9,893 matches
-
M-am întors pocăit și am sărutat pragul colibei...” Înțeles-am oare care este simbolistica „pragul colibei”?! Rădăcina purității familiei creștine, care știe în simplitatea sa milenară, dar cu un surplus de iubire, cum să-și adune pruncii, în apropierea vetrei care strălucește prin curățenie sufletească, muncă cinstită, sinceritate, dăruire și frumusețe de caracter. Coliba este corola truditorului pământului, iar truditorul pământului, notează Mihai Eminescu, rămâne „opera înceată și înțeleaptă a timpului” („Timpul”, 14 februarie 1882). Să nu uităm nicicum, suntem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
poporul maghiar care e separat de granițe, dar aparține ei pe plan spiritual, cultural și lingvistic.” 2 aprilie 1990. Agenția spaniolă EFE reproduce afirmația lui László Tőkés: „Ceaușescu a murit, dar spiritul său trăiește, în sensul că Guvernul, PNȚ și Vatra Românească doresc să lase impresia că minoritatea maghiară din România, guvernul ungar și turiștii din Ungaria au provocat ciocnirile naționaliste.” (s.n.) 6 aprilie 1990, Budapesta. În emisiunea Panorama a Televiziunii naționale ungare, László Tőkés subliniază: „A eticheta pe unguri ca
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 2 [Corola-blog/BlogPost/93276_a_94568]
-
aprilie 1990, Budapesta. În emisiunea Panorama a Televiziunii naționale ungare, László Tőkés subliniază: „A eticheta pe unguri ca fiind naționaliști în contextul de la Târgu Mureș este o dezinformare flagrantă”. Și în continuare: „Agresorii de la Mureș sunt șovinii și naționaliștii de la Vatra Românească”. (s.n.) În aceeași perioadă, AFP și Reuter citează declarațiile episcopului László Tőkés, după primirea la președintele american George Bush: „Am căzut de acord cu președintele Bush ca SUA să nu acorde României clauza națiunii celei mai favorizate (sic!) decât
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 2 [Corola-blog/BlogPost/93276_a_94568]
-
BUCOVINEI”. Publicația noastră a fost și este Cetatea de Scaun a Limbii Române, promotoarea și reazemul de nădejde al Graiului Matern, cu rădăcinile ei perene, păstrătoare ale ființei naționale. Cuvântul a fost și este - pentru ziariștii noștri -, nu numai „o vatră în care arde jăraticul vieții”, nu numai o oglindă a duhului, ci și un veșmânt al gândului, o taină ce ne-a apărat, o tămadă, pentru rănile sufletești, provocate de vicisitudinile istorice și politice. „ZORILE BUCOVINEI” e unicul ziar românesc
Bucovinenii se vor declara români [Corola-blog/BlogPost/93361_a_94653]
-
din univers, originea, obârșia, izvorul ,,ca un fir/ pe care Parcele îl torc’’, cum scria același Lucian Blaga, ,,rădăcinile’’ pe care Brâncuși le-a purtat permanent cu el, peste tot în lume, pentru a rămâne el, românul din Carpați, din vatra Europei Vechi, și a nu-și rătăci identitatea, românitatea de multe ori milenară. Înfiorat de duhul unei memorabile mărturisiri a lui Ion Creangă, care a nemurit chipul copilului universal -, directorul revistei Lamura din Craiova, fondatorul Școlii Doctorale ,,Al. Piru’’ de la
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
am ieșit pe poarta. Pe lungi cărări am pașii zugrăviți Albe avioane, săgetați spre zare O văd iar pe bunica-n pragul ușii Cu covrigii calzi în mâini tremurătoare... Mi-e dor de-un ceai de tei, la mine-acasă, De vatra mea nimic nu mă desparte... De unde avioanele-astea toate, Unde mă duc, de ce așa departe? I NEVER LEFT MY HOME I never left my home... I never did... Fast airplanes, take off and fly away! Why do the people ask
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
Vâlcea e sufletul românesc”, că „aici s-a născut cultura română”, și că „aici curge cultura, aici curg valorile românismului”. Se știe prea bine că Vâlcea este un vechi, puternic și curat izvor de valori umane ce asigură, alături de alte vetre strămoșești, trăinicia noastră ca neam, iar acest volum, prin valorile prezentate - liant al trecutului cu viitorul românesc, vine să întărească cele spuse de către distinsul om de știință și de cultură. Mulțumim autorilor, colaboratorilor și celor ce s-au implicat financiar
VÂLCENI OMAGIAȚI ÎN ANUL 2014, DE EUGEN PETRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383166_a_384495]
-
cu sfinți rugători Alungă blestemul și aprigii nori, Baladele acestea ne sunt încă-n glas Credința și mila pe-aici au rămas. Bătrâna mea Țară cu brumă pe pleoape Adună-ți copii să-ți fie aproape Aprinde și focul... în vatră e viu Știu că se poate și nu-i prea târziu! Bătrâna mea Țară ești încă frumoasă, Mulți spun că-aici înseamnă Acasă, Colindele noastre răzbat chiar prin lume Pe buze străine rostit e-al tău nume! Bătrâna mea Țară
