436,616 matches
-
gîtul brăzdat de muncă; pe sub guler carnea mai tînără, albă)" (Triumful Paparudei). Așadar, după cum precizează autoarea, "Mișcarea lumii" e "cumpănită pe umeri de copil". Contrastul sporește teroarea cu atît mai mult cu cît copilăria poate fi socotită un analogon al vieții, al candorii fundamentale a tuturor celor ce trăiesc în legea firescului. Copilăria ca o răscumpărătoare metaforă a vieții în genere. Copilul este personajul subiectiv al Ioanei Ieronim, centrul liric al discursului său proiectat într-un trecut menit a-i restitui
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
e "cumpănită pe umeri de copil". Contrastul sporește teroarea cu atît mai mult cu cît copilăria poate fi socotită un analogon al vieții, al candorii fundamentale a tuturor celor ce trăiesc în legea firescului. Copilăria ca o răscumpărătoare metaforă a vieții în genere. Copilul este personajul subiectiv al Ioanei Ieronim, centrul liric al discursului său proiectat într-un trecut menit a-i restitui integral naturalețea trăirii dureroase. Refuzînd tentațiile meditației și analizei, ale evaluării "mature" a lucrurilor, poeta se livrează memoriei
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
în munți.// Jumătăți uriașe atîrnau de cîte un picior în cîrlige de nichel zidite printre faianțe:/ chipul simplificat acum din interior./ Sîngele și toată murdăria pe jgheaburi de ciment./ Oameni îmbrăcați în cauciuc erau aici stăpînii. Ei luau vita fără viață în spinare. Ei beau sînge proaspăt în căni ei mîncau fibrele cele mai fragede, fripte în curte pe grătarul veșnic aprins.// Deși aveau treabă mereu, deși nu ascultau nimic vreodată - Difuzorul pus la maximum zi și noapte zicea de-ale
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
liderii unor adevărate bande de infractori, desperados recrutați de prin cartierele rău famate. Gata să-ți înfigă șișul în burtă numai pentru că se întâmplă să ții cu altă echipă, aceste gorile respingătoare sunt nu excepția, ci regula de funcționare a vieții meta-sportive din România. Multă vreme am crezut că arătările înspăimântătoare surprinse de câte un prim-plan neîndemânatic al televiziunilor sunt excepții de la comportamentul civilizat al unui popor (nu-i așa?) îngăduitor, gingaș, generos - într-un cuvânt drag Consliului Europei, "tolerant
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
ce fac din sportul românesc o realitate suprapământească, departe la ani-lumină de problemele omului de rând, incapabil să-și hrănească decent familia ori să plătească întreținerea la bloc. Așa se explică de ce oameni pentru care infracțiunea e însuși modul de viață n-au pățit și nu vor păți niciodată nimic. Deși presa scrie despre ei lucruri înspăimântătoare, deși s-au adus și se aduc probe privind învârtelile deocheate din lumea fotbalului românesc, generalii-complici tac. Scriam în urmă cu câteva săptămâni despre
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
irelevantă pentru subiectul ales, ca să verific dacă publicul este atent pînă la sfîrșit. (...) Să ții prelegeri pe teme umaniste, este o sarcină pe cît de onorabilă, pe atît de dificilă. În ceea ce mă privește, nu am pretenția "să contribui la viața morală și intelectuală a umanității", după cum spera Obert Clark Tanner cînd a inaugurat aceste cursuri. Nu pot decît să mă mulțumesc cu mult mai puțin. Subiectul ales este cultura germană, mai precis fenomenul de supraestimare a culturalului în detrimentul politicului. Așadar
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
după cum spera Obert Clark Tanner cînd a inaugurat aceste cursuri. Nu pot decît să mă mulțumesc cu mult mai puțin. Subiectul ales este cultura germană, mai precis fenomenul de supraestimare a culturalului în detrimentul politicului. Așadar, adresez aici un avertisment cu privire la "viața intelectuală și morală" a unei țări și a unui continent, a Germaniei și a Europei. Lecții de relativizare a specificității Dacă există cu adevărat o ideologie germană, ea rezidă în prevalența romantismului asupra iluminismului, a evului mediu asupra lumii moderne
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
romantic în muzică, nu numai că au precedat formarea statului politic cu mai bine de o sută de ani: ele au fost resimțite ca acte politice propriu-zise și de atunci înainte orice evaziune din societate în sfera culturii și a vieții private a început să capete legitimitate. Rezumînd aceste idei într-o carte de-a mea de acum cîțiva ani, am fost încîntat să văd că Hans Magnus Enzensberger le cita pe larg într-unul din eseurile sale. Încîntarea mi s-
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
