1,202 matches
-
de G.M. Malenkov la Congresul al XIX-lea al PCUS sunt un imens ajutor (...). Operele realiste trebuie - cum spune G.M. Malenkov: «cu focul satirei să extirpeze tot ceea ce este negativ» (...). În literatura noastră scriitorii au reușit să creeze personaje negative veridice cum sunt cele din Dulăii de Z. Stancu, din Desfășurarea de M. Preda, sau din romanul La cea mai înaltă tensiune de Nagy Istvan (...). Una din laturile cele mai semnificative ale prozei noastre apărute în 1952 este înălțarea vădită a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
denaturarea ei. Idem. 40. Mihnea Gheorghiu - Un realism cu...mănuși. Idem, nr.5, mai, 1952 41. S. Damian. - Împotriva falsei umanizări a eroilor în literatură. În: Contemporanul, nr.32 (305), 8 aug. 42. Mihai Gafița. - Cunoașterea vieții - chezășia zugrăvirii ei veridice. În: Viața românească, nr.8-9, aug.-sept., 1952 43. N. Tertulian. - O nuvelă remarcabilă. În: Contemporanul, nr.41 (314). 10 oct. 44. Petru Dumitriu. - Mai multă lumină. Idem, nr.42 (315), 17 oct. 45. Petru Dumitriu. - Un an rodnic. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și în plan literar. Oricum, un lucru e clar: s-au înfruntat două generații; generații nu atât de vârstă cât de rafinament ideologic, ceea ce în plan literar ar echivala cu lupta pentru un realism-socialist cât mai expresiv, mai convingător, mai veridic, mai tipic, mai eficient. Cum era de așteptat, apostila finală pentru noua cotitură și direcție a literaturii realist-socialiste o pune partidul, prin organul său Scânteia, care, într-un editorial de o pagină și jumătate, subliniază căile pe care trebuie sau
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
va fi ocupația predilectă a criticii literare în acest an. ARIA CENUȘIULUI ÎN PROZĂ Pe filiera Malencov, cuvintele cenușiu-monoton-plicticos au făcut carieră în comentariile critice ale anului 1953. Ele desemnau aspectele netipice, fiind opuse celor tipice, adică aspectelor vii, dramatice, veridice, eficient-formative din sfera artisticului. Așa cum, prin 1950 toate neajunsurile poeziei au primit un nume: proletcultism, în acest an „cenușiul” înglobează toate slăbiciunile de care s-a făcut vorbire până acum: erou șovăielnic, palid, șters, fad; schematism, naturalism, formalism, manierism, scris
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
artei constă în obiectivitatea veridicului ei (...)». G.F. Alexandrov ajunge la aceiași încheiere: «tov. Stalin a spus mărețele și înțeleptele cuvinte: „Numai poporul este nemuritor, restul e trecător...”. Fapt este că operele progresiste de seamă ale literaturii și artei, care oglindesc veridic experiența și viața maselor populare, sunt și ele nemuritoare. Ele nu pot fi legate numai de condițiile sociale în care au apărut, deși ele nu pot fi înțelese fără să se țină seama de aceste condiții (...)». Cu toate astea, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în formare, dar și pentru bunătatea sufletească pe care o dovedește, bunăoară, în timpul scurtei și atât de originalei «convorbiri» cu caii săi (...). Gheorghe Anghel nu a fost zugrăvit atât de multilateral ca Ilie Barbu; el rămâne totuși o figură foarte veridică, una dintre cele mai vii figuri de comuniști din literatura noastră. De ce aceasta? Pentru că scriitorul i-a dat în creația sa locul pe care un om cu atribuțiile acestuia îl are și în viața satului. Anghel rămâne pe tot parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe două momente bine distincte: ieri și astăzi. Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică desuetă, volumul lui Al. Andrițoiu are în bună parte o compoziție organică ridicată pe momente de viață veridice ce se întrepătrund firesc, un suflu tineresc, năvalnic, câteodată traducător al înnoirilor vertiginoase care au avut loc în patria noastră. Poetul cultivă cu succes, pe urmele lui M. Beniuc, versul tumultuos, fără să se poticnească în exactitatea măsurilor de vers
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de reflectare artistică a realității». Locul lui în literatură este bine fixat. Reportajul nu se situează «undeva între eseu și schiță», cum sublinia teoria literară burgheză; el e o specie ca oricare alta, capabilă să transmită emoții estetice, mijlocind cunoașterea veridică a realității. De altfel, este cu totul eronată concepția după care între genuri ar exista ziduri chinezești. Dimpotrivă, genurile se întrepătrund, neputându-se imagina liric, epic sau dramatic pur. Epicul este totdeauna îmbinat cu liricul, liricul conține elemente de epic