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
de fum din focurile aprige pornite de călătorii osteniți de drum cu spuzele rămase peste noapte podele s-or freca de sărbători să străluceasc`atunci când mere coapte se vor griji de dat la urători cât statul iernii ele împletite din vetre peste casele din sat vor ridica esențe risipite chemări pentru cei merși la colindat *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: se pregătesc fuioarele să iasă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
trupul dornic de vise” (Virgil Șerbu Cisteianu), „orașul tradiției și bunei credințe” (Elena Trifan) „mic voievodat la marginea Oltului” (Al. Florin Țene), „oraș domnesc, loc unic sub soare” (Georgeta-Jeanina Țene), „o treaptă spre cer” (Neagu Udroiu), „oraș domnesc” (Claudiu Voiculescu), „vatră ortodoxă poziționată geografic aproape de centrul României, vatră a românismului pur și nemuritor”. (Eugen Petrescu). Alte repere, precum drumurile, apele, florile, pădurile, Capela, Zăvoiul, Cetățuia, Muzeul Satului, Muzeul Județean, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”, Casa „Anton Pann”, hidrocentralele, clima blândă, oamenii calmi
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
orașul tradiției și bunei credințe” (Elena Trifan) „mic voievodat la marginea Oltului” (Al. Florin Țene), „oraș domnesc, loc unic sub soare” (Georgeta-Jeanina Țene), „o treaptă spre cer” (Neagu Udroiu), „oraș domnesc” (Claudiu Voiculescu), „vatră ortodoxă poziționată geografic aproape de centrul României, vatră a românismului pur și nemuritor”. (Eugen Petrescu). Alte repere, precum drumurile, apele, florile, pădurile, Capela, Zăvoiul, Cetățuia, Muzeul Satului, Muzeul Județean, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”, Casa „Anton Pann”, hidrocentralele, clima blândă, oamenii calmi și primitori - toți și toate pot fi
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
abordare teologică și apologetică... » Activitatea publicistică: În revistele: „Studii Teologice”, „Orizonturi Teologice”, „Revista Teologică”, „Glasul Bisericii”, „Ortodoxia”, „Lumina”, „Tabor”, „Altarul Banatului”, „Mitropolia Olteniei”, „Altarul Reîntregirii”, „Telegraful Român”, „Teologia”, „Legea Românească”, „Lumea Credinței”, „Renașterea”, „Buna Vestire”, „Porunca iubirii”, „Rost”, „Credința Străbună”, „Vatra Veche”, „Armonii Culturale”, „Lumină Lină”, „Constelații Diamantine”, „Moldova Literară”, „Epifania”, „Învierea”, „Didahia”, „Apostolia”, „Argeșul Ortodox”, „Ortodoxia Maramureșeană”, „Grai Românesc”, „Biserica Ortodoxă”, „Geopolitica”, „Familia Ortodoxă” și „Familia Română”. Mai 2008 - mi-a apărut cartea cu titlul: „Smerită încercare întru desăvârșirea începutului
BIBLIOGRAFICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383168_a_384497]
-
aminti de trupul ei. Trebuia să o vadă. Acum. Singur. Ca să afle mai multe despre ea, firește. În aceeași zi, la Începutul după-amiezii Taverna lui Baldo era aproape pustie la ora aceea. Doar doi servitori Își făceau de lucru În preajma vetrei, Îndoiți sub greutatea legăturilor de nuiele pe care le adunau pe lângă perete. Cruciatul ședea pe una din băncuțe, bând niște vin dintr-o cupă de metal, În timp ce, din ochi, supraveghea munca acelor oameni truditori. Când Îl văzu intrând, Baldo așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre mările păgâne - iată doar o parte din însușirile care au statornicit prestigiul real al Veneției în Orient. în privința populației venețiene, după cum era și de așteptat, ea se compunea în majoritate din mateloți, fie aflați pe mare, fie lăsați la vatră. încărcate cu acești adevărați „lupi ai mărilor”, corăbiile venețiene străbăteau apele lumii, întorcându-se pline de mirodenii. Nu trebuie însă exagerat și sugerat că fiecare venețian era marinar. Cum, din datele de care dispunem, nicăieri nu se autentifică faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
le-ar putea răpi țara, singura avere! Așa proliferează xenofobia: Străinii sînt agenți! Străinii sînt dușmani! Înțelegi, toate acestea traumatizează moral - nu mai respecți omul pentru că e om, e pentru că e român și are un certificat legal de apartenență la vatra strămoșească. Întreaga țară devine un trib uriaș În care știința, arta, orice creație ajunge un produs colectiv național, stabilit după un barem impus - patria trebuie să cînte și patria cîntă, patria trebuie să aplaude și patria aplaudă, patria trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pâraielor de munte iar după muncă se luau unul cu celălalt la treburile din jurul taberei. Strugurel se apropie de focul care stătea să se stingă, cu gând să fumeze împreună, ba poate chiar să mai schimbe o vorbă, două. În vatra