1,315 matches
-
Imnul garoafelor, p. 218. 79 Lumina neapropiată, p. 180. 80 Hagia Sophia, p. 132; Imn, p. 136. Un înger "fără de trup e, numai străvezime" (Trisagion, p. 148), "înger târziu și străveziu" (Iubire, p. 150), "îngerele se străvede/ Sieși har nemuritor" (Vedenie, p. 153). 81 Candela, p. 184. 82 Lumina neapropiată, p. 181. "Nefigurativitatea absolută a formei necesare procesiunii ființei" (Anca Vasiliu, loc. cit., p. 164). 83 Imnul luminii, p. 236; Feciorie, p. 156. 84 Așteptare, p. 190. 85 În acest caz
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nemărginit, închegând teocentric, este - într-o formulare cvasi-pascaliană - "cel ce rămâne și cel ce nu va fi/ Când răsturnată roata lumii eu voi fi/ Centrul osiei și tu, pe margini, centrul/ Fără margini" (Întoarcerea poetului, p. 115). 100 "Vedere interioară, vedenie; ochiul lăuntric vede și această vedenie nu-i a ochiului descripție, nu-i nici auzire, ci cutremurare, teamă nocturnă, experiere a existenței de cu totul alt ordin, de unicat al ființei; Ochiul vede a vederii vedenie, vede ceva nou și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
formulare cvasi-pascaliană - "cel ce rămâne și cel ce nu va fi/ Când răsturnată roata lumii eu voi fi/ Centrul osiei și tu, pe margini, centrul/ Fără margini" (Întoarcerea poetului, p. 115). 100 "Vedere interioară, vedenie; ochiul lăuntric vede și această vedenie nu-i a ochiului descripție, nu-i nici auzire, ci cutremurare, teamă nocturnă, experiere a existenței de cu totul alt ordin, de unicat al ființei; Ochiul vede a vederii vedenie, vede ceva nou și această noutate este substanța poeziei" (Interioritatea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
115). 100 "Vedere interioară, vedenie; ochiul lăuntric vede și această vedenie nu-i a ochiului descripție, nu-i nici auzire, ci cutremurare, teamă nocturnă, experiere a existenței de cu totul alt ordin, de unicat al ființei; Ochiul vede a vederii vedenie, vede ceva nou și această noutate este substanța poeziei" (Interioritatea poeziei, în IP I, p. 260). 1 Vol. Poezia, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 45. 2 Și aceasta pentru că, raportat la existent, posibilul este inexistentul, dar raportat la viitor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un vierme răsucit, răsucit" (Aproape Novembre, vol. Vineri, 1971, în op. cit., p. 308). 11 "Luminișul agonic" (Laude), "lumina tărâmului Necunoscut" (Ascultând cântecele), vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., pp. 158, 212. Deseori e o viziune-vedenie, așa cum apare în Vedeniile pădurarului (vol. Întunecatul April, 1937), în Dulciule, ascunsule (vol. Pe-o gură de rai) sau în Pădurencele (vol. Un dor fără sațiu, 1976-1978), în op. cit., pp. 43, 130, 352. Viziune-vedenie care apare cu "ireala-i poveste" (Monos) sau în "extraordinara
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
oameni politici. Încercarea de a recicla - cu gândul reutilizării politice - actori de genul dlui Constantinescu nu înseamnă altceva decât o altă generație de piedici în drumul României spre normalitate. Cei dispuși, totuși, să parieze încă o dată pe politicianul bântuit de vedenii cu călugărul Vasile ar face bine să-și reamintească fie și numai de „lupta” dlui Emil Constantinescu cu, scuzați-mă, corupția. O cruciadă „pe viață și pe moarte” din care toate părțile au ieșit bine mersi. Mai ales - Merci, cheri
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
aproape neumblat, fără pârtie făcută, mersul devenea tot mai anevoios, trebuie să trec pe la poarta țintirimului unguresc care era așezat între viile din corni, frica și oboseala creșteau. Stafii, strigoi, superstiții au populat copilăria mea și au îmbogățit-o cu vedenii. Aproape de cimitir drumul se bifurca, eu înotam în nămeți trăgând după mine săniuța care devenea tot mai grea pe măsură ce creștea spaima. Fără să știu cum, prin vreo spărtură a gradului de râpcă, mă trezesc intrat în țintirim și cu săniuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
