1,771 matches
-
202-203). Dobridor - este totuși puțin probabilă. Gepizii s-au așezat, în decursul așa numitei ¨migrații a popoarelor¨ în nordul Daciei care, după retragerea aureliană, a devenit teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii. După invazia hunilor (375-453) gepizii devin, împreună cu ostrogoții, vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor lor seniori, hunii. Învingători, gepizii iau în stăpânire Dacia, având se pare consimțământul romanilor, Imperiului roman de Răsărit. Longevivul regat al gepizilor în Transilvania (circa
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
construi un imperiu puternic, clădind academii, oficii, porturiși canale, și a sponsorizat artă și știință. Conform registrelor, erau 20166 de școli publice create sub domnia sa. A încercat să conducă expediții costisitoare în Burma, Vietnam, Sakhalin și Champa pentru a securiza vasalii din celelalte țări. Dar invaziile asupra Japoniei din 1274-1280 și asupra Javei din 1293 au eșuat. Nogai și Kochu, hanul hoarde albe, a stabilit relații de prietenie cu dinastia Yuan și Ilkhanat. Nogai și Kochu, hanul Hoarde Albe, a stabilit
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
să ia cetatea Turnu lasând o garnizoană fidelă regelui, fapt ce l-a deranjat pe aliatul său valah. Pe tot parcursul anului următor, 1396, luptele pentru înlăturarea lui Vlad, sprijinit de turci, continuă, fiind întrerupte doar de participarea regelui împreună cu vasalii săi, printre care și Mircea cel Bătrân, la cruciada soldată cu severa înfrângere de la Nicopole. Pe timpul acestei expediții teritoriul Țării Românești a fost ocolit, având în vedere importanta forță militară valahă și otomană staționată. După înfrângere, cei ce au încercat
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
să fie cucerit în cele din urmă în 1453. În 1393, țarul bulgar Ivan Șișman pierduse cetatea Nicopole - capitala sa temporară - în mâinile otomanilor, iar fratele lui, Ivan Stratismir, mai stăpânea încă Vidinul, dar statutul său politic era acela de vasal al turcilor. Frontiera dintre islam și creștinism se mutase încet spre nord spre Ungaria și Țara Românească. Regatul Ungariei era acum direct amenințată de expansionismul turcilor otomani. În plus, orașul-stat Veneția își simțea amenințată influența în Marea Adriatică. În 1394, Papa
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
și să dea Dumnezeu să se apropie domnul craiu, să stăm dinaintea lui [...]“. În primăvara anului următor, când are loc o ofensivă otomană în Transilvania, condusă de Sarzi, beglerbeg de Rumelia și Hamza beglerbeg de Anatolia, la care el, ca vasal, era obligat să ia parte. Pentru a arăta bunele sale intenții, Alexandru voievod dă de știre lui Ștefan Rozgony, și prin el regelui maghiar, ba mai mult, îl anunță că, în momentul în care va sosi armata maghiară și odată cu
Alexandru I Aldea () [Corola-website/Science/298662_a_299991]
-
I se afla sub suveranitatea lui Carol Robert de Anjou. Un an mai târziu, domnitorul român cucerește Severinul, ceea ce a dus la răcirea relațiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din 1327 Basarab refuză să mai plătească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediție de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului său. În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
din 1327 Basarab refuză să mai plătească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediție de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului său. În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, cu o puternică armată, pleacă din Timișoara să-l pedepsească pe fostul său vasal, Basarab I, cneaz al ținutului. Ocupă Banatul de Severin și înaintează prin Oltenia
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
să întreprindă o expediție de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului său. În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, cu o puternică armată, pleacă din Timișoara să-l pedepsească pe fostul său vasal, Basarab I, cneaz al ținutului. Ocupă Banatul de Severin și înaintează prin Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab, spre Curtea de Argeș. Datorită acestei strategii de apărare, în rândurile armatei invadatoare se instalează foametea încă de la intrarea în Țara Românească. Pe drum
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
întors în Anglia, fiind încoronat la 19 august 1274 la Westminster Abbey. Bărbat semeț, viguros, bine făcut, cu coapse lungi și puternice de călăreț, plăcerile sale favorite erau vânătoarea și turnirul. Se fălește că respectă cu toată rigoarea codul perfectului vasal față de regele Franței, suzeranul său pentru Gasconia. Îi prestează omagiul datorat și ascultă, supus, hotărârile suzeranului său. Deviza lui este: "Keep troth... Pactum serva... Respectă-ți cuvântul dat". I se întâmplă, desigur, ca după ce și-a dat cuvântul să-și