improvizată din bolovani de râu, lemnele mistuite de flăcări se transformaseră într-un morman de cenușă, doar câțiva cărbuni mai licăreau dedesubt. Strugurel își roti privirile de jur împrejur, căutându-l pe Burcilă dar acesta nu se vedea nicăieri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alături pe care îi așeză unul peste celălalt în spuza fierbinte. La început timid, apoi din ce în ce mai repede, flăcările începură să cuprindă lemnele, trosnind ușor. Se lăsă pe vine și întinse mâna după o crenguță aprinsă pe care o ridică din vatră. Îi duse capătul încins la gură să își aprindă țigara. Fuma în tăcere privind la flăcările ce jucau peste lemnele cu care alimentase el focul. Cu dosul palmei își șterse o lacrimă din colțul ochiului. I se rupea inima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
posibil ca Burcilă să fi renunțat la intențiile lui și să se fi întors la locul său de veghe. Însă lângă foc nu se vedea țipenie de om, flăcările mai scăzuseră puțin în intensitate dar continuau să lucească jucăușe în vatră. Aha, deci încă vrei să ne jucăm, mormăi Strugurel pe sub mustață. Bine, să ne jucăm atunci! Privi atent peste tot, sperând să-l vadă pe vărul său ascuns undeva în spatele unui copac ori după vreun tufiș. Nu reuși să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se umplu de bucurie, în timp ce inima începu să-i bată frenetic în piept. Un val de căldură îl inundă din tălpi până în creștet. Focul, asta se vedea acolo. Desigur că cineva din tabără se trezise și mai pusese lemne peste vatră. Fără îndoială că remarcaseră lipsa lui Burcilă și poate că și pe a sa. Țiganii erau puși în gardă și nu mai trebuia decât să strige pentru ca ai lui să-i sară în ajutor. Se încordă, își umplu plămânii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se afundară în pădure. Urmau firul pârâiașului din care scoteau zlătarii aurul. Pe malul apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată, dar mirosul de lemn ars încă stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și găurile în malul apei unde se ridica șteampul pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și găurile în malul apei unde se ridica șteampul pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în picioare, înfipte în pământ. O grămadă de bușteni tăiați rămăsese în apropierea vetrei. Mai departe, dincolo de locul unde fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și pungi de plastic. Cristian Toma strâmbă din nas la vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la ele. Ileana se plimba pe malul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebui să se facă luntre și punte ca să afle cine îi întinsese capcana aceasta și, mai ales, să se răzbune pe măsură. Așa îl găsise pe Boris Godunov, fost ofițer în trupele OMON. După destrămarea Uniunii Sovietice fusese lăsat la vatră și acum cam trăgea mâța de coadă pe la Chișinău. Deși nu voia să recunoască nici în ruptul capului, Mihailovici bănuia că acesta colaborase puțin și cu KGB-ul, după felul în care se purta și după relațiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de paznicii ce își făceau rondul se îndepărtase, reveni la drumul știut. Peste tot se vedeau urme ale noilor veniți. Trunchiuri tăiate și crengi rupte lăsate în voia Domnului zăceau la tot pasul, în pădure. Din loc în loc se vedeau vetre improvizate în care arseseră focuri puternice. Probabil că, de frica bestiei, oamenii puși de pază aprinseseră focuri crezând că au de a face cu vreo sălbăticiune care s-ar fi putut speria de flăcări. Un zâmbet înflori în colțul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Odată întors acasă, la fel ca foarte mulți dintre veterani, nimerise într-o altă lume, diferită complet de ceea ce lăsase acolo, în urmă cu zece ani. Perestroika lui Gorbaciov aruncase în haos Uniunea Sovietică iar el se trezise lăsat la vatră, practic fără nici o sursă de venit. Îl cunoscuse pe Vlad Mihailovici din întâmplare și rămăsese alături de el. Noul patron ridicase din sprâncene mirat când auzise cum cheamă pe mercenarul proaspăt angajat. Cred că nu începeți și dumneavoastră să faceți glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Am știut întotdeauna unde să leg calul! îl liniști Godunov. Îl însoțise peste tot, făcându-și datoria. Era un mercenar, cel puțin așa îi plăcea lui să spună. În realitate, cariera sa militară se încheiase de mult, odată cu lăsarea la vatră. Acum, nu mai avea vârsta potrivită pentru așa ceva. Nu se putea plânge, însă știa că viața de mercenar nu era lungă. El, cel puțin, nu cunoștea pe nimeni care să fi ieșit la pensie din această meserie, iar dacă Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]