1,741 matches
-
câmpie tabulară ce-și pierde deseori monotonia prin apariția unor spații concave, pe care mai târziu aveam să aflu că se numesc crovuri. Odată ajunși la bunicii din partea mamei, mă pierd în mulțime, dar mă secondează pas cu pas Rica, verișoara mea mult mai mare, care la cerința mamei îmi urmărește orice mișcare. Pe Rica mi-o aduc aminte doar asociind prezența sa, de cea a unui mic animăluț de companie ce pendula, de regulă, între un pisoi dolofan cu blănița
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
la cuptor, pentru că oricât m-aș strădui, mintea mea și receptorii mei senzitivi asociază cu sau fără voia mea acest moment tragic. În aceeași zi l-au adus acasă, a fost dorința expresă a mamei și ajutorul necondiționat a unei verișoare a tatălui nostru, care era medic și avea și-o funcție importantă la Direcția Sanitară. A murit cu ochii deschiși, larg deschiși, iar pleoapele au coborât după ce ne-a „văzut” pe toți acasă, după primul priveghi. Am rămas de atunci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
gura mare: Împărate luminate Cu cătane ne-nvățate, Pune pace, nu te bate, Că-ți chier cătanele toate. șI TOT AICI MAI TRĂIESC ÎNCĂ VĂRUL ION, VÂNĂTORUL șI „pocăitul“ dârz Întru Christos, Întors din Cleveland cu dolari greu munciți, cum și verișoara Bucura, Întoarsă din Pampas cu Andrei, papagalul care ne alunga la fel ca pe ulii, pe spanio lește: correr, correr! Când le-am pus odată gramofonul să le cânte În ograda casei bătrânești, din[tre] plăcile bune pe care le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lăturile, mirosindu-le În acest timp urmele spasmu lui lor pasa ger. Nici o femeie din Regat nu se angaja la aseme nea treburi, afară de câteva țigănci sordide pe la bordelurile de periferie. Atâtea alte ardelence de-ale noastre, printre care poate verișoare și nepoate de-ale mele sau de-ale lui Bucuța, slu găresc cu anii prin casele ovreilor de orice condiție, dorm prin vizuini, fără aer și fără soare, la subsol, deși au deschis ochii peste cea mai frumoasă țară din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu oamenii ridicați din zonă, ca Ioan Niculescu și Constantin Dobrescu-Argeș, Îi permitea să-și manifeste gene rozitatea și spiritul de inițiativă. Soția sa Îl seconda, tenace. Adusese din satul Dopca, de unde era, sat component al comunei Hoghiz, pe Bucura, verișoara ei, s-o ajute la treburile din restaurant și gospodărie. Odată cu ea a venit și Gheorghe, o rudă de-a lor. Bucura era o ardeleancă tânără și frumoasă pentru care Ionel I. C. Brătianu a făcut o adevărată pasiune. S-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la ideea de a mai poposi la Biblioteca „Ștefan Luchian“. Am pornit direct spre Comănești, oprindu-mă mai Întâi la poetul Marcel Cepoi, căruia i-am făcut o bucurie dăruindu-i câte 5 exempare din propriile volume, apoi la Tincuța, verișoara mea, unde am zăbovit preț de aproape o oră. Generos cum e, autorul Goanei dintr-un cal legat rămăsese fără niciun volum, așa că acum l-am sfătuit să păstreze măcar câte unul pentru dosarul de primire În USR, dar sunt
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de fapt, era mai mare decât ei, era deja student, la Politehnică, la Timișoara, iar acum venise pentru câteva zile acasă. Fata, în schimb, pe nume Monica, era mai mică decât ei cu un an, elevă în capitala regiunii și verișoara lui Stelian, se afla în vizită la mătușa sa. Tinerii s-au plăcut instantaneu, aveau sentimentul că se cunosc de mult și că își pot încredința unul altuia cele mai tainice gânduri. S-au plimbat pe aleile cu pietriș ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și să reia șirul confesiunilor conspirative. De data aceasta, au fixat ca loc al întrevederii cofetăria din centru, iar ca oră - două după prânz. Iarăși Victor a sosit primul. La câteva minute după el și-au făcut apariția Stelian, împreună cu verișoara sa, Monica. Au ocupat o masă lângă fereastră. Victor a privit-o mai atent pe fată: era subțire, delicată, aproape imaterială, parcă ar fi fost făcută din lumină și, în contrast, ochii săi mari, negri, adânci îi sugerau fratelui meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
