2,308 matches
-
lui dumnezeu, insista pe ideea care fusese exprimată pe neașteptate de cardinal, imediat În primele ore ale crizei, În convorbirea telefonică pe care o avusese cu prim-ministrul, când, imaginându-se papă și rugându-l pe dumnezeu să-i ierte vanitatea neghioabă, propusese promovarea imediată a unei noi teze, cea a morții amânate, depunându-și Încrederea În Înțelepciunea de atâtea ori lăudată a timpului, aceea care ne spune că va exista Întotdeauna un mâine pentru a rezolva problemele care azi păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu mai este nici o îndoială, pe ea o aștept, la ea mă gândisem toată noaptea, nu la Udi, care își continuase somnul pe canapeaua din salon, lăsându-mi mie patul conjugal, pe care îl părăsisem de multă vreme, înăcrită de vanitatea bolii sale, abia reușisem să adorm în patul acela străin, era ca și când aș fi fost aruncată în camera jegoasă a unui burlac și mă gândisem numai la ea, deloc la Udi sau la Noga, îi pedepsisem în mod intenționat, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
față niște gravuri vechi ale Expoziției Universale, și se lăsa furat de vreo evocare, având grijă să tragă imediat cortina atunci când vedea că Îl iau prea În serios. Reevoca propriu-i trecut, dar numai cu titlu de exemplum, ca să pedepsească vanitatea cuiva. „Eu mă Întreb unde o s-ajungem până la urmă”, zisese el Într-o zi. „Vorbiți de amurgul Occidentului?” „Ce, apune? La urma urmei, e specialitatea lui, nu crezi? Nu, vorbeam de lumea asta care scrie. Al treilea manuscris Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mândru era În ziua În care a descoperit că hieroglifa aceasta Însemna «binefacerile divinului Osiris să fie pregătite prin ceremonii sacre și prin legătura spiritelor...» Pe urmă a venit intrigantul acela de Champollion, un individ odios, credeți-mă, de o vanitate infantilă, și a insistat În a afirma că semnul corespundea doar numelui unui faraon. Ce minte au și modernii când e vorba să demonetizeze simbolurile sacre. Însă opera nu-i chiar atât de rară: costă mai puțin decât un Mercedes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cinematecă, văzând versiunea originală din Yankee Doodle Dandy cu James Cagney: „I am flabbergasted!” Asta și zise. Evident, Agliè cunoștea bine și engleza de conversație, pentru că nu reuși să-și ascundă satisfacția, fără să se rușineze de acest act de vanitate. „Dragi prieteni”, zise el, „când un domn, al cărui nume Îmi este necunoscut, mestecă o compilație despre misterul piramidelor, nu poate să spună decât ceea ce știu acum și copiii. M-aș fi mirat dacă ar fi spus ceva nou.” „Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul Profesor îmi va ierta de această dată lipsa de modestie, începe șovăitor tânărul, întrucât, până în secunda de față, nu prea am păcătuit prin vanitate. Nerevendicându-mi mie deloc calitatea de judecător al evenimentelor politice, cu toată modestia vă spun deci că mi-am permis a fi dezamăgit... Este firesc însă a fi dezamăgit și de cei mai clarvăzători ? Sau poate ei erau la curent
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai critică decât oricând : toți dau asigurări că de data aceasta s-a semnat, războiul bătându-ne fără dubiu la ușă. Iar în asemenea zile confuze, onestitatea nu mai este o monedă de circulație ! Acestea sunt vorbele Profesorului Mironescu : cu vanitatea lui, se gândește desigur că el este singurul om onest ce a mai rămas în România. Toți fac preziceri de ce are să mai fie, de cum o să se sfârșească : prost, spune majoritatea. Așa că cine poate să se descurce se descurcă. Cine poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de calitate la noi a cărui reputație să nu fi fost atinsă ? Și atunci cine mai garantează onestitatea cui ? Profesorul Mironescu, cu ideile lui de cabinet ! Este o utopie a vorbi de onestitate, așa cum vorbește el, și o orbire datorată vanității lui. Și nici măcar dându-și seama că destulă lume interpretează atitudinea lui ca o aliniere la guvernamentali. Poți să nu dai crezare chiar că a fost plătit, numai că i-a fost măgulită vanitatea și a întrevăzut avantaje pentru fantasmagoria