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
epocă mai târzie o cucerire a orașelor canaaneene de către triburi ca cele ebraice ar fi fost imposibilă, căci Canaan-ul ar fi fost deja împânzit cu garnizoane egiptene, iar monarhii locali, e drept, semiți ca evreii în marea lor majoritate, erau vasali ai faraonului. Există o amplă corespondență diplomatică între acești vasali și faraonul vremii. Dacă evenimentele relatate în Biblie conțin multe adaosuri mitologice și inadvertențe istorice, firește că și istoricitatea personajului este disputată, opiniile mergând de la acceptarea existenței unei figuri istorice
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
ca cele ebraice ar fi fost imposibilă, căci Canaan-ul ar fi fost deja împânzit cu garnizoane egiptene, iar monarhii locali, e drept, semiți ca evreii în marea lor majoritate, erau vasali ai faraonului. Există o amplă corespondență diplomatică între acești vasali și faraonul vremii. Dacă evenimentele relatate în Biblie conțin multe adaosuri mitologice și inadvertențe istorice, firește că și istoricitatea personajului este disputată, opiniile mergând de la acceptarea existenței unei figuri istorice cu acest nume până la negarea existenței sale (lucru care se
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
și până la vărsarea Siretului, ignorând astfel grosolan autoritatea domnitorului ce stăpânea de facto aceste teritorii. C-tin C. Giurescu este de părere însă că brașovenii au cerut doar o garanție suplimentară suzeranului maghiar că nu vor păți nimic pe teritoriul vasalului său, Nicolae Alexandru. Voievodul muntean renunță la suzeranitatea ungară în 1359. Până la sfârșitul domniei lui Nicolae Alexandru se pare că nu s-au ameliorat raporturile între el și regele ungar, căci imediat după suirea pe tron a fiului său, Vladislav
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
Gdańsk. În timpul fragmentării feudale ale Regatului Poloniei, atât Pomerania Occidentală cât și Pomerania Orientală s-au despărțit din nou de acest stat, formând niște state mai mici. Ducatele occidentale conduse de Grifoni s-au împărțit în sine devenind în 1181 vasalii Sfântului Imperiu German. Din partea polonezilor, Kazimierz cel Mare a făcut ultima încercare de a recuceri această regiune, numind pe Kaźko Słupski, ducele de Stolp (Słupsk) succesorul lui. Nu a reușit însă, iar Pomerania Occidentală a fost supusă germanizării în cursul
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
poloneză, "Prusia Regală", în timp ce a rămas sub conducerea cavalerior teutoni ca o provincie vasală a Poloniei. Ordinul teutonic a pierdut acest teritoriu în 1525, când Marele Maestru Albert Hohenzollern a secularizat ramura prusacă a ordinului, proclamându-se duce al Prusiei, vasal al coroanei poloneze. Linia ducală a lui Albert s-a stins în 1618, iar Ducatul Prusiei a început să fie condusă de electorii de Brandenburg, formând ceea ce s-a numit Brandenburg-Prussia. Electorii-duci s-au eliberat de statutul de vasalitate în
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
pentru Moldova, fiind primul acord de împărțire a unui teritoriu românesc în sfere de influență. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru și-a onorat întotdeauna obligațiile rezultate din acceptarea suzeranității regelui polon și datorită contradicțiilor polono-maghiare. În calitate de vasal al lui Vladislav ÎI Iagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii purtate împotriva Ordinului Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, si la Marienburg, în același an. De asemenea, în timpul sau, în 1420, au loc primele confruntări dintre
Alexandru cel Bun () [Corola-website/Science/299080_a_300409]
-
Asia Mică, pentru a-i ajuta pe conaționalii ionieni, în anul 498 î.Hr. O expediție preliminară condusă de Mardonius, ginerele lui Darius, în 492 î.Hr., menită să pregătească invazia terestră asupra Greciei, recucerise Tracia și forțase Macedonia să devină regat vasal Persiei. Mardonius fiind însă rănit, a fost obligat sa-și întrerupă marșul spre Atena și să se retragă în Asia Mică. Întregul an 491 î.Hr. a fost dedicat pregătirilor militare și diplomatice pentru ofensiva Imperiului persan . Darius a trimis ambasadori
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
Anton Szekelyi, și pe un francez din Burgundia, Roussel. Cu ajutorul acestora si al capitanului Ferenc Zay din Kassa (Kosice), Despot încearcă scoaterea lui Lăpușneanu de la domnie. Prima lui încercare este zădărnicită de polonezi, față de care Lăpușneanu era în raport de vasal credincios. El face o nouă încercare dupa ce câstigă și ajutorul împaratului Ferdinand, și reușește să-l bată pe Lăpușneanu la Verbia în 10 noiembrie 1561 și urcă pe tronul Moldovei. Ajuns pe tron, Despot ia numele de "Ioan-vodă" și