presentimente. Am cunoscut puțini oameni atît de sinceri în expresia de sine Prietenie probabil că există între Dvs.. Îmi amintesc că într-un interviu televizat de acum cîțiva ani ați afirmat, citez aproximativ, că, deși de la un moment median al vieții încolo, omul nu-și mai face decît foarte greu prieteni noi, Dvs. v-ați împrietenit cu un tînăr, Horia Patapievici. Cum era omul acela cu care v-ați împrietenit, ce afinități v-au apropiat ? Noi nu sîntem, tipologic, asemănători, facem
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
cum anticipam deja, un om de convingeri, unul care nu înțelege să se angajeze decît pe teritorii unde simte că miza e esențială. Angajarea lui nu e nici ideologică, nici strict livrescă, ci existențială: un pariu cu el însuși, cu viața lui, cu destinul lui și cu comunitatea din care face parte. De aici vine și intensa expresivitate a prezenței sale, o expresivitate care pentru naturi mai palide e iritantă. Care vă sînt eventualele rezerve legate de Omul recent? N-am
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
prea repede la absolut. Stă bine - ca să zic așa - cu absolutul. Are întotdeauna fermitatea unui punct de vedere extrem de tranșant, de impozant și intervine cu o grilă absolută în teritoriul de obicei plin de semitonuri și nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui mi s-au părut, de-a lungul anilor, excesive, crude, abstracte. Am avut și avem încă discuții în contradictoriu pe tema asta. Dar repet, trebuie să recuperăm bunul obicei de a nu fi
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
a-mi recunoaște lectura, transformată în cursă printre surprize, din ce în ce mai incitantă. Sînt conștientă că este greu să convingi pe cineva că o lucrare de dimensiunea și caracterul ei strict științific, să ajungă a fi citită ca un adevărat roman al vieții literare românești, dintre 6 septembrie 1923 și 12 iunie 1943. Timp scurs între data care marchează începutul înregistrării în scris, a activității cenaclului "Sburătorul", în casa lui Lovinescu, indiferent de amplasare, în urma mutărilor, și ziua premergătoare sfîrșitului scriitorului, sub semnul
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Lovinescu, indiferent de amplasare, în urma mutărilor, și ziua premergătoare sfîrșitului scriitorului, sub semnul acelorași preocupări și probleme ale însemnărilor, pe care ne-am obișnuit să ni le apropiem. Cuprinse doar de abia stăpînită melancolie. Pentru cîtă uluitoare prevedere și cîtă viață rezidă în unele, reproduc reacția la apariția pentru prima oară în cenaclu a lui Șerban Cioculescu: "Un tînăr interesant, cu aparențe ascetice sau numai vițioase, inteligent, mare admirator al dogmatismului lui Brunetère și totuși critic în stilul lui... Nicu Cocea
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
cere explorat, care dă un sens interesului arătat de E. Lovinescu din clipa în care se oprește asupra lui, sau dacă insistă: dezbaterile scrisului lovinescian în paginile diferitelor reviste, ecoul în presă al disputelor "generației tinere", cum trăiește o carte viața care i-o dau anchetele literare, tensiunea așteptării reacțiilor lui G. Călinescu (În sfîrșit, art. Călinescu) campania dezbaterilor împotriva pornografiei în artă, viața la SSR, bătălia pentru premii. Nimic nu este izolat ori întîmplător în labirintul destinelor, în plăcerea cuprinderii
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
scrisului lovinescian în paginile diferitelor reviste, ecoul în presă al disputelor "generației tinere", cum trăiește o carte viața care i-o dau anchetele literare, tensiunea așteptării reacțiilor lui G. Călinescu (În sfîrșit, art. Călinescu) campania dezbaterilor împotriva pornografiei în artă, viața la SSR, bătălia pentru premii. Nimic nu este izolat ori întîmplător în labirintul destinelor, în plăcerea cuprinderii istoriei. Totul este organizat și precis orientat în explorarea care nu lasă să scape nimic, dar nici nu compromite prin exces de minuție
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
în cvasitotalitate private. E un nonsens sistemic în care amenință să ne fixeze pentru alți ani lungi proiectul de Lege a Cinematografiei, promovat - se înțelege din nou - de inevitabilul S. Nicolaescu, cu complicitatea fostului culturnic ceaușist Mihnea Gheorghiu, prezident pe viață la UCIN, și cu suportul Comisiei pentru cultură de la Senat, unde tronează Adrian Păunescu și, din aceeași sorginte politică, Eugen Florescu. Despre "legea strașnică" și despre "proasta administrație a cinematografelor de stat", care vor deveni însă și ele strașnice, ne-
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