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vorbește el, și o orbire datorată vanității lui. Și nici măcar dându-și seama că destulă lume interpretează atitudinea lui ca o aliniere la guvernamentali. Poți să nu dai crezare chiar că a fost plătit, numai că i-a fost măgulită vanitatea și a întrevăzut avantaje pentru fantasmagoria cu laboratorul de fonetică... Astfel încât probabil nu va mai trece mult și ai să auzi din gura Profesorului Mironescu cele mai formidabile osanale pentru Ionel Brătianu ! Și, lipsit de simțul realității și de simț
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nează deloc că ai fi un Fouché, așa cum ți s a relatat că te-a denumit mai deunăzi un fost prieten. Căci cine te poate vorbi mai de rău decât foștii prieteni și fostele iubite, la ambele categorii intervenind și vanitatea, și invidia, și gelozia ? O singură soluție ai în situațiile neplăcute, ținând seama și de firea ta, pașnică prin excelență : să îi dezarmezi prin zâmbet. Puțini mai au tăria să te scuipe când le întorci și celălalt obraz, pentru că intră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
își face datoria unde este pus și, în plus, becher, așadar cu suficient timp liber. Mai ales că tot n-ai pășit de-ajuns în protipendadă, încât să frecventezi Jockey Clubul. Sigur că așa ceva ți-ar măguli, ca oricărui om, vanitatea, mai ales că, pentru stângăciile tale în lume, tu singur știi cât ai pătimit. Dar nimeni nu poate să spună că te-a văzut într-o situație neonorabilă : nu te-ai aflat în gloata care a strigat „Jos guvernul !“. Nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fii prudent cu femeile în orișice situație ; chiar și cu cele ce le-ai cunoscut îndestul. Niciodată nu le-ai cunoscut îndestul nici pe cele mai cunoscute. Niciodată nu poți să știi la ce se pot preta când interesul și vanitatea le sunt lezate. O trăsătură specifică firii tale este deci că totdeauna te temi de cursele femeilor, viclenia lor fiind unanim recunoscută ; dar și orbirea bărbaților ce se lasă duși nu doar de pofte, cum susțin ei, ci și de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mărturisirea ta. Ar fi totuși neplăcut să fi făcut uz de confesiunea ta în fața soțului ei, din cauza pretențiilor Profesorului Mironescu de a te dedica împreună cu el cercetărilor filologice (care nu te pasionează, dar nu i-o spui, ca să îi menajezi vanitatea) : drept urmare, te-ai putea aștepta ca el să-și modifice com portarea în privința ta. Sigur, pentru un om cu scaun la cap, faptul că nu intenționezi să-l urmezi în buchiselile lui, că visezi să intri în politică, în diplomație
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sceptică, un zâmbet de îndoială ? Iar discuția ajungând din nou, certamente, la garanțiile Aliaților, la cum, la cât au să ne apere, vei fi în stare, cel puțin în seara aceasta, să renunți a-ți mai strecura fabula favorită ? Ce vanitate copilărească m-ar putea împinge să spun iar această poveste, deși am avut atâtea ocazii să mă conving că ceea ce mie îmi apare plin de sens celorlalți nici nu le trezește interesul ? — O mică poveste reală, mă voi grăbi să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
hônnete homme le vei întâlni la cei nedreptățiți de soartă, cărora Dumnezeu, iubindu-i, le-a trimis o parte a încercărilor lui Iov ! Profesorul recunoaște că lui boala, vârsta etțetera i-au împuținat puterea de a suporta infatuările, țâfna, nesuferita vanitate a tinereții inteligente. Ceea ce nu mai recunoaște în public este că, de la cei mai dotați și mai străluciți dintre discipoli, a întâmpinat contraziceri, a citit recenzii negatoare la studiile lui sau i s-au transmis cuvinte deloc măgulitoare. Pe scurt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
romanț sau pleca spre livadă încărcată de pânze, șevalet, șasiuri, cu pitoreasca ei pălărie alunecând neglijent pe spate, a ajuns să se priceapă în politică atât de bine ? Auzi-o vorbind, cu obișnuita ei siguranță de sine... O plăcere a vanității îi animă chipul tânăr sau doar o încă dulce, o încă grațioasă-mică gușă ? Fruntea joasă, recele nas acvilin, buzele lungi și subțiri - o fire egoistă, ba chiar meschină ? O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, în care s-ar părea că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
durau mult În anul lui Dumnezeu 1989, pentru că nu prea aveau spre ce să se Îndrepte - viitorul nu putea să fie altceva decît umbra mai obosită, mai uzată și mai Înfricoșată a prezentului. Puteai, urmîndu-ți firea și micile Înfiorări de vanitate, să-ți visezi gloria, dar ai fi făcut-o Înregimentat Într-o turmă de oameni ai muncii - În linii mari, cam asta e tot ceea ce ne dădea voie Regimul să fim; dacă Îți doreai mai mult, meritele te recomandau mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