clipă. Au ajuns acolo și un puști care o spiona pe Mioara pentru ei, oferindu-le informații prețioase în schimbul unei Eugenii sau al unei ciocolate cu rom, s-a ivit îndată și i-a anunțat că fata plecase împreună cu o verișoară a ei să facă plajă la marginea orașului, într-un loc special amenajat, numit Bașcov. Biță și Mircea, desigur, au pornit într-acolo mânați de un subit elan, ignorând căldura care parcă se întețise. La Bașcov însă, nici pomeneală de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ivan Ivanovici Caraghiozov - susținea că simte în pieptul său „iubire pentru întreaga omenire“. Mama lui Petruș îi zicea mereu: „Dacă mă iubești, fugi și adu o găleată cu apă de la canal“. Sau: „Dacă mă iubești, ia note mai mari“. O verișoară cam spurcată la gură îl făcea să se rușineze, când pomenea de vreo colegă zicând: „Ți-o fi venit și ție, mă, puțoiule!“. Toate astea, plus faptul că în anul doi de facultate prietena sa, Roxana, cu care credea c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
burta. Mai bine să telefoneze mâine.“ „E chiar Bush?“, întreabă buimac ofițerul. „De ce n-ar fi? - răspunde într-o doară Vasile B. „Ce, președinții nu beau palincă?“ Din discuție, reiese că-i însuși Bush. Vasile B. are un fel de verișoară de-a doua la Washington. Aceasta e vecină de bloc cu șoferul amantei consilierului de stat. Lucrurile se leagă. Palinca de la șofer, pe care verișoara i-o dă în fiecare an de Ziua Independenței fiindcă i-a aranjat viza, ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
beau palincă?“ Din discuție, reiese că-i însuși Bush. Vasile B. are un fel de verișoară de-a doua la Washington. Aceasta e vecină de bloc cu șoferul amantei consilierului de stat. Lucrurile se leagă. Palinca de la șofer, pe care verișoara i-o dă în fiecare an de Ziua Independenței fiindcă i-a aranjat viza, ajunge la consilierul de stat. Și, de aici, prin intermediul unei firme de serviciu cam bețive, la președinte. „Oameni suntem - spune Vasile B. -, i s-o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
își rătăcea ochelarii sau cheile, a întors unul din serviciul de cristal primit cadou în urmă cu patruzeci de ani, la nuntă. A naibii treabă! N-a găsit cheile, în schimb a dat peste niște scrisori de dragoste ale unei verișoare de-a doua pentru Mișu al ei. De uimire, doamna Ghiborțea n-a mai știut ce face. Cu o mână umbla prin scrisori, iar cu cealaltă întorcea paharele de cristal din serviciu. Și tot felul de lucruri despre care uitase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din Pitești, unde fusese trimisă pe linie de serviciu împreună cu un băiat drăguț de la regionala CFR, actele unei case vândute numai cu martori, banii strânși bine pentru o haină de blană și ieșiți de multă vreme din uz... Cu toate că scrisorile verișoarei de-a doua erau pline de apropouri care îl dovedeau pe Mișu un porc libidinos, doamna Ghiborțea era mai preocupată de aspectul științific al întâmplării decât de dovezile de adulter. Doamna Ghiborțea și-a pus întrebarea dacă, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întoarceri anulau puterea ritualică a altora, fiindcă în clipa în care doamna Ghiborțea a întors și cada cea nouă, pentru care Mișu nu găsea un om priceput s-o monteze, deși se aștepta la o descoperire mai mare decât scrisorile verișoarei de-a doua, nu a aflat sub ea decât niște gândaci. Așa a și găsit-o domnul Mișu, cu apartamentul răvășit și cu o privire confuză. Domnul Mișu s-a apucat să pună paharele, oalele și ghivecele goale la locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pună paharele, oalele și ghivecele goale la locul lor, în felul său calm și tăcut. În timp ce se îndrepta spre ultimul pahar, acela cu care soția declanșase teribilul experiment magic, doamna Ghiborțea l-a întrebat: „Ce a fost între tine și verișoară-ta?“. „Fuse și se duse - a răspuns cu un oftat discret domnul Mișu, dar uite ce pahare frumoase de cristal ne-a trimis fata la nuntă! Ar trebui să umbli mai atent cu ele, ca să le rămână copiilor.“ Un parizer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de romane de ale marelui scriitor. „Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem: Père Goriot, Comedia umană, Gobseck, Pielea de sagri, Iluzii pierdute, Eugenie Grandet, Cezar Birotteau, Verișoara Bette...“ Balzac ca Balzac, mai auziseră și alții de el, însă Clăpocea părea să știe, ca Pico Della Mirandola, de parcă i s-ar fi pompat o tonă de deșteptăciune în cap, tot și încă ceva pe deasupra. Să spunem că unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe coridor, și să-l asculte până la sfărșit. Cu câțiva ani înainte de arestarea mea, se zvonise în București despre un preot tânăr,cu voce excepțională, care cânta la slujbele de duminica din capela de la Pitar Moș. Informandu-mă la o verișoară de a mea, care era catolică, zvonul mi-a fost confirmat și am fost invitat s-o însoțesc într-o duminică la biserică. Atunci l-am auzit pentru prima oară cântând pe Dumitraș. Am fost atât de impresionat de acel
