlă odată după care fiind totul În regulă Întrebă. „În care direcție...?” „Piața Pantelimon
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]