trăsniți mai am Și pentru-un chef sălbatec o mână de parale Mai amăgiți cu vorbe potrivnica năluca Magia altruista să spumege-n pahar Nu mă uitați prieteni Îndurerați de ducă Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Omar” Ah, vedenie a lui Iov și Iona; Intru numele (sau numerele noastre) sau sufletele noastre va crește un câmp de flori și o flacăra de pădure: M-a răpus stihia: chiotul abrupt A venit prin sânge că un cer etern Mi-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pom, gest care poate fi interpretat drept mărturie a sentimentelor lui secrete, însă prințesa observă că floarea în țernă s-a îngropat (II 1). Fiica lui Priam are viziuni cumplite și rostește prevestiri sumbre : sufletul se zbate în luptă cu vedenii/ Ce nu sunt de aice, ci vin din fund de-adânc/ [...] Toți veți avea/ Săgeți din cer în trupul vostru. Însoțitoarea Medonta crede că astfel de imagini vor dispărea când fata va cunoaște bucuriile iubirii : lăsa-vei în pace profeții
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Te îmbrățișez! Aurel Dumitrașcu 22 mai 1989 Dragul meu, Îți scriu de la Borca, unde am venit ca să nu mor de foame în oraș și ca să-mi mai revin. Pentru că m-am simțit foarte rău, din nou, și arăt ca o vedenie. Dacă voi muri (ceea ce, firește, nu-mi doresc!), cel puțin nu voi muri învins. Ei îmi pot face orice, dar nu mă pot învinge. Plecasem la București bucuros, deși cred că numai pe Magda Ghica și Paler (Octavian n. red
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
unui supus credincios și drept. În principatul meu voi mai clădi și alte orașe, așa că vei avea destul de lucru. — Doamne, vă sunt recunoscător peste măsură, dar nu pot. Am tot sperat să-mi uit trecutul trist și să scap de vedeniile cumplite care mă bântuie. Totuși, mă tem că soarta a hotărât să n-am odihnă, să fiu mereu pe drumuri, vânat de stafiile trecutului, până când Dumnezeu mă va scăpa și-mi va Îngădui să trec Într-o altă lume, mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
legendă, în metafizică? Țin minte drumul pe care-l străbăteam până la chilia mătușii Șerbana, cu mama, de mână, să-i ducem câte ceva de-ale gurii; aveam, cred, doi, poate trei ani. Apariția ei era, am realizat mai târziu, una de vedenie: mi se înfățișa într-o mantie neagră, încinsă cu o panglică purpurie, cu fes roșu pe cap, și purta niște încălțări ușoare, un fel de opincă-sanda, semănau cu sandalele romane. De cum mă vedea, mă lua din brațele mamei, mă purta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și înrăutățită cu bună-știință de Vasile Pușcașu: 'Întrucât nu digera alimentele și mânca puțin, Bogdanovici a slăbit extrem în 10 zile-2 săptămâni, încât abia își menținea echilibrul. El avea acuma și o tuse răgușită, cavernoasă și vocea răgușită, de asemenea, vedenii'. Dus la vizita medicală, a fost internat de doctor în infirmerie, dar a fost readus în cameră după vreo două zile și certat de Pușcașu: 'Ce, credeai că scapi de noi?'. După alte câteva zile, starea i s-a agravat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o analizeze în jurnalul său publicat. Când, la un moment dat, s-a ivit ocazia de a-și parcurge romanele publicate, a fost frapat de o situație de care nu fusese conștient. Toate momentele dramatice din povestirile sale - crimă, moarte, vedenii, dar și declarații de iubire - au loc de cele mai multe ori pe o scară. El însuși se miră de această simbolistică constant recurentă. Dar își amintește că în copilărie avea adesea coșmaruri, în care elementul principal îl constituia faptul că era
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
obosiți, mai terminați fizic decît mai vechii locatari, prilej de a-și ceda locul de pe prici și a se muta să moțăie pe o bancă, în următoarea noapte, frînt de oboseală adoarme și este dăruit cu un vis miraculos, o vedenie: "Nu-L văd pe Domnul Hristos întrupat, ci numai o lumină uriașă albă și strălucitoare și mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părțile, e o fericire totală, și înlătură totul; sînt scăldat în lumina orbitoare, plutesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