o generație fără Dumnezeu. Cu ochii doar pe busola guvernării, e în stare să calce peste oricâte cadavre pentru a rămâne conectați la țâța generoasă a puterii. Nu știu în ce măsură Cosmin Gușă este împins în mod deliberat în prim-planul vieții publice sau dacă debordanța mediatică e consecința propriei inițiative. Oricum ar sta lucrurile, dl Năstase are gata pregătit de sacrificiu un om care, ca puțini alții, a reușit să colecteze într-un timp record resentimentele românilor. Nu contează cine a
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
mâine îl anunță că nu-i mai dau nimic? Ce fel de țară e asta?, îți vine să întrebi, cu mânia disperatului. Ce nevoie avem de stat, în general, dacă pe cel concret îl batjocorim cu atâta nerușinare? Menținem în viață un stat debil, plătim armată, poliție, administrație, politicieni - cu ce scop? Doar pentru a figura în manualele de geografie? După comportamentul politicienilor și al uneltelor represive aflate în slujba lor, ar trebui să ne mulțumim cu manualul de zoologie. Nu știu cât
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
dintre cei implicați până azi în politică să nu mai aibă voie să se apropie de vreun microfon spre a-și da cu părerea. Abia peste câteva generații, copiii copiilor lor ar redobândi dreptul de-a reveni în politică. Altminteri, viața noastră, a celor de azi și a urmașilor noștri direcți, va continua să fie o dizgrațioasă zbatere prin noroaiele unei tranziții din șanț în groapă și retur. în rest, pot să dea iliescienii câte legi vor dori și pot să
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
putea fi un simbol al felului în care scriitoarea Irina Nicolau optează să-și pună în scenă judecățile și analizele. Există un permanent efort de personalizare, de biografism în textele ei. De cele mai multe ori judecățile pleacă de la un fapt de viață, de la o întîlnire sau de la o întîmplare pe care autoarea le-a trăit nemijlocit. Una dintre cele mai memorabile ar fi vacanța la 2 Mai din vara lui 1982. Prinsă de o rafală puternică de ploaie în cabina unei toalete
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
mama sa Ii dăduse propriul ei nume, de Hortense, fetiței născute de slujnica pe care și-o alesese cameristă, ajutat la tinerețe de ea și de soțul ei, pictorul Cornu, În perioada când Louis Philippe Îl condamnase la Închisoare pe viață, supărat pe ea, mai tarziu, când se amestecase cu cei care-l huleau pentru că, din președinte de republică se proclamase Împărat - spre a-i confirmă, deci, Împăcarea prin care o atrăsese ca să-i fie scânteietoare doamna de anturaj și sprijin
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
cu funcții publice. În afară de asta, legislația ar trebui să precizeze limpede că un cîine care are proprietar și care face victime trebuie ori euthanasiat ori întreținut pe socoteala proprietarului într-o grefă de unde să nu mai poată fi scos, pe viață. l Ziarul INDEPENDENT a dat de urmele polițistului pe care îl cheamă Garcea în viața de toate zilele. E vorba de maiorul Ovidiu Garcea care se ocupă de cazurile de furturi de mașini care intră în parohia poliției Capitalei. În
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
are proprietar și care face victime trebuie ori euthanasiat ori întreținut pe socoteala proprietarului într-o grefă de unde să nu mai poată fi scos, pe viață. l Ziarul INDEPENDENT a dat de urmele polițistului pe care îl cheamă Garcea în viața de toate zilele. E vorba de maiorul Ovidiu Garcea care se ocupă de cazurile de furturi de mașini care intră în parohia poliției Capitalei. În reportajul din Independent, maiorul Garcea e prezentat drept un polițist fără pată, care are un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
limbajul, cu stereotipiile lui de codificare și cu obișnuințele sale tehnice, iar, în al doilea rînd, despre un alt tip de relație, una mult mai amplă, și despre o luptă mult mai profundă - acelea care privesc existența însăși, abisurile ființei, viața ca stare de levitație între vedere și clarviziune, între veghe și vis, între conștiință și stihia non-raționalului. Dacă la primul nivel gesturile de libertate sunt nenumărate, dacă o curiozitate neostenită se manifestă simultan cu o enormă voluptate a experimentului, în
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
istorică, ci unul de natură ontică. Cufundîndu-se în sine însuși, forînd în straturile magmatice ale ființei și în apele tulburi ale subconștientului, Victor Brauner, înzestrat oarecum ereditar pentru comunicare extrasenzorială, descoperă o altă realitate și fundamentează o altă filozofie asupra vieții. în sistemul său imagistic și în universul său de forme construcțiile hegemonice se prăbușesc, miturile diurne se spulberă, și Omul, omul renascentist, înțeles ca summum al firii, ca eflorescență ultimă a creației, nu este decît locul de întîlnire a unor
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]