domn’ profesor - e felul lui de a se ridica În picioare, stînd jos. Domn’ profesor, din cîte Înțeleg din foile pe care și le lasă În poală, e profesor la o facultate electrotehnică, Încasează aceste abordări fără să-și disimuleze vanitatea, lăsîndu-și ochelarii să alunece pe vîrful nasului și zîmbind binevoitor - politețea lui e de un cabotinism iritant. — Ce pot eu să vă mai spun? V-am spus părerea mea... Păi aia, acolo vreau să ajung, la părere. Pe mine mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
timp a trecut printr-o criză de demență, după cum și-a caracterizat singură starea. Se îndrăgosti și ea nebunește de John Robert Rozanov. „Cine o pusese să i-l prezinte Lindei pe omul acela excepțional? Totul pornise de la stupida ei vanitate. De ce-și făcuse singură rău cu atâta ingenuozitate? De ce nu avusese atâta minte și imaginația creatoare de a-l cultiva pe acest bărbat atât de neobișnuit? De drept, îi aparținea ei, fără îndoială! Ea ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
elemente brute, întâmplătoare, decât ne îngăduie arta sau psihanaliza să ne imaginăm. Limbajul păcatului poate fi mai adecvat decât cel al științei și la fel de capabil să „remedieze“. Păcatul trufiei poate avea o semnificație majoră sau minoră în viața cuiva, iar vanitatea rănită poate acționa fie ca o împunsătură de ac, fie ca o forță distructivă sau ca o obsesie ucigașă. S-ar putea spune că mai mulți sunt cei care se ucid pe ei înșiși sau pe alții din vanitate rănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iar vanitatea rănită poate acționa fie ca o împunsătură de ac, fie ca o forță distructivă sau ca o obsesie ucigașă. S-ar putea spune că mai mulți sunt cei care se ucid pe ei înșiși sau pe alții din vanitate rănită, decât cei ce ucid din invidie, gelozie, răutate sau dorință de răzbunare. În sufletul lui George se săpase o rană adâncă (atât de adâncă încât suntem tentați să o numim „originară“, orice sens ar avea acest cuvânt), o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o rană adâncă (atât de adâncă încât suntem tentați să o numim „originară“, orice sens ar avea acest cuvânt), o rană în care cea mai mică desconsiderare de care se izbea, cel mai mărunt handicap își revărsau veninul. Trufia și vanitatea și sentimentele veninos rănite îi întunecau soarele. Lumea îi apărea ca o uriașă conspirație împotriva lui, iar el însuși ca o victimă a unei injustiții cosmice. La vremea când se petrec aceste întâmplări, nu se cunoșteau prea multe despre legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încrucișate ale gardului, la cele câteva narcise galbene, oribile, care tremurau în vânt. Îi venea să plângă. Își înălță capul și își pironi privirile pe un punct fix întrebându-se ce naiba căuta ea, ea, în locul ăsta și printre oamenii ăștia. „Vanitatea, își spuse în sinea ei, nici măcar mândria, ci vanitatea. Sunt împietrită de vanitate, ultima mea zdreanță de orgoliu nu-mi îngăduie să mă arăt doborâtă. M-am măritat cu George din vanitate, și am rămas lângă el din vanitate.“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care tremurau în vânt. Îi venea să plângă. Își înălță capul și își pironi privirile pe un punct fix întrebându-se ce naiba căuta ea, ea, în locul ăsta și printre oamenii ăștia. „Vanitatea, își spuse în sinea ei, nici măcar mândria, ci vanitatea. Sunt împietrită de vanitate, ultima mea zdreanță de orgoliu nu-mi îngăduie să mă arăt doborâtă. M-am măritat cu George din vanitate, și am rămas lângă el din vanitate.“ Și totuși, Stella îl iubea pe George. De multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îi venea să plângă. Își înălță capul și își pironi privirile pe un punct fix întrebându-se ce naiba căuta ea, ea, în locul ăsta și printre oamenii ăștia. „Vanitatea, își spuse în sinea ei, nici măcar mândria, ci vanitatea. Sunt împietrită de vanitate, ultima mea zdreanță de orgoliu nu-mi îngăduie să mă arăt doborâtă. M-am măritat cu George din vanitate, și am rămas lângă el din vanitate.“ Și totuși, Stella îl iubea pe George. De multe ori poate și-a ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]