purtând urmele distrugerii fasciste, căsuțe improvizate din dărâmături, gospodării umilite ale celor care încă n-au la dispoziție blocuri moderne. După ce m-am îmbarcat, la ora 6 pe parahod, orașul s-a dezvoltat dintr-o dată pe înălțimile lui ca o vedenie a viitorului. Rămășițele trecutului dispăreau subt măreția palatelor de tot felul realizate, altele în curs de realizare, după planul ce-l văzusem la casa arhitecților. Stalingradul se desăvârșește cu iuțeală; orașul de 60 km. lungime pe Volga proiectat de arhitecți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alb, roz și roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu întristare: Amărâte codru des, Ia acù am înțeles Că din tine nu mai ies; C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns grea bătrâneță, Am intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și de a se pune în evidență. În împrejurările de atunci, numai dânsa, susținută de creditul lui Grigore Cantacuzino pe lângă germani, putea face o astfel de demonstrație. Pentru noi erau mișcătoare, mai întâi de toate, nu era la orizont nici o vedenie odioasă, dimpotrivă, în față ne stăteau uniformele cu sabie ale ofițerilor noștri, cu generalul Coandă, cel mai simpatic, în frunte. Apoi, preotul Teodorescu de la biserica Amzei a făcut o slujbă frumoasă, îndemnându-ne „să nu plângem pe cei ale căror
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îl tăiară cu cuțitele și, ajunși la Snagov, îi legau pietre de picioare ca să-l arunce în lac, când apăru pădurarul. „Ce faceți?“ „N-ai să știi, suntem legionari.“ „Eu sunt răspunzător aici.“ Amenințat cu revolverele, întinse pușca. La această vedenie, o luară la fugă. Cadavrul fu adus la morgă. Într-acestea, alții sau tot aceiași legionari, cu automobilă lăsată în vale, urcară la vila unde locuia Nicolae Iorga. În bucătărie găsiră pe d-na Iorga, care se opuse la urcarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai hotărâtoare, ne stimula și ne încălzea inima cu farmecul cuvintelor și al ochilor ei. Ei! Sunt mulți ani de când frumoasa femeie a trecut hotarul vieței, pământești, dar chipul ei mi-a rămas și acum în minte ca o plăcută vedenie din zorile tinereților mele. Acum eram dezlegat de orice rezervă față cu grecoteiul și hotarât pe luptă pănă în pânzele albe. Dar n-avurăm noi nevoie cei din Suceava de luptă așa de aprigă, căci conducătorii noștri din Iași izbutiră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întorsătură serioasă, deoarece vrând nevrând trebuia să stăm acolo pănă la ziuă. Cunosc mulți oameni care mai curând s-ar duce într-o bătălie decât să doarmă noaptea într-o biserică sau într-o ruină. Ideea singurătăței, spaimele întunericului, fiorii vedeniilor le umple sufletul de groază mai mult decât orice primejdie pe care ar vedè-o cu ochii. Noi însă eram patru; prin urmare, n-aveam grijă de năluci. Dealtfel, eram bine pregătiți pentru o asemenea petrecere puțin obicinuită. Drept armă aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ceva schimbat în mine. Chipul cel blond și diafan care mi-a dat cei întăi fiori de iubire, care m-a inițiat cu tainele unui rai sufletesc necunoscut mie pănă atunci, mi-a rămas neșters în închipuire ca o dulce vedenie ce-mi luminează și astăzi căpătâiul de noapte, ca un cântec ce-mi vine dintr-o lume dispărută; ca o poveste fantastică născută din pătura vremurilor, care-mi redeșteaptă primele vibrări ale inimei mele feciorești. Apoi mai târziu, după ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
conciliază? Pavel Chihaia identifică în stema pe care o analizăm un alt animal decât licorna - “un țap cu corn care învinge un balaur” , simbol biblic descoperit de autor în cartea lui Daniil (8,3-7) din Biblie, profetul care are o vedenie “pentru sfârșitul vremii”, “pentru zilele din urmă ale mâniei”, după cum îi tălmăcește Gavriil: “ Berbecul pe care l-ai văzut, cel ce aea coarne, este regale Mezilor și al Perșilor; iar țapul caprelor este regele Grecilor; cornul cel mare, care-I
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
toate condițiile pentru a putea lucra la cartea asta, pentru a da randament maxim. S-a îngrijit să nu mă mai tulbure nimic, nici un bruiaj exterior, doar să am răgazul să stau și să scriu. N-am avut niciodată revelații, vedenii, dar nici nu știu dacă toate astea sunt esențiale, sunt un material recomandabil pentru a fabrica o proză. Chiar contraindicate sunt unele. Scrisul e o problemă de memorie. Îmi aduc aminte și scriu. Exact așa cum a fost, ca într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se chema ceea ce făceau ei, până când începeau să audă vocile astea. Îmi zicea cineva că, dacă s-ar duce în Tibet și ar sta în căldura aia, cu capul în soare ore în șir, ar avea și el parte de vedenii și, cu puțin noroc, poate ar inventa chiar o religie. Dar dacă la toți oamenii ăștia erau fabulații, la mine erau niște halucinații extrem de reale. Halucinații realiste. Cine-a mai pomenit? Oricum trebuie să vă spun că sunt o ființă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]