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
al patrulea, de-acum în dotarea muzeului bucureștean. În 1972 face parte din delegația română la un alt festival, de data aceasta la Leningrad și Moscova. În Leningrad face imprudența să se intereseze de singura sa rudă de sânge, o verișoară primară, fiica mătușei sale Natalia, soră a mamei. și astfel se poate vedea pentru prima oară în viață cu Vera. Ea lucrează la Lenfilm, este scenograf, locuiește cu o colegă (după modelul sovietic). Rămâne la Vera trei zile, refuzând să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dintre comenzi. În afară de asta, pentru convorbirile externe, la Poștă exista oricum un ghișeu special, iar cabinele erau separate de cele pentru convorbiri interne. Probabil că erau ascultate toate convorbirile cu străinătatea, chiar dacă în majoritatea cazurilor discuțiile se refereau numai la verișoare, dresuri și salutări. Cei doi civili din hala gării erau securiști și informați exact cu privire la ce intenționam să fac la București. Voiau să-mi confiște manuscrisul. Acesta însă nu se afla în geantă, ajunsese de mult la București. Un prieten
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zile o muscă pe peretele din casa unei familii, o familie de oriunde“, aș spune: bye-bye Marte, prefer să fiu două zile muscă în casa unei familii, e mult mai interesant. Literatura ebraică se înrudește pe undeva cu bârfa. Sunt verișoare bune, dar nu se salută pe stradă pentru că literatura se rușinează să fie vară cu bârfa. Amândouă provin din aceeași curiozitate. Diferența constă în faptul că bârfa dă răspunsuri banale, triviale, pe când literatura ne deschide ochii ca să vedem pentru prima
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
un coș mare, în care aducea din piață gâște pentru îndopat, găini, pui, rațe, ba cu o traistă de tărâțe sau porumb; mama, pe care o strigam mămica, venea de la birou încărcată cu plase de sfoară și sacoșe din doc; verișoara Lucri trambala mereu, nu înțelegea nimeni de ce, două valize grele între Timișoara și Beiuș; vecinele de pe Ion Vasi, Tantiarsici și Oberneni, se întorceau vinerea de la piață încovoiate de niște coșuri din pai împletit; doamna Türbach și fetele Klein cărau și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Tot în acea perioadă simpatizam (eram ,,îndrăgostit”) o colegă cu numele de Victorița, iar această simpatie se manifesta prin faptul că mergeam în spatele ei și o trăgeam de codițe. După clasa a doua îmi amintesc de un amănunt interesant: o verișoară mai mare tocmai terminase clasa a-IV-a unde se învăța Istoria Patriei, iar manualul ajunsese la mine. Iar în acea vară, în timp ce alți copii erau pe stradă la joacă, eu într-o magazie de lemne, citeam despre Traian și Decebal, despre
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
timp îmi plăcea să construiesc și la un moment dat am vrut să particip la un concurs, Minitehnicus, dar n-am reușit să termin la timp mașinuța electrică pe care o construiam. În vacanța de primăvară veneau în vizită două verișoare Mihaela și Adriana, și împreună cu fratele meu Costel, cu șoșonii prin zăpadă, mergeam la cinematograf. Filme ca Miracolul lupilor și Cavalerul Pardaillan cu Jean Marais și Gerard Barri, ,,Tudor”, ,,Vacanța la mare” , ,,Dragoste la 0 grade” fac parte din capitolul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
viață din trebușoara asta (încrîncenata luptă pentru existență a speciilor, evoluția lor, peștele mare îl mănîncă pe cel mic, cum să cucerească o femeie și cîteva noțiuni de cabală). De fapt, despre femei știa multe din vara anului trecut, de la verișoara Mirabela, care era cu trei ani mai mare decît el și care, cînd a venit și tanti Tanța de la București, îi povestise cum erau femeile la Techirghiol și cum le picura apă de-acolo mult timp după ce ieșeau din lac
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]