1,391 matches
-
Refuz să cred fie și doar o clipă că un Kersaint a avut vulgaritatea de a se Împerechea cu o creatură ca această... brutăreasă. Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce deschid porțile spre sănătate și longevitate. În schimb, atunci când se abuzează de aceste două instincte naturale doar pentru plăcere, ele pietruiesc cel mai rapid drum spre mormânt. Dr. Sun practica, se pare, ceea ce predica, deoarece a trăit sănătos până la venerabila vârstă de 101 ani. Un alt important progres taoist înregistrat în timpul dinastiei Tang a fost dezvoltarea qi gong-ului, care înseamnă „practica respirației”, dar și „controlul energiei”. Qi gong a devenit cea mai importantă metodă a alchimiei elixirului intern și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
umărul ei, iar ea mă mângâia. Am adormit acolo. Când m-am trezit, era deja plecată. Re-mose a plecat și el după o lună, împreună cu Kar, care venise de la Memfis în drumul lui spre Kush. Re-mose l-a adus pe venerabilul maestru în grădină să ne cunoaștem, dar el de-abia și-a aplecat privirea înspre mama cea de joasă speță a elevului său favorit. După ce au plecat, eu am rămas gândindu-mă, fără pic de compasiune, dacă bătrânul acela va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În variatul său repertoriu Îmblânzirea scorpiei și Cum vă place de Shakespeare, În versiuni mai apropiate decât de obicei de textele originale, care fuseseră primite cu entuziasm și cu aprecieri deosebite pentru interpretarea Adei Rehan În rolurile Katharinei și Rosalindei. Venerabilul Poet Laureat Alfred Lord Tennyson fusese atât de Încântat, Încât Îi oferise lui Daly piesa sa În versuri despre Robin Hood, Oamenii pădurii, cu condiția ca dra Rehan să joace rolul domniței Marion, și se zvonea că montarea era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și iunie, distras de obișnuitul calendar aglomerat al sezonului monden și de unele obligații proprii de natură socială. Daudet veni de la Paris Într-o vizită prelungită la Începutul lui mai și el se simți obligat să se pună la dispoziția venerabilului cher collègue. Îl escortă până la Dorking, pentru o Întâlnire cu George Meredith, și cei doi bătrâni se Îmbrățișară impresionant pe peronul gării, deși erau amândoi atât de slăbiți, Încât se temu să nu se prăbușească, strângându-se În brațe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi fost o iluzie care nu prindea contur. Probabil că era o chestiune de mărime. Casa era mare, dar, printr-o inimaginabilă distorsiune de scală, era așezată la umbra întinsă a unui copac neînchipuit de uriaș, un frasin pe lângă care venerabilul său fârtate din grădina familiei Gribb părea un pitic, de parcă susținătorul acelui leagăn ar fi fost un biet sugar. Era mai mult decât gigantic - inspira venerație amestecată cu groază. Vultur-în-Zbor își aminti descrierea făcută de Virgil Jones frasinului Yggdrasil, copacul-mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
contur, să aibă sens. Nu fusese iubire ceea ce simțise ea, sau nu știuse să o ofere pentru a rămâne imprimată pe ceea ce atinsese? Cum au reușit cei care au locuit acolo să treacă peste toate necazurile, lipsurile, neînțelegerile, suferințele, atingând venerabila vârstă a bătrâneții? Ea de ce nu reușea să treacă? Erau problemele ei atât de grave încât nu puteau fi rezolvate nici într-un fel? Doar așa? Doar renunțând la tot? Nu, nu știa ea să găsească soluții, să lupte pentru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cucurigul dulce din cântări de dimineață. Pierde gustul de mâncare, scormolește, de ți-i milă, În pământ ca să găsească chipul cel dorit într-una 15Sau se primblă visătoare, noaptea căutând în lună A lui umbră luminoasă - melancolica copilă! O găină-mbătrînită, venerabilă matroană, Ce de mult e schivnicită de lumești deșertăciuni, Ea îi spune-ale ei taine, ca la raza-nțelepciunei Să găsească mângâiere pentru-a gândurilor goană. Iar călugărița veche, ce de mult era iertată, Ce de mult se disvățase de plăcerile d-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
