1,325 matches
-
setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal, am dat să văd de micuțul Unu, dar o femeie bătrână, slabă și zbârcită, mă izbi cu un băț peste picioare. - Te-am văzut Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule! De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de mine și-mi săltă bărbia În sus, de parcă dorea să mă dea la troc. Mai rău decât prost. Țanțoș! Ca un cocoș. Dar soarele ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre cer, acoperit cu o cușmă de gheață ce-ți lua ochii, așa de tare strălucea soarele pe creștetul ei. Deja, toți ai noștri văzuseră muntele și Începuseră să murmure, de parcă s-ar fi aflat față În față cu o vedenie și nu cu un munte aievea. Mi s-a făcut teamă că vânătorii noștri o să iasă la lumină ca să vadă minunea aia de munte, așa că le-am trimis vorbă să stea pe loc până aveam să aflăm ce fac oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Și rănile din noi tresar si cântă, Se fac medalii si zâmbesc în soare... Dar de-or veni, cândva, cu pași ușarnici, La groapa ta, mișeii și viclenii, Și se vor bate-n piept cu pumni fățarnici, Slăvind lumina sfintelor vedenii, Mormântul tău, gemând, să se ridice Și duhul tău, țâșnind din veșnicie, Într-un năpraznic fulger să despice Pângăritoarea lor nimicnicie!” (Radu Gyr Mormântul Căpitanului) Cea mai dureroasă rană e cea primită de la proprii guvernanți care au condus și conduc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și care, în realitate, îți va lipsi mereu. Dumnezeu e o absență de care nu ne putem dispensa. Un gol pe care nu-l putem nici umple, nici ignora". Mă privea cu ură și, apărîndu-se cu mâinile ca de o vedenie, m-a trecut din rândul ereticilor printre atei. Ceea ce m-a îndîrjit. I-am zis: "Un ateu îl contestă pe Dumnezeu și cu asta a terminat, caraghiosule (era prima oară că nu mă mai controlam), în timp ce eu susțin că Dumnezeu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mână flutura abia perceptibil și un chip îl privea trist și resemnat... Aceasta era imaginea care fără voia lui îi stăruia în minte. Și-a trecut palma peste frunte, lăsând-o să alunece peste ochi. Așa a reușit să alunge vedenia care îl chinuia. Privind apoi pe geam, se gândea la drumul ce îl așteaptă din gară până acasă. „Am puțin noroc că ziua s-o mărit și poate ajung acasă pe lumină. Da’ cu piciorul ista...Cine știe? Anapoda treabă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva sau a alergat până a căzut fără vlagă și zace într-un șanț”... Cu acest gând ca o povară s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mâncare orătăniilor care cârâiau și cotcodăceau de zor în cotețul rămas încă închis... Tocmai deschidea portița de la coteț când i s-a părut că aude sforăit de cal. A tresărit și a privit în jur clipind des, ca să-și alunge vedenia care îi cuprinsese închipuirea... I s-a năzărit că bietul căluț se afla dincolo de poartă, așteptând să i se deschidă. A privit cu mare atenție spre poartă, dar dincolo de ea sufla doar vântul prevestind vreme rea. Când s-a întors
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și le arunca chemându-le la „masă”, i s-a părut că aude un nechezat de cal mai mult gungurit. A privit spre ușa deschisă a grajdului, dar dincolo de ea stăpân era doar întunericul. „Da’ ce-i cu mine? Am vedenii și năzăreli?” gândea Toaibă intrând în casă. Speriat de ceea ce i se întâmpla, a luat sticla cu rachiu, a ieșit afară și s-a așezat pe prispă privind lung și cu tristețe spre ușa grajdului. O pală de vânt a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o altă lume, aduse în forme stranii; perdele de grădini, intrate în ogrăzi, stau îmbrățișate, într-o ordine saturniană numai de el știută. Pentru că femeia avea gleznele legate A spus cândva poetul Mircea Ciobanul. Despuiere Nu mai sunt cuprinsă de vedeniile simțurilor; a trecut demult acea sărbătoare de dor, au apus de tot flăcările de după-amiază, au rămas tulburi în memoria mea. Fantasme și gesturi suspendate își așteaptă împlinirea dincolo; și mintea așteaptă o stare adâncă. Caii albi și negri, brocarturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Un vânt prelins domol mai adie în povestea rămasă în sertarul biroului acasă. Uitată, cu paginile ruginite, fără făptură gura mută, ce să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a zis: "Sculați-vă, nu vă temeți! 8. Ei au ridicat ochii, și n-au văzut pe nimeni, decît pe Isus singur. 9. Pe cînd se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: "Să nu spuneți nimănui de vedenia aceasta pînă va învia Fiul omului din morți." 10. Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: "Oare de ce zic cărturarii că întîi trebuie să vină Ilie?" 11. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Este adevărat că trebuie să vină întîi Ilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Maitreyi? Ce ai, Maitreyi? Nu mi-a răspuns nimic, ci numai și-a deznodat marginea sari-ei și a rămas goală până la pântec, în câteva gesturi pe care le-a împlinit cu ochii închiși strîngîndu-și buzele și oprindu-și anevoie suspinul. Vedenia trupului ei gol, în acea foarte palidă boare luminoasă din odaie, m-a izbit ca un miracol pe care niciodată nu l-aș fi putut intui în toate amănuntele lui precise și carnale. Căci dacă mă gândeam adesea la prima