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a boierului. În cadrul acestei desfășurări a subiectului se conturează personajele, nu prea numeroase, ale cărții. Și la crearea acestor personaje - ca și în construcția subiectului - scriitorul a recurs la exagerarea conștientă, pentru a reliefa tipicul. Tocmai de aceea sunt adânc veridice și impresionante, provocând cititorilor ură și un dispreț nimicitor, personaje ca Juvete sau Budu. Este Juvete un personaj tipic? Desigur că da. (...) Trebuie să spunem totuși că, într-o anumită măsură, Zaharia Stancu abuzează de elasticitatea povestirii. Unele dintre episoade
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de hramul capelei Școlii Eparhiale din București, la biserica Precupeții Noi, se mai adună din fostele eleve de la Chișinău, evocând istoria Basarabiei și omagiind pe luptătoarea și distinsa directoare Dr. Elena Alistar. Scrierile lăsate înfățișează, în modul cel mai veridic, una din cele mai impresionante etape din istoria Basarabiei: „Mișcarea națională în Basarabia” (1930), „Amintiri din anul 1917-1918”, „Fizionomia socială și politică a Sfatului Țării”, „Memorii”. ALUPI, CĂLIN (CALINICĂ (1906-1988) PICTOR Artist de mare prestigiu, om cu alese și distinse
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Comparând o operă din est cu una din vest, observăm schimonosirea umanului în două situații. Când estul scrie despre om, omul e o ființă impecabilă (eroul pozitiv) ori un reacționar anticomunist (eroul negativ); vestul, însă, e liber să creeze eroi veridici și imprevizibili. Estului i-a fost furată surpriza lecturii de către cenzură. Eroii comuniști trebuiau să fie oameni de rând care știau drumul drept (comunismul), sau intelectuali care deprindeau filozofia marxist- leninistă de la muncitori/ țărani. Descrierea e oarecum simplistă, totuși, fiindcă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
el", cu mai multe voci... GS. Nu mă simt în largul meu cu narațiunea directă, lineară. Aceasta pentru că, în parte, pendularea în timp, întreruperile și întârzierile sunt mai interesante și au un mai mare potențial dramatic, dar e și mai veridic, având în vedere modul cum percepe timpul inteligența umană. Memoria nu e lineară, sare de la una la alta, și nu putem ști unde se va opri în clipa următoare. Memoria nu are un plan cronologic. Nici viața nu are, de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sensul originar cu cel din folosirea curentă. Medicina este știință pentru că are domeniul la care trimite chiar sensul conținut în termen: sănătatea oamenilor; are legi specifice, adică specializări care polarizează, sistematizând ansambluri de cunoștințe adevărate, ilustrând raporturi universale și totdeauna veridice între cauze și efecte, pe lângă legile generale, ca cele ale reversibilității, reacției, compensației, echilibrului, inerției, transformării, formulând ipostaze generatoare de studiu aprofundat, experimente, confruntări pentru a le confirma sau infirma. Dar existența domeniului și a legilor nu este suficientă în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
suplimentar, cu o biografie de valoare privind imaginea magistrului său Antonio Maria Valsalva, cu o carte despre monumentele regiunii sale natale, Forli și cu pasiunea sa secundară pentru antichitate și arheologie. Morgagni ajunge prin analiză critică și experimentare, la concluzii veridice. El dovedește că orice alterare anatomică se însoțește de una funcțională care dă simptomele bolii. îndepărtarea cauzelor bolii exprimă grija clinicianului care asistă un bolnav. Boala celui decedat e urmărită în profunzime prin autopsiere. Morgagni compară autopsiile sale cu cele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tragedie, Eschil, Sofocle și Euripide, primul autor de comedie, Aristofan, nu ne-au lăsat nimic din reflecțiile lor, fie pentru că acești demiurgi nu și-au pus întrebări asupra artei cărora, muți de uimire, îi dădeau naștere (ceea ce pare cel mai veridic), fie pentru că scrierile lor nu ne-au parvenit, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea pieselor lor. Platon, în Republica, Aristotel, în Poetica, sunt primii teoreticieni. Unul abordează teatrul ca metafizician și moralist, celălalt se întreabă, ca poetician, asupra modurilor de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să scape așa de un amant pe care l-ar folosi pentru intriga unei comedii. Numai Verosimilul poate deci construi, susține și termina în mod rațional un poem dramatic." (Cartea II, cap. 2) Pentru Corneille, în schimb, dacă acțiunea este veridică, nu este cazul să ne facem griji pentru verosimilul ei. Acest mare cititor al lui Plutarh împrumută majoritatea subiectelor sale din istoria romană care îi oferă un rezervor inepuizabil de evenimente eroice autentice. Numai când acțiunea este rodul invenției autorului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un mod plăcut pe scenă defectele tuturor. Când zugrăviți eroi, faceți ceea ce vreți. Sunt portrete după voie, în care nu se caută asemănarea; și nu aveți decât să urmați caracteristicile unei imaginații care-și ia avânt, și care adesea abandonează veridicul pentru a înhăța miraculosul. Însă când îi zugrăvești pe oameni, trebuie să-i zugrăvești după natură. Se vrea ca aceste portrete să semene; și nu ai făcut nimic, dacă nu faci să fie recunoscuți acolo oamenii din secolul tău. Într-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