maneta accelerației și, cu o manevră de expert, aplecînd șalupa pe o latură, pătrunse pe un culoar de apă liniștită dintre iahturile amarate. Prea greoi ca să poată cîrmi la timp, vasul de agrement trecu despicînd apa și rupse bompresul unui venerabil iaht de doisprezece metri. Văzînd că ieșirea În larg Îi era blocată de iaht, hoțul Își temperă viteza. Schimbă direcția și trecu pe sub podul pietonal către insula centrală, un labirint de canale navigabile Întretăiate și ieșiri În toate direcțiile. Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mi-am zis: "Aș vrea să-i văd duși la Inchiziție, un singur ceas. După aceea nu m-ar mai învinui pe mine că am ratat minunatul prilej pe care l-am avut, de a lăsa în urma mea o cenușă venerabilă"... Cu timpul, mi-am biruit iritarea și, la sfârșitul penitenței, când mi s-a dat voie să. ies din casă, am încercat să mă explic. Din nefericire, fără nici un succes. Cei cu care vorbeam mă ascultau binevoitori, uitîndu-se cu coada
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Trece afectat și sfidător, afișând „o indiferență nonșalantă”, care-l face În final pe baron să exclame, oarecum flatat că a avut un invitat atât de exotic: „Ce ciudățenie, acest dandy!”. „Am fost surprinsă să constat - adaugă Lady Morgan - că venerabilul călător În Egipt Își lărgise Într-atât studiul caracterului uman, Încât să poată recunoaște la fața locului trăsăturile dandysmului englez”. Dar primul care Îi dedică fenomenului pagini Întinse este - oricât de ciudat ar părea - Balzac Însuși, la 1830, În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu ceilalți ocheade amuzate. Numai că la asediul Granadei, nimeni nu mai făcea haz pe seama pornirilor lui Astaghfirullah, continuă taică-meu, gânditor și perplex la amintirea vechilor ștrengării. Șeicul a apărut, în ochii marii mase a oamenilor, drept un personaj venerabil. Nu-și abandonase deloc o dată cu vârsta acele vorbe și purtări care-l caracterizau, ba dimpotrivă, trăsăturile care ni-l făceau hazliu se accentuaseră. Dar orașul nostru își schimbase sufletul. Înțelegi tu, Hassan fiule, omul ăsta își petrecuse întreaga viață predicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mare lucru din ale vieții și se prea poate să fim indignați de fapte care, în ochii celorlalți oameni, par obișnuite. Acum, după ce am deșertat tot ce știm, acum, după ce am spus tot ce aveam pe suflet, e rândul tău, venerabile șeic, să vezi ce e de făcut. Când ne-am văzut din nou afară, l-am privit pe Iscoditor cu un aer de îndoială. Părea sigur de el. — Ce i-am spus, asta gândesc cu adevărat. Noi am făcut tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Mecca mâna dreaptă a lui Dumnezeu? La Roma aveam să trăiesc în căușul mâinii Sale stângi! ANUL PETRECUT LA SANT’ANGELO 925 de la hegira (3 ianuarie 1519 22 decembrie 1519) Răpitorul meu avea renume și spaime cucernice. Pietro Bovadiglia, venerabil pirat sicilian, trecut deja de șaizeci de ani, de mai multe ori ucigaș și temându-se că va ajunge poate să-și dea duhul în calitate de bandit, simțise nevoia să-și răscumpere crimele printr-o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
numite Cetele Negre, iar șeful lor nu ca Giovanni de Medici se făcuse curând cunoscut, ci ca Giovanni al Cetelor Negre. L-am întâlnit la Bologna. Pentru prima mea ieșire, am ținut să merg la palatul lui messer Jacopo Salviati, venerabil gentilom din oraș, care mă înconjurase cu întreaga sa bunăvoință de-a lungul bolii, trimițându-mi necontenit bani, cărți, veșminte și daruri. Guicciardini îl rugase să mă ia sub protecția sa, iar el se achitase de această sarcină cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Întărind astfel supoziția că secretul există și că marii capi ai Bisericii Catolice sunt vital interesați În păstrarea lui. Cert este că abatele Saunière rămâne la post, Își vede liniștit de treburi și moare În patul lui, la o vârstă venerabilă, ducând (și nu prea) În mormânt cumplitul secret al celui mai misterios ordin religios-militar din istorie, Templierii, și al organizației din umbră ce Îi perpetuează existența, Le Prieuré de Sion. În această poveste de sfârșit de secol al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
abatelui Saunière. Vând tot ce aveau la Perpignan și se mută la Rennes-le-Château, unde cumpără Vila Bethania, deschid hotelul și restaurantul Turnul și, până la sfârșitul lui ianuarie 1953, când Marie Dénarnaud Închide ochii pentru totdeauna, vor locui Împreună cu enigmatica și venerabila doamnă căreia, În schimbul domeniului, Îi asigură o rentă viageră. De fapt, ea continuă să stea În casa parohială, dar se Întâlnesc zilnic, mănâncă Împreună și tot Împreună derulează Întreg ansamblul de activități domestice ce alcătuiesc și definesc rigorile unui menaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