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Veche... În lumina mângâietoare a dimineții de toamnă, imaginația parcă-i mai sprințară. Aud ropot de cal în galop... „Trebuie să fie un călăreț de Țarigrad, care aduce cine știe ce veste către vodă?” Îmi trec mâna peste frunte, ca să-mi alung vedenia... Și nu mică îmi este mirarea când, într-adevăr apare un călăreț, dar pe o biată mârțoagă, care-i gata-gata să-și dea duhul... Pe nebăgate de seamă apare și ieșeanul, făcându-mi semne de departe. Când ajunge aproape, îmi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-o... Cât era ziua de lungă, ochii îi fugeau mereu spre intrarea hanului. Seara, când îi rămânea privirea lipită de ușă, parcă îl zărea în întunericul de afară privind-o ca un diavol... Oftând, își freca ochii pentru a alunga vedenia... Într-una din seri, însă, arătarea din fața intrării nu a mai dispărut nici după ce și-a acoperit ochii o vreme, cu gând că îi tot o năzărire. Când și-a luat mâinile de la ochi, haiducul ședea cu adevărat - cât era
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a pornit spre locul ei. Încerca să nu privească înapoi, dar simțea că o arde ceva în spate... Pentru o clipită a întors capul... Haiducul nu mai era acolo. Doar ulcica trona în mijlocul mesei... „Doamne! Ce-i cu mine? Am vedenii? Doar ședea acolo... I-am dus ulcica și am așezat-o în fața lui. Nu se poate! Era acolo! Acolo era!!!” De atunci, aproape în fiecare seară apărea haiducul. Și totul se repeta așijdere, până într-o seară, când haiducul a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta. 14. Îl voi așeza pentru totdeauna în Casa Mea, și în împărăția Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie." 15. Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta. 16. Și împăratul David s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: "Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt? 17. Și atîta este puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Atît. A dispărut. Vorbise fără să-și miște buzele, dar l-am înțeles. Îl zăream printre lacrimi și voiam să nu mai plîng, ca să-l văd încășiîncă. Să nu dispară. M-a îmbrățișat. Jur că a fost om viu, nu vedenie. Terapia cititului nu-mi mai ajungea. Cine, dacă nu Montesquieu declara că n-a avut vreo durere de nealinat printr-o oră de lectură? Boala era prea gravă. Nevroză? Cred că eram aproape de-o psihoză urîtă. Zăceam pe Bahlui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bucată de pîine, și va zice: "Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoției, ca să am o bucată de pîine să mănînc." $3 1. Tînărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvîntul Domnului era rar în vremea aceea, și vedeniile nu erau dese. 2. Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui, 3. iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; și Samuel era culcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispășită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mîncare." 15. Samuel a rămas culcat pînă dimineața, apoi a deschis ușile casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea. 16. Dar Eli a chemat pe Samuel, și a zis: "Samuele, fiule!" El a răspuns: "Iată-mă!" 17. Și Eli a zis: "Care este cuvîntul pe care ți l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
înalt? Uite că nici să mai zbori în siguranță nu se mai poate. Am să te reclam la controlul traficului! Privi lung în urma lui. Îi veni să se frece la ochi... Rău e când te bate soarele în cap, ai vedenii... În depărtare văzut un alai de nuntași, cu sticlele în mâini. Pe măsură ce se apropie de ei, mirarea crescu direct proporțional. Mirele și mireasa erau întinși în două sicrie, galbeni ca ceara și cu mâinile pe piept, iar lăutarii cântau „Ia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Îngrijitorul lua bucatele și vinul care le erau rînduite, și le dădea zarzavaturi. 17. Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere pentru tot felul de scrieri, și înțelepciune; mai ales însă, a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile și în toate visele. 18. La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. 19. Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toți tinerii aceia, nu s-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
tovarășilor săi Hanania, Mișael și Azaria, 18. rugîndu-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. 19. După aceea, i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopții. Și Daniel a binecuvîntat pe Dumnezeul cerurilor. 20. Daniel a luat cuvîntul și a zis: "Binecuvîntat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! A Lui este înțelepciunea și puterea. 21. El schimbă vremurile și împrejurările; El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. 28. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descopere tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întîmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. 29. În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gînduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; și Cel ce descopere tainele ți-a făcut cunoscut ce se va întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
veșnică, și stăpînirea Lui dăinuiește din neam în neam! 4. Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea, și fericit în palatul meu. 5. Am visat un vis, care m-a înspăimîntat; gîndurile de care eram urmărit în patul meu și vedeniile duhului meu mă umpleau de groază. 6. Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toți înțelepții Babilonului, ca să-mi tîlcuiască visul. 7. Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, Haldeii și ghicitorii. Le-am spus visul, și nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
meu, și care are în el duhul dumnezeilor cei sfinți. I-am spus visul, și am zis: 9. "Beltșațare, căpetenia vrăjitorilor, știu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinți, și că pentru tine nici o taină nu este grea; deci tîlcuiește-mi vedeniile, pe care le-am avut în vis. 10. Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap, cînd eram în pat. Mă uitam, și iată că în mijlocul pămîntului era un copac foarte înalt. 11. Copacul acesta s-a făcut mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]