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
a religiei creștine care poartă cruciadă împotriva dușmanilor externi și interni. Pe plan temporal, obiectivul principal al Ordinului este lupta împotriva turcilor și a ereziei husite precum și (nemărturisit) întărirea autorității regale împotriva veleităților de autonomie a magnaților maghiari și a vasalilor Coroanei cât și limitarea puterii politice a călugărilor. Chiar daca obiectivul Ordinului era de natură religioasă, în mod egal el va influența deciziile diplomatice, militare, politce și juridice ale statelor Europei Centrale și din Balcani. In general, în vederea obținerii creșterii autorității
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
pictată de la Viena, fără o identificare exactă a locului in care s-a petrecut. Poziția acelei "posade", un substantiv comun însemnând trecătoare, nu este cunoscută. Carol Robert de Anjou al Ungariei a venit ntr-o expediie de pedepsire a fostului său vasal Basarab I al Țării Românești (Țara Ungrovlahiei, cum i se mai zicea, adică țara vlahilor dinspre Ungaria), care din 1327 refuzase să mai plătească tributul de vasal. Regele Carol Robert a fost înfrînt în timp ce se retrăgea, într-un loc descris
Cetatea Poenari () [Corola-website/Science/299794_a_301123]
-
de Anjou al Ungariei a venit ntr-o expediie de pedepsire a fostului său vasal Basarab I al Țării Românești (Țara Ungrovlahiei, cum i se mai zicea, adică țara vlahilor dinspre Ungaria), care din 1327 refuzase să mai plătească tributul de vasal. Regele Carol Robert a fost înfrînt în timp ce se retrăgea, într-un loc descris de Sigismund de Luxemburg într-un document din 1395 drept „"pe [...] culmile munților, zise în vorbirea obișnuită [locală] posada, prin niște strâmtori și poteci înguste, strânse între
Cetatea Poenari () [Corola-website/Science/299794_a_301123]
-
declarase independența micului său stat, "Principatul Otoman", față de statul selgiucid. Osman este considerat fondatorul Imperiului Otoman, iar turcii din acest imperiu au fost supranumiți "osmanlâi" () până la dizolvarea imperiului, fiind singurul apelativ național recunoscut de aceștia. Ertugrul, tatăl lui Osman, fusese vasal și locotenent al sultanului din Iconium, însă Osman, după moartea ultimului Alaeddin în 1307, a purtat războaie și a acaparat teritorii ca un stăpânitor independent. Devenise bei sau stăpân al tribului său cu doisprezece ani în urmă, după moartea în
Osman I () [Corola-website/Science/299804_a_301133]
-
în repetate rânduri pe lângă Basarab, dar fără succes. Regele accepta existența politică a noului voievodat în schimbul recunoașterii suzeranității sale. Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab se pare că a rupt relațiile sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal. Aceasta a cauzat tensionarea bruscă a relațiilor bilaterale. Un document emis de rege la 18 iunie 1325 îl numește pe voievodul muntean "„Basarab transalpinul, necredincios coroanei maghiare”" și relatează cum Ștefan, fiul comitelui cuman Parabuh l-a înjosit pe regele
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
în perioada în care conflictul a avut loc, ci mai târziu, avându-și originea în formele și culorile blazoanelor celor două case regale: Roza roșie de Lancaster (), și Roza albă de York (). Războiul a fost purtat de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale. Casa de Lancaster a avut sprijinitori în special în sudul și vestul țării, în timp ce sprijinitorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord și de est. Războiul celor Două Roze, cu marele
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
culturală remarcabilă a statului slav morav. În acea vreme, imperiul ocupa Cehia, Slovacia, vestul Ungariei (Pannonia) cât și Lusația (în Germania), Silezia și bazinul superior al Vistulei în sudul Poloniei. După moartea lui Svatopluk în 895, prinții Boemi au devenit vasali conducătorului francilor estici Arnulf al Carinthiei, iar statul morav a dispărut după ce a fost invadat de maghiari în 906-907, când aceștia după bătălia câștigată de la Bratislava (Pressburg) și prin așezarea în Bazinul Panonic, vor separa pentru totdeauna slavii central-esteuropeni (cehi
Moravia () [Corola-website/Science/299954_a_301283]
-
După moartea tatălui său, în 1035, Bretislaus devine stăpânul Bohemiei și în 1054, acesta declară că țările Boemiei și Moraviei vor fi moștenite împreună de primul născut, iar că fiii mai tineri vor guverna părți din Moravia și vor fi vasali ai fratelui cel mare. În timpul erei Premyslid, deseori prinții cârmuiau toată Moravia sau doar părți, precum Olomouc, Brno, ori Znojmo, cu diverse grade de autonomie. Maximul autonomiei Moraviei a fost obținută în 1182, când împăratul Sfântului Imperiu Roman, Frederic I
Moravia () [Corola-website/Science/299954_a_301283]