erau îndreptate împotriva persoanelor. Doctrinele nu-l interesau. Cât de sterpe și de inactuale erau partidele de guvernământ o dovedește nu numai crescânda popularitate a mișcărilor revoluționare și republicane, ci chiar procesul de dezagregare ce are loc în sânul acestor venerabile partide. Tinerii progresiști și regeneratori înțeleg că momentul istoric îi depășește, iar pentru că structura politică sau conducerea partidelor din care fac parte nu îngăduie o readaptare în conformitate cu cerințele ceasului, ei trec fățiș în disidență. Joîo Franco rupe unitatea partidului regenerator
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acut lipsa unui șef unic. La 23 iulie 1903, Bernardino Machado, fost ministru al lui Don Carlos, profesor la Universitatea din Coimbra, își dă în chip solemn adeziunea la republicanism. Era un bărbat bătrân, cu o impunătoare barbă albă - figură venerabilă de patriarh, soț model, părinte ideal, crescîndu-și copiii cu o desăvârșită grijă și iubire. Nimeni nu-i putea reproșa nimic. Era afabil și curtenitor cu toți, seducător tocmai prin înfățișarea sa de cetățean model, căruia Regele îi dovedise încrederea și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui noiembrie 1920, demisionează la 2 martie 1921. Pentru a ieși din impas se încearcă o ultimă rezervă: bătrânul Bernardino Machado, fost de atâtea ori ministru (regalist și republican), fost Președinte al Republicii și președinte de Consiliu, figura cea mai venerabilă a revoluției republicane, e chemat să alcătuiască guvernul. Se credea că, în sfârșit, acest om de imens prestigiu, va putea stabiliza situația. Pe la 23 mai, Bernardino Machada e silit să demisioneze chiar de Garda Republicană! Urmează un nou guvern care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin parcuri și lunci unde își putea continua în liniște convorbirile cu sine însuși. Iubea cerul calm, peisajele luminoase, trecerea molcomă a Mondegolui pe deasupra pietrișului de aur; iubea înfățișarea ponderată și totuși firească, liberă, pe care o aveau toate clădirile venerabile din Coimbra. În toate acestea se regăsea pe sine și regăsea totodată, idealul pe care și-l propusese în viață: reculegerea în fața lucrurilor care durează: Biserica, Neamul, opera gândului - dezinteresarea de lucrurile efemere și frivole, detașarea de pasiunile personale, legate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca întotdeauna până atunci, ar fi dat și de data aceasta excelente rezultate, iar în câțiva ani "scandalul Regiilor" ar fi fost cu desăvârșire uitat. De aceea, ca să poată trece legea prin Parlament, se țin ședințe care acoperă de ridicol venerabila instituție. Deputatul Camoezas vorbește nouă ceasuri în șir, până la sosirea rapidului de Porto, care aducea voturile necesare trecerii legii! Nu era, de altfel, un record oratoric, pentru că în ședința de noapte de la 16 iulie 1925 un deputat anunțase de la tribună
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Antonio Maria da Silva, tehnicianul societăților secrete, era când expulzat, când îngăduit să se întoarcă în țară, și pus sub supraveghere, îmbătrînea. Era depășit de alți complotiști, mai abili, de școală nouă, comunistă. Bătrânul Bernardino Machado, care era un bătrân venerabil când aderase la republicani, continuă să trăiască, nonagenar, la proprietatea sa din Nordul țării. Nu recunoaște dictatura. Nu recunoaște pe Salazar. Nu recunoaște nimic ce s-a făcut sau s-a desfăcut de la plecarea lui de la Președinție, în iunie 1926
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-ar fi dezintegrat. Asemenea fantezii nu sunt străine celor care au pășit de curând În viață. Sau, altfel spus, primele și ultimele trăiri tind să aibă o notă adolescentină - cu excepția cazurilor, posibile, când ele sunt Îndrumate de vreo religie venerabilă și rigidă. Natura se așteaptă ca adultul să accepte cele două neanturi, dinainte și de după, cu aceeași indiferență cu care acceptă extraordinarele viziuni dintre ele. Imaginația, suprema bucurie a nemuritorilor și a nematurilor, ar trebui limitată. Ca să ne bucurăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de timp prelungind cât mai mult fiecare secundă. Tărăgănarea continua Încă În clipa când mama mă preda lui Miss Clayton sau Mademoisellei, pentru a mă dezbrăca. În casa noastră de la țară existau cinci băi și o mare varietate de lavoare venerabile (pe unul dintre acestea Îl căutam În cotlonul lui Întunecat ori de câte ori plângeam, ca să simt pe fața umflată, pe care mă rușinam s-o arăt, atingerea alinătoare a jetului lui șovăielnic, În timp ce apăsam pe pedala ruginită). Baie adevărată se făcea seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]