noastră, un om grotesc și prost îmbrăcat și să scoți din el o poezie sublimă, să-l faci din el, de exemplu, pe moș Goriot, tatăl care-și dă și sufletul pentru fiicele sale, o figură atât de enormă de veridic și de dragoste, încât nicio literatură nu poate oferi ceva asemănător." Zola subliniază dificultățile multiple de care se lovește scriitorul când vrea să zugrăvească un personaj real, în carne și oase, mai curând decât un erou stilizat. Nimic mai ușor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să-și regăsească dimensiunea metafizică, printr-o modalitate nouă: investigarea lumii necunoscute a inconștientului. "Teatrul nu va putea să redevină el însuși, scrie el în Teatrul cruzimii, adică să constituie un mijloc de iluzionare adevărată, decât furnizându-i spectatorului precipitări veridice de vise, în care gustul său pentru crimă, obsesiile sale erotice, violența sa, himerele sale, sensul utopic despre viață și lucruri, chiar și canibalismul lui, să se reverse, pe un plan nu presupus și iluzoriu, ci interior." Artaud s-a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
detalii, putem descoperi în noi un altul bunicul, mama. O fotografie, amintirea unor riduri, ecoul îndepărtat al nuanței unei voci permit reconstruirea unei corporalități. Mai întâi, corporalitatea cuiva cunoscut, iar apoi din ce în ce mai departe, corporalitatea unui necunoscut, a strămoșului. Este ea veridică sau nu? Poate că nu este cum a fost, ci cum ar fi putut fi. Putem ajunge foarte departe în urmă, ca și cum s-ar trezi memoria. Este un fenomen de reminiscență, ca și cum ne-am aminti de Performer-ul ritualului primar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să ofere o imagine mai completă a lui Iorga decît aceea prezentată de lucrările apărute pînă acum în limba engleză. Regretatul Vlad Georgescu (după ce a citit cîteva capitole ale acestui studiu) a fost destul de amabil, spunînd că este prima lucrare "veridică" despre viața lui Iorga, respingînd iritat biografiile lui Iorga apărute în România comunistă, pe care le considera drept propagandă. Autorul nu vrea să meargă atît de departe cu aprecierile. A acoperi viața, opera și activitățile lui Iorga este imposibil. El
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe un fel de monstru răsărit din adîncurile Balcanilor ca să distrugă cu împușcăturile lui această perfecțiune dinainte de Primul Război Mondial. Nu se acordă nici o atenție aspirațiilor naționale ale sîrbilor, fie ele juste sau nu. Autorului acestei cărți îi sună mai veridic inscripția de pe frontispiciul Muzeului Gavrilo Princip [de la Sarajevo]: "[Împușcăturile] ... au constituit un protest violent împotriva tiraniei și au exprimat aspirația de secole la libertate a unui popor... " 12 R. L. Wolf, The Second Bulgarian Empire: Its Origins and History to
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se îndreaptă spre viitor). Pe „parcursul” mersului între viitor și prezent, cercetătorii își imaginează scenarii pe care le evaluează și propun decizii. Schema 25. Prospectarea exploratorie în managementul resurselor umane În schema 25 se pleacă de la o descriere cât mai veridică a stării prezente a resurselor umane (S0) și se construiesc trei soluții care se pot lua în considerare (S1, S2, S3). O cercetare de tip SWOT va da contur concret fiecărui scenariu imaginat de noi, prin precizarea oportunităților (O), riscurilor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte, poezia este tot atât de serioasă și tot atât de importantă ca filozofia (știința, cunoașterea, înțelepciunea) și are echivalența adevărului, este veridică. în pledoaria ei în favoarea simbolismului reprezentativ ca formă a cunoașterii, Susanne Langer pune accentul nu atât pe literatură cât pe artele plastice și, în special, pe muzică. Se pane că ea consideră literatura ca fiind oarecum o combinație de "discursiv
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
H. de Balzac, dar și În studiul „Realismul”, al lui de Champfleury, din 1857. În aceste texte, este cristalizată ideologia curentului, iar principiile estetice se regăsesc În operele literare ale epocii și În cele de mai târziu; acestea sunt: - reprezentarea veridică a realității, surprinderea vieții sociale prin observarea existenței reale;prezentarea tipurilor umane caracteristice pentru societatea vremii, Încât să rezulte personaje tipice În Împrejurări tipice; - zona de inspirație a scriitorului, trebuie să fie viața socială, ființa umană, ca produs al mediului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]